Globalizarea vietii economice

Globalizarea vietii economice

Globalizarea constituie un subiect despre care se scrie si se spun foarte multe lucruri, atat de multe incat exista pericolul real ca nimeni sa nu mai inteleaga sau numai foarte putini sa retina semnificatiile acestui proces. Evident, perceptiile sunt, adesea contradictorii, fragmentare, cuprinzatoare sau nu. Intelegerea si explicitarea intr-un mod adecvat si multumitor din punct de vedere stiintific a acestui proces a devenit o piatra de incercare pentru multi cercetatori, politicieni si institutii locale, nationale,  internationale sau mondiale.

Globalizarea este termenul intrebuintat pentru a descrie un proces multicauzal care are drept rezultat faptul ca evenimente care au loc intr-o parte a globului au repercusiuni din ce in ce mai ample asupra societatilor si problemelor din alte parti ale globului.

Nu exista o definitie a globalizarii intr-o forma universal acceptata, si probabil nici definitiva. Motivul rezida in faptul ca globalizarea subinclude o multitudine de procese complexe cu o dinamica variabila atingand domenii diverse ale unei societati. Ea poate fi un fenomen, o ideologie, o strategie, sau toate la un loc.Globalizarea este termenul modern folosit la descrierea schimbarilor in societati si in economia mondiala care rezulta din comertul international extrem de crescut si din schimburi culturale. Descrie cresterea comertului si a investitiilor datorita caderii barierelor si interdependentei dintre state. In context economic, este des intalnita referirea aproape exclusiva la efectele comertului si in particular la liberalizarea comertului sau la liberul schimb.Haosul cu care ne confruntam astazi deriva din faptul ca, pornind de la dezvoltarea tehnologica si economica, ale carei origini provin in special din Statele Unite, un numar important al activitatilor umanitatii se situeaza pe o scala si un orizont atat de mari, incat au depasit granitele nationale, in limitele carora statele suverane isi exercita dreptul la guvernare. Acest fenomen a fost denumit globalizare, un termen care ascunde mai multe decat lasa sa se inteleaga. Pe masura ce domeniul activitatilor umane se extinde dincolo de reglementarile statului-natiune, legalitatea si regulile au devenit prea stramte. Noii jucatori au trebuit sa faca fata provocarii iscate de guvernarea de tip monopol; au aparut corporatiile multinationale, pietele financiare globale, organizatiile non-guvernamentale, dar si organizatii criminale si retele teroriste internationale.

Activitatea acestor noi jucatori nu este acoperita de legile internationale, care se bazeaza pe intelegeri formale intre statele-natiune, pentru ca acestea nu au fost capabile pana acum sa gaseasca un teren comun pentru intelegeri care vizeaza problema globalizarii.

Intre anii 1910 si 1950 o serie de schimbari economice si politice au redus dramatic volumul si importanta fluxurilor comerciale internationale. Dar incepand cu primul razboi mondial si continuand cu cel de-al doilea razboi mondial, cand au fost create Fondul Monetar International si Acordul General pentru Tarife si Comert (GATT), trendurile s-au inversat. In mediul de dupa cel de-al doilea razboi mondial, stimulat de catre institutii economice internationale si programe de reconstructie si dezvoltare, comertul international a crescut brusc. Incepand cu anii '70 efectele acestui tip de comert deveneau mult mai vizibile atat in privinta beneficiilor, cat si ca efecte distrugatoare.

Chiar daca aceste trei aspecte sunt intretesute, este util sa distingem efectele globalizarii in fiecare din mediile economice, politice si culturale. Alt aspect cheie al globalizarii este schimbarea in tehnologie si inovatie in special in sectoarele transporturilor si telecomunicatiilor, despre care se crede ca au ajutat la crearea satului global primordial. Mondializarea este o miscare mondiala care nu include liberalizarea. Mondializarea este mai mult declararea unui teritoriu specific - un oras, un municipiu, un stat, de exemplu - ca teritoriu international, mondial, cu responsabilitati si drepturi la scara internationala.

Globalizarea din punct de vedere al istoriei

Atata timp cat lumea are in acelasi timp intelesuri tehnice si politice, grupuri diferite vor avea istorii diferite ale globalizarii. De altfel, in termeni generali folositi in economie si economie politica este o istorie a cresterii comertului inter-statal bazat pe institutii stabile ce autorizeaza firme din diferite state sa schimbe mai usor bunuri.

Termenul de liberalizare este o combinatie intre teoria economica a liberului schimb si indepartarea barierelor in care se misca bunurile. Aceasta a dus la cresterea specializarii tarilor in exporturi si la presiuni care sa termine o data pentru totdeauna cu tarifele protectioniste si a altor bariere in fata comertului.

