Echilibrul dintre bugetul guvernamental si productie - relatia dintre excedentul bugetar si venit

Excedentul si deficitul bugetar

Prin excedent bugetar (BS) intelegem surplusul de venituri guvernamentale provenite din impozite, care depasesc cheltuielile guvernamentale formate din achizitii guvernamentale si transferuri

BS = TA - G -TR (1)

Deficitul bugetar (BD) este un surplus bugetar negativ, adica un surplus de cheltuieli guvernamentale peste nivelul veniturilor provenite din impozite.

BD = - BS = G + TR -TA (2)

In special in anii '80, tarile lumii au inregistrat frecvent deficite bugetare, lucru ce a facut ca problema deficitului sa devina o preocupare principala in politica economica deoarece perspectiva unui deficit bugetar mare contureaza perspectiva atat a reducerii cheltuielilor guvernamentale cat si a cresterii impozitelor, lucru ce ar determina in mod cert o reducere a cresterii economice.

Relatia dintre excedentul bugetar si venit

Daca consideram o rata a impozitelor pe venit t, atunci veniturile bugetului vor fi :

TA = t * Y (3)

Daca consideram cheltuielile guvernamentale ca fiind constante, deci G = G si transferurile TR=TR, atunci surplusul bugetar va fi :

BS = tY = G - TR (4)

Acest surplus bugetar in functie de venit are urmatorul grafic:

Din acest grafic se observa ca, la nivele ridicate ale venitului, bugetul inregistreaza un excedent deoarece impozitele pe venit tY depasesc cheltuielile guvernamentale (G+TR). La nivele scazute ale venitului, surplusul bugetar este negativ (deci bugetul este deficitar) deoarece cheltuielile (G+TR) depasesc veniturile sale tY.

Prin urmare daca productia va creste, atunci va creste venitul guvernamental din impozite si se va realiza ori o reducere a deficitului bugetar, ori o crestere a excedentului bugetar. In conditii de recesiune, cand productia scade, vor scadea si veniturile din impozite, in schimb vor creste cheltuielile guvernamentale, in special pentru ajutorul de somaj si alte transferuri.

Iata deci ca deficitul bugetar nu depinde numai de politica fiscala stabilita de guvern ( prin marimea lui t, G si TR ), ci si de orice alt factor care ar putea influenta cresterea venitului.

Influenta achizitiilor guvernamentale asupra excedentului bugetar

Revenind la ecuatia (1) putem afirma imediat ca daca achizitiile guvernamentale cresc, va creste si deficitul bugetarsau se va micsora excedentul bugetar. Nu trebuie uitat ca o crestere a achizitiilor guvernamentale va impulsiona productia, va creste venitul si deci vor creste incasarile din impozitele pe venit. De aici apare posibilitatea ca impozitele incasate de guvern sa depaseasca achizitiile sale.

Se stie ca, urmare a cresterii achizitiilor guvernamentale va creste si venitul cu ΔYo=mΔG. Dar o parte din aceasta crestere este preluata sub forma de impozite si astfel incasarile din impozite, in functie de rata impozitelor, vor creste cu tm∆G. Daca vom inlocui pe m cu expresia sa din ecuatia (1) vom obtine modificarea surplusului bugetar : ∆BS = ∆TA-∆G

Dar ∆TA=tm∆G si atunci ∆BS=tm∆G-∆G; ∆BS=(tm-1)∆G=

Faptul ca BS din ecuatia are valoarea negativa, dovedeste ca cresterea achizitiilor guvernamentale reduce excedentul bugetar, dar cu mai putin decat cresterea acestor achizitii. Se poate arata pe urmatorul exemplu .

Daca c=0.7 si t=0.2, cresterea cu un leu a achizitiilor guvernamentale va determina o reducere a excedentului bugetar, astfel:

Deci la cresterea cu 1 leu a achizitiilor guvernamentale, excedentul bugetar va scadea cu 0.998 lei.

Influenta impozitelor asupra excedentului bugetar

O analiza similara putem face si pentru influenta cresterii ratei impozitelor asupra excedentului bugetar. Stim deja ca o crestere a ratei impozitelor t, reduce nivelul venitului Y. Daca pastram constant nivelul cheltuielilor guvernamentale

(G+TR) ,atunci suntem tentati sa tragem concluzia ca majorarea ratei impozitelor va determina reducerea surplusului bugetar, in ciuda faptului ca duce la diminuarea venitului Y.

