Limitele conceptelor praxeologice

Categoriile si conceptele praxeologice sunt elaborate pentru intelegerea actiunii umane. Ele devin contradictorii si lipsite de sens indata ce incercam sa le aplicam la analiza unor conditii diferite de cele ale vietii umane. Antropomorfismul naiv al religiilor primitive este inacceptabil pentru filozofie. Insa tentativele filozofilor de a defini, intrebuintand concepte praxeologice, atributele unei fiinte absolute, libere de limitatiile si slabiciunile existentei umane, nu sunt mai putin indoielnice.

Filozofii scolastici si teologii, precum si teistii si deistii din Epoca Ratiunii, si-au imaginat o fiinta absoluta si perfecta, neschimbatoare, omnipotenta si atotstiutoare, dar cu toate acestea capabila de planificare si de actiune, de urmarirea unor teluri si de intrebuintarea unor mijloace pentru atingerea acestor teluri. Dar actiunea nu poate fi atribuita decat unei fiinte nemultumite, iar actiunea repetata numai unei fiinte lipsite de puterea de a-si indeparta neplacerile odata pentru totdeauna, printr-un singur gest. O fiinta activa este nemultumita si, de aceea, nu este atotputernica. Daca ar fi multumita n-ar actiona, iar daca ar fi atotputernica si-ar fi indepartat de multa vreme, definitiv, nemultumirea. Pentru o fiinta atotputernica nu exista nici un motiv constrangator de a alege intre diverse stari de insatisfactie; ea nu este silita sa se multumeasca doar cu cel mai mic rau. Omnipotenta ar inseamna puterea de a realiza orice si de a te bucura de satisfactie deplina fara a fi constrans de nici un fel de limite. Dar aceasta stare este incompatibila cu insusi conceptul de actiune umana. Pentru o fiinta atotputernica nu exista categoriile de scopuri si mijloace. Ea se situeaza deasupra intelegerii umane, a conceptelor si a intelegerii. Pentru fiinta atotputernica, fiecare "mijloc" furnizeaza servicii nelimitate; ea poate intrebuinta orice "mijloace" pentru atingerea oricaror teluri; ea poate atinge orice teluri fara utilizarea nici unui mijloc. Inchipuirea conceptului de atotputernicie in mod consecvent, pana la ultimele sale consecinte logice, depaseste facultatile mintii umane. Paradoxurile sunt insolubile. Are fiinta atotputernica [p. 70] puterea de a realiza ceva care sa fie apoi imun la interventiile sale ulterioare? In caz afirmativ, rezulta ca exista limite ale puterii sale si inceteaza de a mai fi atotputernica; in caz contrar, ea nu este, chiar in virtutea acestui fapt, atotputernica.

Sunt omnipotenta si atotstiinta compatibile? Atotstiinta presupune ca toate ce se vor intampla in viitor sunt deja inalterabil determinate. Daca exista omnistiinta, omnipotenta este de neconceput. Impotenta de a schimba ceva din cursul predeterminat al evenimentelor ar ingradi puterea oricarui agent.

Actiunea este o manifestare a unei potente si a unui control care sunt limitate. Este o manifestare a omului, care este constrans de puterile circumscrise ale intelectului sau, de natura fiziologica a corpului sau, de vicisitudinile mediului sau si de raritatea factorilor externi de care depinde bunastarea sa. Este zadarnic sa enumeram imperfectiunile si slabiciunile vietii umane, daca ceea ce urmarim este sa descriem ceva absolut perfect. Insasi ideea de perfectiune absoluta este, sub toate aspectele, macinata de contradictii interne. Starea de perfectiune absoluta trebuie conceputa ca fiind completa, finala si ferita de orice schimbare. Schimbarea n-ar putea decat sa-i stirbeasca perfectiunea si s-o reduca la o stare mai putin perfecta; insasi perspectiva ca o schimbare poate surveni este incompatibila cu conceptul de perfectiune absoluta. Insa absenta schimbarii - i.e., imutabilitatea, rigiditatea si imobilitatea perfecte - este echivalenta cu absenta vietii. Viata si perfectiunea sunt incompatibile, dupa cum sunt si moartea si perfectiunea.

Cel ce vietuieste este imperfect deoarece este supus schimbarii; cel mort este imperfect deoarece nu traieste.

Limbajul oamenilor vii si activi se preteaza la formarea de comparative si superlative pentru a compara diverse grade. Dar absolutul nu este un grad; el este o notiune limita. Absolutul este indeterminabil, de negandit si inefabil. Este o conceptie himerica. Nu exista nimic de felul unei fericiri perfecte, unor oameni perfecti, unei beatitudini. Orice tentativa de a descrie conditiile unui taram al abundentei, sau ale vietii ingerilor, duc la paradoxuri. Acolo unde exista conditii, exista limite si nu perfectiune; exista tentative de a depasi obstacole, exista frustrari si nemultumiri.