Perioada liberalizarii si cea in care aurul definea standardul economic este deseori numita "Prima era a Globalizarii". Bazata pe Pax Britannica si pe schimbul de bunuri in numerar, aceasta era a crescut odata cu industrializarea. Baza teoretica a fost munca lui Ricardo in Avantajul comparativ si Legea generala a echilibrului a lui Say. Cei doi sustineau ca tarile vor face comert eficient si ca orice neajunsuri temporare in cerere sau oferta se vor corecta automat. Instituirea standardului in aur s-a realizat treptat in tarile intens industrializate intre anii 1850 si 1880.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

"Prima era a Globalizarii" se crede ca s-ar fi impartit in etape odata cu primul razboi mondial si apoi cazand sub criza standardului in aur spre sfarsitul anilor 1920 si inceputul anilor 1930. Tarile ce incepusera sa imbratiseze era globalizarii, incluzand nucleul European, cateva state de la marginea Europei si cateva lastare europene din Americi si Oceania prosperau. Inegalitatea dintre acele state disparea in timp ce bunurile, capitalul si forta de munca formau in mod exceptional fluxuri libere intre state. Globalizarea in perioada de dupa cel de-al doilea razboi mondial a fost condusa prin runde de negocieri in prima faza sub auspiciile GATT, ce a dus la mai multe intelegeri in indepartarea restrictiilor asupra liberului schimb. Runda Uruguay a dus la semnarea unui tratat prin care se creeaza Organizatia Mondiala a Comertului (WTO) cu rolul de a media dispute comerciale. Alte acorduri comerciale bilaterale inclusiv sectiuni ale Tratatului de la Mastricht si NAFTA au fost de asemenea semnate cu scopul de a reduce tarifele vamale si barierele comerciale. Exista si un aer de scepticism fata de procesele economice globale si optimism fata de posibilitatile de control ale economiei internationale si fata de viabilitatea strategiilor politice nationale. Un efect deosebit de important al conceptului de globalizare a fost paralizarea strategiilor nationale de reforma radicala, fiind privite ca imposibil de realizat din punct de vedere rational si al evolutiilor pietelor internationale.

Tipuri de globalizare

Redus la conceptele economice se poate spune ca globalizarea contrasteaza cu nationalismul economic si cu protectionismul. Este inrudita cu economia de piata libera si neo-liberalismul. Imparte o parte din caracteristici cu internationalizarea si este deseori interschimbabila, chiar daca unii prefera sa foloseasca termenul de globalizare pentru largirea gaurilor din granitele nationale sau statale.

Formarea satului global - o mai mare apropiere intre diferite parti ale lumii odata cu cresterea posibilitatilor de schimburi personale, intelegere mutuala si prietenie intre cetateni "internationali", si crearea civilizatiei globale.

Globalizarea economica - patru aspecte se refera la globalizarea economica ce indica patru tipuri de fluxuri peste granite, si anume fluxuri de bunuri/servicii, de exemplu liber schimb, fluxuri de persoane (migratia), de capital si de tehnologie. O consecinta a globalizarii economice este imbunatatirea relatiilor dintre dezvoltatorii aceleiasi industrii din diferite parti ale lumii (globalizarea unei industrii), dar si o erodare a suveranitatii nationale asupra sferei economice. FMI-ul defineste globalizarea ca si "cresterea in interdependenta economica a tarilor din intreaga lume prin cresterea volumului si a varietatii tranzactiilor de bunuri si servicii peste granite, fluxul de capital international mult mai liber si mai rapid, dar si o difuziune mai larga a tehnologiei."(FMI, World Economic Outlook, mai 1997). Banca Mondiala defineste globalizarea ca "Libertatea si capacitatea indivizilor si a firmelor de a initia tranzactii economice voluntare cu rezidenti ai altor tari".

In Management, globalizarea este un termen de marketing sau de strategie care se refera la aparitia unor piete internationale pentru bunuri de consum caracterizate de nevoi si gusturi similare ale clientilor, reusind astfel, de exemplu, sa vanda aceleasi masini sau sapunuri sau produse alimentare prin campanii de publicitate similare, unor persoane ce apartin unor culturi diferite. Aceasta uzanta contrasteaza cu internationalizarea, care descrie activitatile companiilor multinationale ori in instrumente financiare, marfuri, ori in produse care sunt exclusiv destinate pietelor locale.

In domeniul software, globalizarea este termenul tehnic ce combina procesele de internationalizare si localizare. Efectele negative asupra companiilor multinationale axate pe profit - folosirea unor metode legale si financiare sofisticate de a atinge limitele legilor si standardelor locale pentru a controla balanta dintre munca si servicii ale unor regiuni inegal dezvoltate si a le intoarce impotriva lor.

