Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare anuale

Evaluarea elementelor prezentate in situatiile financiare anuale

Recunoasterea si prezentarea in situatiile financiare anuale a activelor, datoriilor, veniturilor si cheltuielilor se realizeaza in baza evaluarii credibile a elementelor respective, apelindu-se in acelasi timp si la rationamentul profesional.

Pentru ca un element de activ sau o datorie sa fie recunoscut in structurile din situatiile financiare anuale, trebuie sa indeplineasca in mod cumulativ doua criterii: sa existe probabilitatea asigurarii realizarii de beneficii economice viitoare, respectiv iesirea acestora pentru stingerea unei obligatii prezente si costul aferent sa poata fi evaluat in mod credibil.

Un element de venituri sau cheltuieli este recunoscut in structurile contului de profit si pierdere, atunci cand, pe langa evaluarea credibila, determina o crestere de beneficii economice viitoare corespunzator cresterii unui activ, sau diminuarii unei datorii, respectiv diminuarea acestor beneficii prin reducerea unui activ sau majorarea unei datorii.

Se utilizeaza patru reguli generale de evaluare :

Fig.1 - Reguli generale de evaluare

1. Evaluarea la data intrarii in entitate, se poate face :

- la cost de achizitie;

- la cost de productie;

- la valoarea de aport;

- la valoarea justa.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde pretul de cumparare negociat si inscris pe factura primita de la furnizor, eventualele cheltuieli de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuite direct achizitiei bunurilor respective.

Costul de productie cuprinde costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile, precum si cheltuielile directe atribuite bunului respectiv.

Costul de productie este format din urmatoarele elemente:

materiale directe;

energia consumata in scopuri tehnologice ;

manopera directa;

alte cheltuieli directe de productie;

cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ( dobanda aferenta costului capitalului imprumutat pentru finantarea achizitiei, constructiei sau productiei de active cu ciclu lung de fabricatie poate fi inclusa in costurile de productie daca aceasta apartine perioadei de productie).

Valoarea de aport reprezinta valoarea bunurilor in momentul in care intra in societate ca aport in natura.

Valoarea justa se determina pe baza raportului intocmit de specialisti sau pe baza unor evaluari efectuate de evaluatori autorizati.

2. Evaluarea cu ocazia inventarierii anuale

Se efectueaza de regula la sfarsitul anului. Inventarierea se efectueaza in scopul stabilirii situatiei reale a patrimoniului societatii, ceea ce impune verificarea faptica a tuturor elementelor patrimoniale si totodata a bunurilor apartinand altor persoane fizice sau juridice, indiferent sub ce forma sunt detinute. Prin inventariere se intelege ansamblul operatiilor care permit constatarea existentei tuturor elementelor de activ si de pasiv, cantitativ si valoric sau numai valoric, dupa caz, existente in patrimoniul unitatii la un moment dat.

Evaluarea elementelor supuse inventarierii consta in exprimarea lor valorica cu ajutorul etalonului banesc, avandu-se in vedere forma sub care se afla sau stadiul in care se gasesc in momentul inventarierii.

3. Evaluarea la incheierea exercitiului financiar

Urmareste aplicarea consecventa a principiului prudentei si consta in aceea ca elemente de activ si de pasiv se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare , pusa de acord cu rezultatele inventarierii. Pentru aceasta, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, denumita valoare de inventar.

4 Evaluarea la data iesirii din entitate

La data iesirii din entitate, bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare denumita valoare contabila sau cost istoric.