Globalizarea pietelor financiare

Globalizarea pietelor financiare

Cum era de asteptat, nu exista o definitie global acceptata a fenomenului globalizarii, dar o expresie sintetica ar suna in felul urmator: 'Globalizarea consta in intensificarea cantitativa si calitativa a tranzactiilor care depasesc limitarea impusa de granite, concomitent cu expansiunea spatiala a acestora' (Ulrich MENZEL).

Sigur ca nu este vorba despre o definitie exhaustiva dar, cel putin la nivel macroeconomic, globalizarea se poate defini ca un proces prin care se asigura o interdependenta sporita si o integrare a diferitelor economii din lume.

Exista opinii divergente asupra efectelor acestui fenomen, specialisti de renume penduland intre a-l considera fie un rau necesar care conduce la cresterea competitiei intre operatorii din orice piata, la dezvoltarea comertului si a investitiilor directe, fie intre un 'inceput al sfarsitului' pentru economiile nationale.
Cert este insa ca inegalitatile si diferentele dintre potentialul de crestere al diferitelor piete reprezinta deopotriva cauza si stimulentul fenomenului de globalizare.

Daca ne referim in mod direct la industria serviciilor financiare, este firesc ca din ce in ce mai multi operatori din Europa Occidentala decid sa isi extinda activitatea in Europa de Est si in tarile membre ale CSI (Comunitatea Statelor Independente) in conditiile in care, in statele dezvoltate potentialul industriei este aproape in totalitate exploatat.
Ritmuri de crestere de ordinul a 15-20%, cum adesea putem observa in domeniul bancar si al asigurarilor din tarile Europei de Est sunt poate de domeniul fantasticului in tari precum Germania sau Austria.
Potentialul pietelor din fostul bloc comunist nu mai este neglijat de mult timp, aproape toate marile corporatii, incluzand aici si gruparile bancare si de asigurari, intrand deja pe aceste piete sau urmand sa o faca in scurt timp. Rusia, Ucraina, Belarus sau Kazahstan au devenit din zone necartografiate in strategiile furnizorilor de servicii financiare in piete de mare viitor.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Se remarca faptul ca contine pe , adica varianta lui care este necunoscuta. Se pune deci problema de a obtine o estimatie pentru , adica o estimatie pentru . Notam aceasta estimatie cu .

2.3.2.     Determinarea unui estimator nedeplasat pentru varianta erorilor

Utilizand estimatorii si putem calcula estimatia variabilei endogene y_t, notata (se mai numesc si valori ajustate ale variabilei endogene):

Atunci diferenta dintre y_t si este un estimator pentru eroarea . Notam . Avem ca . Remarca: deoarece si converg in probabilitate catre a si b, distributia lui converge in probabilitate catre distributia lui (distributie normala, conform I₂).

Stim ca si inlocuind obtinem:

.

iar prin ridicare la patrat:

Insumam dupa t=1,2,,T si impartim la T:

.

Dar: , si

pentru ca .

Inlocuind, rezulta:

.

Notam cu dispersia erorilor fata de media lor si cum ea este o variabila aleatoare, ii calculam media :

Aplicand acum operatorul de medie in relatia:

,

si tinind cont de expresia variantei estimatorului , rezulta:

.

Relatia gasita se poate scrie si astfel: , asa ca, notand , am obtinut: , adica este un estimator nedeplasat pentru (varianta erorilor).

Este de remarcat ca modelul presupune estimarea a doi parametri (a si b), iar numitorul lui este T- (T-2) constituie "numarul gradelor de libertate". Vom reveni ulterior asupra acestei probleme.

In concluzie, pentru modelul liniar al regresiei simple, avem estimatorii:

Estimatorul permite sa dam o estimatie a variantelor si covariantei parametrilor din model, deci o estimatie a matricei , notata :

, unde:

2.3.3.     Interpretarea geometrica a metodei celor mai mici patrate

Am determinat estimatorii si ai parametrilor modelului utilizand conditia necesara de existenta a minimului sumei patratelor erorilor . Putem sa dam o conditie necesara si suficienta pentru ca sa fie minimala, cu ajutorul unei reprezentari grafice. Aceasta conditie va consta in egalitatea cu zero a doua produse scalare care redau ecuatiile normale.