Unul din cei mai aprigi critici ai globalizarii este David Korten, presedinte al People - Centered Development Forum cu sediul in New York, autor printre multe alte lucrari, si al cartii " When Corporations Rule the World " ( tradusa in romana " Corporatiile Conduc Lumea " ).Dupa parerea acestui critic al globalizarii  : Globalizarea este un sistem sau un fenomen complex, uneori ambivalent, chiar contradictoriu, care a fost privit si analizat in mod diferit de catre cei ce si-au asumat acest risc sau aceasta raspundere. Dincolo de aceste analize, globalizarea ramane un fapt real, viu, cu care trebuie sa ne confruntam, independent de vointa sau optiunea noastra. Se considera ca cel mai mare pericol (semnalat si de catre unii teoreticieni ai globalizarii) pe care-l poate implica globalizarea este dezumanizarea unora dintre cei pe care valul ei ii inghite pur si simplu.Cucerita de piata, dopata de televiziune, sport sau internet, lumea globalizata traieste in acelasi timp pe fondul unei crize generale a sensurilor vietii, un dezastru cultural si educational global, simptom ingrijorator, dar sigur, al barbarizarii societatii viitorului. Cultura traditionala a societatilor dispare sau se preface in spectacol si marfa cultura umanista e eliminata tot mai mult de tehno-stiinta invadatoare si transformata intr-o pseudo-stiinta. Omul mondial sau globalizat, omul centrat doar economic, risca sa devina omul atomizat care traieste numai pentru productie si consum, golit de cultura, politica, sens, constiinta, religie si orice transcendenta. Probabil acesta este ultimul stadiu in evolutia umanitatii sau 'ultimul om'. In ciuda tuturor acestor avertismente nu putem evita sau elimina globalizarea.

Fenomenul globalizarii este unul contemporan noua. Ne modeleaza atitudinile, asa cum noi ii putem influenta evolutia. Ramane la latitudinea noastra si la indemana propriei inteligente sa nu-l scapam de sub control. Asa cum aprecia si Kofi Annan - "Daca nu putem sa facem ca globalizarea sa lucreze pentru toti, in final, ea nu va lucra pentru nimeni!" Globalizarea ar trebui sa conduca la crestere economica, echitate, securitate, educatie, regandirea cadrului institutional international, transparenta, protejarea mediului, o mai buna guvernare globala, care sa asigure o mai larga distribuire a oportunitatilor, un mediu propice cresterii economice echilibrate si includerea celor marginalizati.

Mituri despre globalizare

(discurs la Universitate CATO din Washngton DC ,, Globalizarea este minunata" )

Globalizarea elimina locuri de munca

Politicile comerciale nu produc modificari asupra numarului de locuri de munca, dar afecteaza tipurile de slujbe pe care le au oamenii. Daca protectionismul sporeste numarul de locuri de munca in cadrul sectoarelor industriei care nu mai sunt afectate de importuri, in acelasi timp reduce numarul de locuri de munca din cadrul industriilor exportatoare, adica acele industrii care produc bunuri ce ar fi fost schimbate pe marfuri din import, bunuri care in conditiile protectionismului devin mai scumpe sau sunt chiar eliminate din productie. In cele din urma, exporturile sunt pretul pe care il platim pentru importuri, la fel cum importurile reprezinta pretul pe care strainii trebuie sa il plateasca pentru exporturile noastre. Deci daca reduci din valoarea bunurilor importate aplicand o taxa, diminuezi si valoarea bunurilor exportate necesare pentru a plati acele importuri. Aceasta inseamna pierderi de slujbe in industriile exportatoare.

Globalizarea orienteaza capitalul spre zonele cu salariile cele mai

mici si ii exploateaza pe cei mai saraci muncitori

Daca intr-adevar capitalul s-ar indrepta acolo unde salariile sunt mai mici, atunci ar trebui sa ne asteptam ca tarile sarace in care salariul este foarte mic sa se "scalde" in investitii straine. Aceasta afirmatie are implicatii care pot fi testate, astfel ca putem verifica. In anii '90, 81% din investitiile straine directe realizate de catre SUA s-au indreptat catre trei parti ale Globului: foarte sarmana Canada, saracita Europa de Vest si infometata Japonie. Tarile in curs de dezvoltare (cu salarii in crestere) ca Indonezia, Brazilia, Thailanda si Mexic au adunat 18%. Si restul lumii, incluzand toata Africa, a impartit ceea ce a ramas: 1%. Investitorii isi investesc capitalul acolo unde se asteapta sa obtina cel mai mare venit, si in general aceasta inseamna acolo unde salariile sunt cele mai mari si nu cele mai mici. Mai mult, intreprinderile infiintate de investitori straini tind sa plateasca salarii mai mari decat cele pe care le au pentru ca investitorii doresc sa ii atraga si sa ii angajeze pe cei mai buni lucratori.

