Criza financiara

CRIZA FINANCIARA

Unitatea administrativ-teritoriala este considerata in criza financiara daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a) neachitarea obligatiilor de plata, lichide si exigibile, mai vechi de 90 de zile si care depasesc 15% din bugetul anual;

b) neachitarea drepturilor salariale prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli pe o perioada mai mare de 90 de zile de la data scadentei;

c) la calculul criteriului prevazut la lit. a) nu se iau in calcul obligatiile de plata, lichide si exigibile, care se afla in litigiu contractual.

Situatia de criza financiara poate fi sesizata de ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale, conducatorul compartim financiar-contabil din cadrul aparatului propriu de specialitate al autoritatilor administratiei publice locale, de ordonatorii secundari de credite si ordonatorii tertiari de credite din cadrul serviciilor publice subordinate consiliului local, de conducatorii societatilor comerciale sau ai regiilor autonome din subordinea consiliului local, de diversi creditori, de directorul directiei generale a finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti si de structurile teritoriale ale Curtii de Conturi. Sesizarea se face la directia generala a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti si la ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale care se afla in situatia de criza financiara.

In termen de 30 de zile de la solicitarea oricarei persoane interesate, ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia furnizarii situatiei economico-financiare si a concluziei de incadrare sau neincadrare in prevederile alin. (1).

Ordonatorul principal de credite, din oficiu sau dupa ce a primit sesizarea situatiei de criza financiara conform alin. (2), are obligatia convocarii autoritatii deliberative in termen de 5 zile lucratoare.

Autoritatea deliberativa ia act, in conditiile legii, de existenta situatiei de criza financiara, mandateaza ordonatorul principal de credite pentru elaborarea planului de redresare financiara si analizeaza propuneri care sa fie cuprinse in planul de redresare financiara prezentat de ordonatorul principal de credite.

Planul de redresare financiara va fi elaborat de catre ordonatorul principal de credite, impreuna cu directia generala a finantelor publice judetene sau a municipiului Bucuresti si cu structurile teritoriale ale Curtii de Conturi, in termen de 30 de zile de la stabilirea starii de criza de catre autoritatea deliberativa.

Planul de redresare financiara va contine:

a) analiza economico-financiara a unitatii administrativ-teritoriale;

b) masurile de mentinere a serviciilor publice esentiale de catre autoritatile administratiei publice locale pe toata durata aplicarii planului de redresare financiara;

c) masurile de crestere a gradului de colectare a veniturilor proprii, precum si de atragere a altor venituri;

d) masurile pentru reducerea cheltuielilor;

e) planificarea economico-financiara si bugetara pana la redresare;

f) stabilirea sarcinilor pentru indeplinirea prevederilor din planul de redresare financiara pe obiective, persoane responsabile si termene.

Controlul executarii si indeplinirii masurilor cuprinse in planul de redresare financiara este in sarcina structurilor teritoriale ale Curtii de Conturi.

Planul de redresare financiara este supus spre aprobare autoritatii deliberative in termen de 3 zile lucratoare de la elaborare si va fi adoptat in termen de cel mult 5 zile lucratoare de la depunere. In cazul in care planul de redresare financiara nu este adoptat, autoritatea deliberativa se intruneste in termen de 3 zile lucratoare de la data dezbaterii in ultima sedinta pentru reanalizarea acestuia. Daca planul de redresare financiara nu se adopta, acesta se considera aprobat in forma propusa de initiator.

Planul de redresare financiara poate fi modificat cu aprobarea autoritatii deliberative, in conditiile alin. (6), ori de cate ori va fi necesar, in cazul in care apar date, informatii sau fapte necunoscute la momentul sesizarii crizei financiare, daca acestea pot impiedica procesul de redresare financiara.

Ordonatorul principal de credite are obligatia ca in perioada desfasurarii procedurii de redresare a crizei financiare sa asigure functionarea eficienta si eficace a serviciilor publice esentiale.

In conditiile incetarii situatiei prevazute la alin. (1), la propunerea ordonatorului principal de credite si a structurilor teritoriale ale Curtii de Conturi, autoritatea deliberativa aproba incetarea starii de criza financiara.

Situatia de criza financiara, respectiv incetarea acesteia, se inregistreaza, in termen de 5 zile de la declararea situatiei de criza financiara, de catre ordonatorul principal de credite, respectiv de la aprobarea incetarii starii de criza financiara, in registrul local al situatiilor de criza financiara a unitatilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Acestea vor comunica lunar situatiile de deschidere sau de inchidere a crizelor financiare inregistrate Ministerului Finantelor Publice, pentru a fi inregistrate in registrul national al situatiilor de criza financiara a unitatilor administrativ-teritoriale.

