Functia si factorii de productie

Functia si factorii de productie

Productia exprima o esenta a fenomenului economic - sau procesului, avand in vedere aqici cel putin criteriul implicarii constiente a factorului uman, la nivel social. Economic si matematic, functia de productie isi identifica variabilele exogene in factorii de productie - componente materiale determinate ale functiei (procesului) de productie, din toate punctele de vedere, vezi aici in special pe cel cantitativ si respectiv calitativ-functional.

Asadar, putem exprima functia de productie cel putin prin:

Qx = f (k, L, Ld)

unde Qx este functia propriu-zisa, exprimandu-se in unitati specifice, pentru care indicele "x" poate face referire la un reper de bunuri (servicii), cu implicatia ca, astfel, acelasi Q poate lua forma unitatilor materiale, dar si valorice (monetare).

Celelalte notatii identifica chiar factorii propriu-zisi si unanim recunoscuti la care facem referire.

(1)   Pamantul (Ld de la "land"/engl.) a fost presupus, in primele scrieri de economie, drept unicul factor de productie, astfel purtator al substantei valorii existente si transmisibile noului produs. Pana si mintr.o astfel de opinie, insa, s-a putut reflecta, de fapt, determinarea activitatii asupra studiului, in economie, prin orgnizarea inca rudimentara a productiei si prin nivelul tehnic rudimentar.

In actualitate, rolul acestui factor nu este totusi considerat perimat, cu amendamentul ca studiile scientiste prefera sa tina seama mai mult de implicarea celorlalti factori, mai "calculabili". Dimpotriva, acest factor este considerat in sensul sau larg, ceea ce inseamna:

recunosterea caracterului inepuizabil si neconsumabil, dar si nepurtator de costuri al factorului pamant, ca o caracteristica ce il deosebeste in special de factorul capital;

includerea, alaturi de ceea ce reprezinta terenul propriu-zis de desfasurare a productiei, a bogatiilor solului si subsolului, apoi tuturor resurselor naturale primare, prin extensie;

in fine, inepuizabilitatea fundamentala a pamantului este asociata limitarii resurselor naturale, de la care porneste economia atat ca activitate, cat si ca studiu si politica.

(2) Munca si forta de munca (L/ de la "labour"/engl.) este un factor cu unele specificitati. Are caracter consumabil, dar un consumabil apaprte: munca, odata depusa, este totusi presupusa a-si reface automat propria resursa, pe termene scurte.

Este, deasemenea, un factor supus unor controverse teoretice, dupa care ar exista sau nu o piata specifica a muncii, parte a pietei derivate a factorilor de productie - o piata neacceptata de scoala keynesista.

Categoria de munca este, insa, importanta in sens micro si macro-economic, atat in ceea ce tine, cat si in ceea ce nu tine de definirea sa ca factor, sau de existenta pietei proprii. Astfel, din punct de vedere macro-economic, categoria fortei de munca se leaga de aceea a somajului, fenomen care, din nou, poate fi sau nu legat de existenta pietei muncii[1]

Din nou ca factor de productie, apar aici nu numai conexiunile pe termen scurt si respectiv lung - dezbatute ceva mai jos, in aceasta lectie --, dar si raporturi pe termene foarte lungi, cu nivelul si progresul tehnic.

(3)   Capitalul (k) este dezbatut, in Lectia de fata, intelegandu-se:

(a)   inzestrarea tehnica (nivelul tehnic) a productiei;

(b)   subimpartirea capitalului dupa criteriul timpului (timpilor) de implicare materiala si valorica in procesul de productie in:

(b1) capital variabil -- care isi transfera intreaga valoare produsului (productiei) nou pe parcursul unui singur ciclu productiv;

(b2) capital fix - care isi transfera valoarea catre noul produs:

partial - valoarea amortizarii periodice specifice - pe termenul scurt, al unui singur ciclu de productie;

integral - pe termen lung, respectiv pe parcursul mai multor cicluri de productie, in conditii convenite asupra lungimii acestui termen.

Doua sunt aspectele care reies din acest comportament aparte al factorului capital, in afara:

caracterului convenit  al ttransferului de fcto al valorii capitalului fix asupra noului produs;

considerarii si a capitalului - ca si, in cazul de mai sus, a fortei de munca - in sensul larg, micro- si respectiv macro-economic - vezi piata capitalului sau conectarea la procesul investitional.

Acestea aspecte sunt:

(A)    considerarea factorului timp, in procesul productiei - de care ne vom ocupa mai pe larg in paragraful urmator;

(B)    asimiloarea partiala a comportamentului muncii si capitalului variabil pe acelasi criteriu.