Efecte simultane ale ratei impozitelor si achizitiilor guvernamentale

asupra bugetului

Pentru reflectarea efectelor simultane asupra bugetului, sa presupunem o politica fiscala in care scaderea impozitelor este egala cu scaderea achizitiilor guvernamentale. Prima concluzie pe care suntem tentati sa o tragem este ca nu se va inregistra nici un efect asupra venitului si deci nici asupra bugetului. Daca analizam mai atent problema, vedem ca concluzia noasta este pripita si pentru a demonstra acest lucru sa luam un exemplu:

Analiza: Informatii despre procesul de evaluare - selectare a ofertelor de proiect Proiect: Continutul finantelor firmei: functia financiara a firmei

Sa presupunem ca :

rata impozitelor initiala , t=0.3

noua rata a impozitelor, t'=0.2

nivelul initial al venitului, Yo=1000 miliarde,

inclinatia marginala spre consum, =0.7

modificarea cheltuielii guvernamentale DG= -100 miliarde

In acest caz multiplicatorul m va fi :

Efectele reducerii ratei impozitelor asupra venitului le putem determina cu ajutorul ecuatiei :

Efectul reducerii achizitiilor guvernamentale asupra venitului il vom determina cu ajutorul ecuatiei:

DYo=-mDG=4.16*(100)=-416 miliarde

Efectul cumulat asupra venitului va fi:

DYo=291.2-416=-124.8

Deci noul venit va fi:

Yo'=100-124.8=875.2

Impozitele initiale incasate :

TA=0.3*100=300 miliarde

Impozitele incasate Dupa reducerea ratei impozitelor:

TA'=0.2*875.2=175.04 miliarde

Deci reducerea impozitele incasate va fi:

DTA=TA-TA'=300-175.04=124.96 miliarde

Efectul cumulat asupra excedentului bugetar va fi conform relatiei

DBS=DTA-DG=-124.96-(-100)=-124.96+100=-24.96 miliarde

Iata ca prima concluzie pe care am tras-o pripit este eronata si ca de fapt efectul combinat al celor doua actiuni este, in realitate, de micsorare a venitului cu 24.96 miliarde. Acest lucru se datoreaza faptului ca nu intreaga reducere a impozitelor mareste cererea agregata, ci o parte din aceasta reducere se economiseste. Pe de alta parte, intreaga reducere a achizitiilor guvernamentale reduce cererea agregata.

Prin urmare, o asemenea politica fiscala pe care am propus-o la inceputul acestui paragraf va determina reducerea cererii agregate, deci si a venitului. Cu toate ca la nivelul initial al venitului am redus in aceeasi proportie atat achizitiile guvernamentale cit si impozitele, se observa ca in final asistam la o crestere a deficitului bugetar.

Multiplicatorul bugetului echilibrat

Am vazut ca o reducere cu un leu a achizitiilor guvernamentale va micsora tot cu un leu cererea agregata, pe cand o reducere cu un leu a impozitelor nu va duce la o crestere tot cu un leu a cererii agregate, ci cu mai putin de un leu, deoarece o parte din acest leu este economisit. Se pune acum problema ce s-ar intampla cu nivelul venitului in situatia in care modificam, in aceeasi masura, atat achizitiile guvernamentale cat si impozitele, astfel incit excedentul bugetar sa ramana nemodificat. Pentru a raspunde la aceasta intrebare trebuie sa analizam multiplicatorul bugetului echilibrat. Acest multiplicator ne indica efectele unei majorari a achizitiilor guvernamentale insotite de o crestere a impozitelor, astfel incat la noul punct de echilibru surplusul bugetar este exact acelasi ca si la punctul initial de echilibru. Deci multiplicatorul bugetului echilibrat este un multiplicator asociat cu un surplus sau deficit bugetar neschimbat si ca atare va fi egal cu 1.

Multiplicatorul bugetului echilibrat presupune cresterea productiei cu exact aceiasi valoare ca si cresterea achizitiilor guvernamentale. Dar cresterea achizitiilor guvernamentale genereaza si o cheltuiala propagata pentru consum corespunzatoare. Pentru a contracara acest efect propagat va trebui sa creasca impozitele intr-o masura in care sa compenseze efectul majorarii venitului, mentinand prin aceasta constant atat venitul disponibil cat si consumul. Se poate demonstra acest lucru.

Stim ca modificarea cererii agregate DAD este formata din modificarea achizitiilor guvernamentale DG si modificarea propagata corespunzatoare a cheltuielilor de consum. Dar modificarea cheltuielilor pentru consum este egala cu inclinatia marginala pentru consum din venitul disponibil, c inmultita cu modificarea venitului disponibil, DYD, adica:

DYD=DYo-DTA,

unde DYo este modificarea productiei. Astfel :

DAD=DG+c(DYo-DTA)

Dar modificarea cererii agregate de la un echilibru la altul trebuie sa fie egala cu modificarea productiei si atunci :

DYo=DG+c(DYo-DTA)

sau

DYo=DG+cDYo-cDTA

de unde                           DYo=(DG-cDTA)/(1-c)

De la inceput insa am presupus ca modificarea achizitiilor guvernamentale de la un echilibru la altul este egala cu modificarea impozitelor.