INSOLVENTA

Unitatea administrativ-teritoriala este considerata in stare de insolventa daca se afla in una dintre urmatoarele situatii:

a) neachitarea obligatiilor de plata, lichide si exigibile, mai vechi de 120 de zile si care depasesc 50% din bugetul anual, fara a se lua in calcul cele aflate in litigiu contractual;

b) neachitarea drepturilor salariale prevazute in bugetul de venituri si cheltuieli, pe o perioada mai mare de 120 de zile de la data scadentei.

Orice creditor sau grup de creditori care are una ori mai multe creante certe, lichide si exigibile impotriva unei unitati administrativ-teritoriale, cu o valoare insumata care depaseste 50% din bugetul acesteia pe o perioada de 120 de zile consecutive, poate introduce la tribunalul in a carui circumscriptie isi are sediul unitatea administrativ-teritoriala o cerere de deschidere a procedurii insolventei acestei unitati administrativ-teritoriale.

In termen de 30 de zile de la solicitarea oricarei persoane interesate, ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia furnizarii situatiei economico-financiare si a concluziei de incadrare sau neincadrare in prevederile alin. (1).

Ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia ca, in termen de 15 zile de la constatarea starii de insolventa care a intervenit potrivit alin. (1), sa solicite deschiderea procedurii privind insolventa unitatii administrativ-teritoriale, prin cerere depusa la tribunalul in a carui circumscriptie se afla unitatea administrativ-teritoriala respectiva. Ordonatorul principal de credite al unitatii administrativ-teritoriale are obligatia de a notifica deschiderea procedurii de insolventa creditorilor si oricaror persoane interesate.

Introducerea prematura, cu rea-credinta, de catre ordonatorul principal de credite a cererii prevazute la alin. (4) atrage raspunderea acestuia, in conditiile legii, pentru prejudiciile pricinuite partii interesate.

Judecatorul-sindic, prin hotararea de deschidere a procedurii de insolventa, va numi un administrator.

In termen de 60 de zile lucratoare de la numirea administratorului, acesta intocmeste, impreuna cu structura teritoriala a Curtii de Conturi, un plan de redresare a insolventei unitatii administrativ-teritoriale.

Eseu: Comportament organizational s.c. e-on gaz s.a iasi - chestionar evaluare - satisfactie client Proiect: SATISFACTIA IN MUNCA - definirea satisfactiei muncii

Administratorul sau ordonatorul principal de credite, dupa caz, are obligatia ca in perioada desfasurarii procedurii de insolventa sa asigure furnizarea eficienta si eficace a serviciilor publice esentiale, in conditiile legii.

Planul de redresare a insolventei va cuprinde:

a) masurile de restabilire a viabilitatii financiare a unitatii administrativ-teritoriale;

b) masurile de continuare a prestarii serviciilor esentiale ale unitatii administrativ-teritoriale, pe toata perioada insolventei acesteia;

c) planul de achitare a debitelor catre creditori.

Planul de redresare a insolventei se supune aprobarii consiliului local, in termen de 10 zile de la intocmirea conform prevederilor alin. (7), si devine obligatoriu atat pentru autoritatea deliberativa, cat si pentru ordonatorul principal de credite al unitatii administrativteritoriale.

In caz de neadoptare in termenul prevazut la alin. (10), administratorul va propune judecatorului-sindic emiterea hotararii de preluare a atributiilor de ordonator principal de credite de catre administrator.

Administratorul va monitoriza respectarea planului de redresare a insolventei.

In caz de nerespectare a planului de redresare a insolventei, administratorul va propune judecatorului-sindic suspendarea atributiilor de ordonator principal de credite si emiterea hotararii de preluare a atributiilor de ordonator de credite de catre administrator.

Ordonatorului principal de credite si autoritatii deliberative a unitatii administrativteritoriale le este interzisa exercitarea oricaror atributii cu implicatii financiare pe toata perioada gestionarii situatiei de insolventa, conform prevederilor alin. (11)-(13), atributii care se exercita exclusiv de administratorul numit in conditiile alin. (6), (11) sau (13).

In cazul in care se constata incetarea starii de insolventa prevazute la alin. (1), judecatorul-sindic, la propunerea administratorului, va pronunta o sentinta de inchidere a procedurii de insolventa a unitatii administrativ-teritoriale. Administratorul are obligatia de a notifica sentinta de inchidere a procedurii de insolventa ordonatorului principal de credite, creditorilor si oricaror persoane interesate.

Prin inchiderea procedurii insolventei, administratorul este descarcat de orice indatoriri sau responsabilitati cu privire la aplicarea procedurii fata de ordonatorul principal de credite, fata de patrimoniul unitatii administrativ-teritoriale, precum si fata de creditori. In termen de 30 de zile de la notificarea prevazuta la alin. (15), intre administrator si ordonatorul principal de credite se incheie un proces-verbal de predare-primire cu privire la operatiunile derulate in timpul procedurii insolventei.