Capitalul este exportat din tarile bogate catre cele din lumea a treia, creand astfel intreprinderi care exploateaza angajatii si care apoi exporta numeroase bunuri ieftine catre natiunile mai bogate si genereaza surplusuri comerciale si afecteaza productia in statele bogate. Astfel toata lumea ajunge intr-o situatie mai proasta.

Este o asa de mare confuzie. In primul rand nu este posibil sa existe in acelasi timp surplus al contului de capital si surplus comercial. Daca exporti mai mult decat importi, primesti ceva in schimbul exporturilor realizate si ceea ce obtii este proprietatea asupra unor active - adica investitii nete - in tara in care exporti. Daca importi mai mult decat exporti - asa cum fac Statele Unite de cativa zeci de ani - trebuie sa vinzi ceva strainilor care iti trimit produsele lor, si ceea ce vinzi sunt active, de exemplu actiuni ale unor companii.

Egalitatea contabila fundamentala este urmatoarea: Economii - Investitii = Exporturi - Importuri. Majoritatea scenariilor infricosatoare infatisate de adversarii globalizarii sunt rezultatul unei simple ignorante in ceea ce priveste notiunile fundamentale ale contabilitatii schimburilor internationale.

Globalizarea duce la efecte negative asupra mediului inconjurator

si a standardelor de munca.

Alt argument inselator se refera la directionarea capitalului spre zonele in care standardele de mediu si cele de munca sunt mult mai scazute. Investitorii investesc acolo unde cred ca vor obtine venituri mai mari, zonele respective tind sa fie acolo unde productivitatea muncii este mai ridicata, deci acolo unde oamenii sunt corespunzator mai bogati - si oamenii bogati tind sa ceara conditii de mediu si de munca mai bune, in nici un caz mai rele. Aceeasi argumentare se aplica si in cazul conditiilor de munca. Locurile de munca in intreprinderile cu capital strain sunt mai cautate pentru ca ofera atat salarii mai mari, cat si conditii de munca mai bune decat companiile din tara.

Globalizarea creeaza inegalitati

Cauzele cresterii sau diminuarii inegalitatilor sunt complexe, dar exista un adevar substantial in a considera globalizarea creatoare de inegalitati: diferenta de bogatie dintre tarile care au economii inchise si cele care practica comertul liber este in continua crestere. Nu aceasta este inegalitatea la care se refera adversarii globalizarii. In interiorul tarilor care si-au deschis granitele pentru comert si investitii, clasele de mijloc s-au dezvoltat, ceea ce inseamna o inegalitate a veniturilor mai mica mai degraba decat mai mare.

Beneficiile globalizarii

Globalizarea conduce spre pace, reducand motivele de conflict

Protectionismul se bazeaza pe o mentalitate si un set de politici care scot in evidenta interesele opuse ale natiunilor. In contrast, liberul schimb relationeaza natiunile prin intermediul pacii. Exista o veche zicala: cand bunurile nu pot trece peste granite, armatele vor trece in mod cert.

Liberul schimb este un drept fundamental al omului

Adversarii globalizarii si protectionistii pornesc de la presupunerea ca ei au dreptul sa utilizeze forta pentru a ne opri sa ne angajam in schimburi voluntare. Dar drepturile fundamentale ar trebui sa fie egale pentru toti oamenii, si dreptul de a participa la un schimb comercial este un drept fundamental, aflat la dispozitia tuturor oamenilor, indiferent de ce parte a frontierei s-ar afla. Comertul liber nu este un privilegiu, este un drept al omului. Protectionismul ar trebui respins nu numai pentru ca este ineficient. De asemenea, ar trebui respins deoarece conduce spre conflicte si razboi, pentru ca este imoral, si pentru ca este necivilizat.

Comertul liber este cea mai rapida cale de eliminare a exploatarii

copiilor prin munca

Aproximativ 250 milioane de copii muncesc pe intregul glob. Procentul copiilor care muncesc a scazut - nu a crescut - concomitent cu dezvoltarea comertului si a globalizarii si din motive destul de evidente. Tarile sarace nu sunt sarace pentru ca exista copii care muncesc. Copiii muncesc pentru ca sunt saraci. Cand oamenii devin mai bogati prin intermediul productiei si a liberului schimb, ei isi vor trimite copiii la scoala mai degraba decat sa munceasca pe camp. Comertul la nivel global este cea mai rapida cale de eliminare a muncii copiilor si inlocuirea acesteia cu educatie.