DG=DTA

Atunci DYo=(DG-cDG)/(1-c)=DG==DTA

Iata deci ca multiplicatorul este chiar 1.

Concluzii pentru politica fiscala

Toate aspectele pentru tratate de la 2 la 6 ne-au evidentiat influenta schimbarilor in politica fiscala asupra bugetului. Concluzia principala ce trebuie retinuta pentru politica fiscala este ca, in cazul unui buget echilibrat, cresterea achizitiilor guvernamentale cu 1 leu are o influenta mai puternic asupra venitului de echilibrului decat reducerea cu 1 leu a impozitelor si ca scaderea achizitiilor guvernamentale micsoreaza venitul de echilibru. Daca achizitiile guvernamentale se reflecta leu cu leu in modificarea cererii agregate, o reducere cu un leu a impozitelor va duce la cresterea cu mai putin de un leu a cheltuielilor pentru consum, deoarece restul este economisit.

Facand rationamente asemanatoare, putem trage aceleasi concluzii pentru politica fiscala si in cazul influentei modificarii transferurilor asupra venitului de echilibru.

Din cele expuse mai sus suntem tentati sa mai tragem concluzia ca excedentul bugetar este un indiciu precis al efectelor politicii fiscale asupra economiei, in sensul ca, atunci cand bugetul este in deficit, putem concluziona ca politica fiscala este expansionista si determina cresterea PNB. La o analiza mai atenta insa, putem observa ca nu este chiar asa, deoarece excedentul bugetar se poate modifica ca urmare a modificarii cheltuielilor autonome private. Astfel, daca economia intra in expansiune, cresterea activitatii economice genereaza un excedent respectiv un deficit redus. Daca economia intra in recesiune, incasarile din impozite se reduc si bugetul inregistreaza un deficit sau un surplus redus.

O politica fiscala poate genera un excedent bugetar in situatia in care cheltuielile private sunt mari si poate genera un deficit atunci cand aceste cheltuieli sunt mici.

Iata deci ca nu putem considera ca deficitul bugetar este o masura a calitatii politicii fiscale, ca fiind expansionista sau deflationista.

De aceea avem nevoie de o masura a calitatii politicii fiscale independenta de pozitia ciclului de afaceri - avant sau recesiune - in care ne aflam. Aceasta masura ar fi surplusul bugetar in conditiile utilizarii integrale a fortei de munca.

Influenta utilizarii integrale a fortei de munca asupra excedentului bugetar

Asa cum s-a vazut, utilizarea integrala a fortei de munca inseamna o utilizare in mare masura a fortei de munca, adica in conditiile existentei unei rate a somajului de pana la 5%.

In conditiile utilizarii integrale a fortei de munca, excedentul bugetar nu este masurat la nivelul efectiv al venitului, ci la nivelul venitului sau productiei potentiale.

Daca notam cu BS excedentul bugetar in conditiile utilizarii integrale a fortei de munca si cu Yo nivelul venitului in aceste conditii, atunci, ca urmare a politicii fiscale excedentul bugetar va fi :

BSo=tYo-G-TR

Exista un nivel unic al productiei in conditiile utilizarii integrale a fortei de munca, pe care fiecare tara doreste sa-l atinga. Acest excedent bugetar este un punct de referinta cu care ne putem compara in permanenta si de pe urma acestei comparatii sa tragem concluziile de politica macroeconomica (fiscala sau monetara ) corespunzatoare.

Din
aceasta figura se observa ca BS° este surplusul bugetar corespunzator nivelului de venit Y°, care presupune utilizarea integrala a fortei de munca, surplus catre care tindem permanent. La nivelul productiei Y', care corespunde unei mai slabe utilizari a fortei de munca, bugetul efectiv va inregistra un deficit. In figura 2, in comparatie cu figura 1 am adaugat nivelul venitului in conditiile utilizarii integrale a fortei de munca (Y⁰). Diferenta dintre bugetul efectiv BS si cel catre care tindem BS⁰ este

BS⁰-BS=t Y^o-tY¹=t(Y⁰- Y¹).

Cauza principala a diferentei dintre BS⁰ si BS o constituie impozitele. Astfel daca Y¹ < Y⁰ ,atunci BS⁰ > BS , iar cind Y¹ > Y⁰ atunci BS⁰ < BS. Experienta mondiala ararta ca bugetul este deficitar de obicei in perioadele de recesiune desi deficit putem avea si-n situatia utilizarii integrale a fortei de munca.