Unitatea administrativ-teritoriala revine la statutul de criza financiara, iar ordonatorul principal de credite si consiliul local isi reiau atributiile si vor proceda conform art. 74 la aplicarea intocmai a planului de redresare financiara pentru iesirea unitatii administrativteritoriale din criza financiara.

Cheltuielile ocazionate cu plata indemnizatiei administratorului si indeplinirea procedurii de redresare a insolventei reprezinta cheltuieli ale unitatii administrativ-teritoriale si se suporta din bugetul acesteia.

Situatia de deschidere a procedurii de insolventa, respectiv de inchidere a acesteia, se inregistreaza in termen de 5 zile de la declararea situatiei de insolventa, respectiv de la notificarea hotararii judecatoresti de inchidere a procedurii de catre ordonatorul principal de credite, in registrul local al situatiilor de insolventa a unitatilor administrativ-teritoriale, care este gestionat de directiile generale ale finantelor publice judetene, respectiv a municipiului Bucuresti. Acestea vor comunica lunar situatiile de deschidere sau de inchidere a procedurilor de insolventa inregistrate Ministerului Finantelor Publice, pentru a fi inregistrate in registrul national al situatiilor de insolventa a unitatilor administrativ-teritoriale.

ACTUL ADMINISTRATIV

- este un act juridic unilateral, care emana de la o autoritate publica in temeiul puterii publice, pe baza si in vederea executarii legii.

- intre actele administrative exista o ierarhie care emana de la autoritatile publice

Trasaturile actelor administrative:

sunt acte juridice - aceasta caracteristica deosebeste actul administrativ de operatiunile tehnico-administrative. In timp ce actele admin produc in mod direct efecte juridice asupra celor carora li se adreseaza, operatiunile tehnico-admin nu produc efectele juridice avute in vedere de cel care le savarseste, ci pe cele care le prevede legea.

este o manifestare unilaterala de vointa. El este unilateral pt ca degaja o singura vointa juridica care provine de la o autoritate publica. Pentru valabilitatea unui act admin nu este necesar consimtamantul persoanei careia i se adreseaza, ca in cazul actului de drept civil, care se intemeiaza pe consimtamantul partilor.

este o manifestare de vointa care emana in primul rand de la o autoritate a admin publice. Manifestarea de vointa are loc in temeiul puterii publice. De aceea, actul admin este obligatoriu si executoriu prin el insusi.

este emis in vederea executarii legii

Comparatii intre actul admin si alte acte juridice:

Actul admin si legea

Asemanator legii actul admin este unilateral intemeiat pe puterea publica, deosebirea dintre cele 2 categ de acte privind forta juridica si regimul juridic aplicabil. Legea isi intemeiaza activitatea pe suveranitate, in timp ce actul admin (normativ) are o autoritate derivata din lege. Prin actele admin se organizeaza si se realiz in concret dispozitiile legii, ceea ce ne face sa consideram ca acestea sunt subordonate legii. Principiul legalitatii reprezinta un principiu fundamental al admin publice.

Actul admin si hotararea judecatoreasca

Hotararea judec este actul juridic prin care se infaptuieste puterea judecatoreasca, in timp ce actul admin realizeaza indeplinirea puterii executive. Prin actul admin este organizata executarea legii, in timp ce hotararea judec intervine pt a sanctiona incalcarea legii.

Actul admin si contractul

Contractul repr un act bilateral intemeiat pe acordul de vointa a 2 sau mai multor persoane, in timp ce actul admin repr manifestarea de vointa a unei singure pers.

Regimul juridic este diferit: cel de drept civil in cazul contractelor si cel de drept public in cazul actelor admin.

CONTRACTELE ADMINISTRATIVE

Trasaturi. Caracteristici

Contractele administrative se deosebesc de celelalte contracte civile prin regimul juridic ce li se aplica. Pentru ca un act sa poata fi considerat contract administrativ trebuie indeplinite urm conditii:

Sa existe acordul de vointa intre o autoritate a Administratiei Publice si un particular

Acordul de vointa sa aiba drept scop crearea unor obligatii juridice privind prestarea unor servicii in schimbul unei remuneratii

Prestatia sa fie consecinta functionarii serviciului public

Partile sa consimta sa li se aplice regimul de drept public ( printr-o clauza contractuala)

Inegalitatea partilor in contract

Interpretarea extensive a contractului in favoarea administratiei

Dreptul pentru autoritatea administrative de a lua masuri in mod unilateral, deoarece aceasta alaturi de parte in contract este si autoritate statala, de putere publica. In consecinta, nu mai este necesar sa apeleze la justitie pentru a obtine executarea sau rezilierea contractului.