Dupa ce filozofii au abandonat cautarea absolutului, ea a fost preluata de utopisti. Ei tes vise despre o stare perfecta. Ei nu realizeaza ca statul, aparatul social de constrangere si coercitie, este o institutie destinata sa faca fata imperfectiunii umane si ca functia sa esentiala este de a aplica pedepse minoritatilor, in scopul protejarii majoritatilor de consecintele daunatoare ale anumitor actiuni. Daca oamenii a fi "perfecti" n-ar fi nevoie de nici o [p.71] constrangere sau coercitie . Insa utopistii nu tin seama de natura umana si de conditiile inalterabile ale vietii umane. Godwin socotea ca omul ar putea deveni nemuritor in urma abolirii proprietatii private. [25] Charles Fourier bolborosea despre un ocean de limonada in loc de apa sarata. Sistemul economic al lui Marx nesocotea cu nonsalanta raritatea factorilor materiali de productie. Trotky visa un paradis proletar in care "tipul omului de rand se va ridica la inaltimile unor Aristotel, Goethe sau Marx. Si deasupra acestor culmi se vor inalta noi varfuri."

In zilele noastre, himerele cele mai populare sunt stabilizarea si securitatea. Vom testa soliditatea acestor sloganuri mai tarziu.

Note

Lucrare: scrisoare de intentie si cresterea vanzarilor Lucrare: Notiunea de calitate

1. Istoria economica, economia descriptiva si statistica economica fac parte, desigur, din istorie. Termenul de sociologie este intrebuintat in doua sensuri diferite. Sociologia descriptiva se ocupa cu acele fenomene istorice ale actiunii umane care nu privesc economia descriptiva; ea interfereaza, intr-o anumita masura, cu domeniul de studiu al etnologiei si al antropologiei. Sociologia generala, pe de alta parte, abordeaza experienta istorica dintr-un punct de vedere mai universal decat celelalte ramuri ale istoriei. Istoria propriu-zisa studiaza, de pilda, un anumit oras, sau orasele dintr-o anumita perioada, sau un anumit popor, sau o anumita arie geografica. Max Weber, in principalul sau tratat (Wirtschaft und Gesellschaft, Tübingen, 1922, pp. 513-600) analizeaza orasul in general, i.e., intreaga experienta istorica privitoare la orase, fara nici o limitare dictata de perioadele istorice, regiunile geografice sau popoarele, natiunile, rasele si civilizatiile individuale.

2. Cu greu se poate numi un filozof care sa fi fost mai complet familiarizat cu diversele ramuri ale cunoasterii contemporane decat Begson. Totusi, o observatie marginala din ultima sa carte importanta demonstreaza clar ca Bergson era complet ignorant in ce priveste teorema fundamentala a teoriei moderne a valorii si a schimbului. Vorbind depre schimb, el noteaza: "l'on ne peut le pratiquer sans s'être demandé si les deux objets échangés sont bien deux même valeur, c'est-à-dire échangeables contre un même troisième." (Les Deux Sources de la morale et de la religion, Paris, 1932, p. 68.)

3. Lévy-Bruhl, How Natives Think, trad. De L. A. Clare, New York, 1932, p. 396.

4. Ibid., p. 377.

5. Lévy-Bruhl, Primitive Mentality, trad. de L. A. Clare, New York, 1923, pp. 27-29.

6. Ibid., p., 27.

7. Ibid., p., 437.

8. A se vedea formularile stralucite datorate lui Ernst Cassirer, Philosophie der symbolischen Formen, Berlin, 1925, II, 78.

9. Stiinta, spune Meyerson, este "l'acte par lequel nous ramenons à l'identique ce qui nous a, tout d'abord , paru n'être pas tel." (De l'Explication dans les sciences, Paris 1927, p. 154). A se vedea si Morris R. Cohen, A Preface to Logic, New York, 1944, pp. 11-14.

10. Henri Poincaré, La Science et l'hypothèse, Paris, 1918, pp 69.

11. Felix Kaufmann, Methodology of the Social Sciences, Londra, 1944, pp. 46-47.

12. Albert Einstein, Geometrie und Erfahrung, Berlin, 1923, p. 3.

13. Cf. E. P. Cheyney, Law in History and Other Essays, New York, 1927, p. 27.

14 A se vedea mai jos, pp. 145-153, critica teoriei colectiviste a societatii.

15. Henri Bergson, La Pensée et le mouvant, ed. a patra, Paris, 1934, p. 205.

16. Cf. Ch. V. Langlois si Ch. Seignobos, Introduction to the Study of History, trad. de G. G. Berry, London, 1925, pp. 205-208.

17. A se vedea mai jos, pp. 412-414.

18. A se vedea mai jos, p. 351.

19. Cf. A. Eddington, The Philosophy of Physical Science, New York, 1939, pp. 28-48.

20. Deoarece aceasta nu este o disertatie de epistemologie generala, ci o expunere a fundamentelor indispensabile unui tratat de teorie economica, este inutil sa accentuam analogiile existente intre intelegerea relevantei istorice si sarcinile de care se achita un medic in punerea diagnosticelor. Epistemologia biologiei depaseste domeniul acestui studiu.

21. A se vedea mai jos, pp. 251-255.

22. A se vedea mai jos, pp. 232-234 si 239-244.

23. A se vedea mai jos, pp. 131-133.

24. Cf. F. H. Knight, The Ethics of Competition and Other Essays, New York, 1935, p. 139.

25. William Godwin, An Enquiry Concerning Political Justice and Its Influence on General Virtue and Happiness, Doublin, 1793, II, pp. 393-403.

26. Charles Fourier, Théorie des quatre mouvements, Oeuvres complčtes, ed. a 3-a, Paris, 1846, I, p. 43.

27. Leon Trotsky, Literature and Revolution, trad. de R. Strunsky (Londra, 1925), p. 256.