Modelul se scrie sub forma matriceala astfel: ,

unde: , , , .

In spatiul ortonormat consideram vectorii Y, X, U si e

Vectorul 0H=aX+bU apartine planului (L) determinat de vectorii X si U. Fie 0A=Y, 0B=X, 0C=U, HA=e. Cantitatea este minimala daca HA este ortogonal pe (L), adica pe X si U. Aceasta conditie se traduce prin egalitatea cu zero a produsului scalar al vectorilor respectivi: , sau , adica .

Am regasit, deci, sistemul de ecuatii normale.

Notam proiectia pe planul (L) a vectorului Y si cu vectorul HA ortogonal la planul (L).

A efectua o regresie a variabilei Y asupra variabilei X in modelul revine, deci, la a proiecta vectorul Y pe planul (L) din determinat de X si U.

Ecuatia variantei

Reluam reprezentarea geometrica precedenta si notam cu K proiectia lui A pe suportul vectorului U:

Evident, KH este perpendicular in K pe 0C. In triunghiul AKH, dreptunghic, avem:

.

Stim ca si , adica: . Dar si , rezultand ca .

Deoarece:       AK=0A-0K ( dreptunghic in K)

HK=0H-0K (dreptunghic in K),

rezulta, folosind (1):

Aceasta este ecuatia variantei. Vom reveni asupra ei cand vom aborda regresia multipla.

3.4. Coeficientul de corelatie liniara

Coeficientul de corelatie liniara intre variabilele X si Y, notat r, se calculeaza cu relatia:

.

In general, , unde si sunt abaterile standard (radicalul dispersiei) ale variabilelor X si Y.

Stim ca estimatorul parametrului a are expresia , astfel ca putem scrie:

. Am obtinut o expresie a coeficientului de corelatie in functie de estimator, iar prin ridicare la patrat: .

Un calcul imediat arata ca: .

In acelasi timp, ecuatia variantei conduce la: , de unde: .

Pe de alta parte, utilizand figura geometrica si notand cu α unghiul , avem , , adica .

In mod necesar, si .

Cand , nu exista o relatie de tip liniar intre y_t si x_t, adica a=0.

Cand , y_t este legat de x_t printr-o relatie de forma . implica a>0O alta latura a globalizarii consta in restrangerea numarului operatorilor ca urmare a proceselor de preluare/fuziune. Piata asigurarilor din Romania a inregistrat recent cea mai mare tranzactie din istoria sa, prin preluarea grupului OMNIASIG de catre austriecii de la WIENER STAEDTISCHE, dar exemple se pot da si la nivel international.
Dupa ce HVB Bank Romania a decis ca va fuziona cu Banca TIRIAC, UniCredito Italia (reprezentata in Romania prin banca UniCredit, UniCredit Leasing si UniCredit Securities) a anuntat achizitionarea intregului grup HVB, tranzactie care a tinut prima pagina a tuturor publicatiilor economice de pe continent timp de cateva zile.
Va lua astfel nastere o noua entitate bancara europeana, cu peste 28 milioane de clienti, 7.000 unitati in 19 tari, si active de 733 mld. EUR.

Globalizarea se manifesta nu numai in randul jucatorilor din piata, ci si la nivelul normativelor care trebuie respectate si in privinta modului in care acestia sunt supravegheati de catre organismele de profil. Rolul legislatiei unificate a Uniunii Europene, implementata prin intermediul Directivelor, este de netagaduit.

Ca o concluzie, putem mentiona faptul ca globalizarea este generata de manifestarea a patru importante tendinte: cresterea redusa inregistrata de pietele tarilor puternic industrializate, declinul protectionismului statului, trecerea de la sistemul public de pensii la un sistem privat si lipsa unor perspective reale de supravietuire pentru un anumit tip de asiguratori locali.