Incheierea contractului administrativ

Contractele administrative sunt incheiate intre o autoritate a Administratiei Publice si un particular ( persoana fizica sau juridica ).

Unul din principiile generale este cel al consensului in conformitate cu care un contract ia nastere pe baza realizarii acordului de vointa intre partile contractuale. Acest principiu este atenuat in cazul contractelor administrative intrucat cele mai importante clauze ale contractelor sunt stabilite in mod unilateral de catre administratie prin caietul de sarcini.

De regula, contractual administrativ se incheie cu acel particular (persoana fizica sau juridica) care a fost declarat adjudecat in urma licitatiei publice organizate. Particularul este ales in baza unei licitatii publice finalizata cu un process verbal de licitatie si o hotarare de adjudecare a comisiei de licitatii.

Licitatia publica reprezinta o conditie de valabilitate a contractului administrative. Aceasta conditie este necesara pentru protejarea banului public si satisfacerea in cele mai bune conditii a intereselor generale.

Licitatia publica are mai multe forme:

Licitatie publica DESCHISA : este aceea cand participarea la licitatie este permisa oricarei persoane fara nici o restrictive

Licitatie publica DESCHISA CU PRESELECTIE : cand autoritatea are posibilitatea organizarii si clasificarii contractantilor in functie de garantiile oferite pentru executarea clauzelor din caietul de sarcini

NEGOCIEREA DIRECTA : care se practica in cazul in care licitatia publica nu a condus la desemnarea unui castigator

Clasificarea contractelor administrative - se realizeaza dupa mai multe criterii :

1. dupa subiecte

2. dupa obiect

3. dupa modalitatile de incheiere

DUPA SUBIECTE distingem 2 categorii de contracte administrative :

a) contracte incheiate intre 2 autoritati ale Administratiei Publice, in general intre 2 persoane juridice de drept public

b) contracte incheiate intre o persoana de drept public si un particular ( persoana fizica sau juridical)

DUPA OBIECT : are in vedere urmatoarele forme :

a)concesionarea unor servicii publice, unitati de productie ale regiilor autonome sau terenuri

b) achizitii guvernamentale care pot fi contracte de lucrari, contracte de furnizare si contracte de servicii

c) executarea de lucrari publice de constructii montaj

d) diverse prestari de servicii

e) imprumutul de stat sau public

DUPA MODALITATILE DE INCHEIERE distingem : contracte incheiate in baza simplei invoieli cand legea prevede o astfel de posibilitate. Aceasta invoiala, de regula, este limitata la o anumita suma.

O alta modalitate se refera la cazul in care contractual se incheie prin invoiala, dar pentru valabilitatea sa este nevoie si de aprobarea Guvernului sau a altei autoritati ierarhice.

LEASING-ul financiar si operational ca forma de finantare a investitiilor in institutiile publice

Leasing-ul s-a afirmat in ultimele decenii ca metoda de finantare pe termen mediu si lung si, prin aceasta, ca factor de promovare a vanzarilor.

Leasing-ul este o forma de inchiriere, realizata de societati financiare specializate (societati de leasing), a unor bunuri de echipament de catre diferite firme care nu dispun de fonduri proprii sau nu doresc sa recurga la credite bancare pt cumpararea acestora de la producatori. Bunurile ce se inchiriaza sunt achizitionate special pt a satisface nevoile chiriasului in cauza, iar scopul final al actiunii este cumpararea bunului respectiv de catre utilizator, cu luarea in considerare a platilor efectuate cu titlu de chirie.

Inchirierea este privita ca o etapa intermediara reciproc avantajoasa pentru parti.

Pentru societatea financiara proprietara a bunului, leasing-ul asigura:

- un plasament avantajos al capitalului, intrucat regimul de chirii stabilit are in vedere atat amortizarea accelerata a capitalului fix, cat si perceperea unor dobanzi ridicate asupra capitalului investit

- garantia morala conferita titlului de proprietate, care asigura societatii drepturi inatacabile asupra bunurilor, astfel incat, in conditiile in care chiriasul are dificultati financiare sau intra in procedura de faliment, bunurile sunt restituite proprietarului

- posibilitatea recuperarii in cativa ani a sumelor investite, prin preluarea cu titlu de cumparare a bunurilor de catre utilizator

Pentru institutia beneficiara, avantajul de baza consta in procurarea bunurilor necesare desfasurarii activitatii sau extinderii fara a angrena fondurile proprii. Leasing-ul se substituie astfel creditului. Obtinerea acelorasi bunuri prin credite poate avea unele dezavantaje, implicand partial un efort propriu si limitand posibilitatile institutiilor de a obtine alte credite.

Caracterul de credit al operatiunilor de leasing decurge din mai multe elemente:

a)     presupune plasamentul capitalului disponibil al societ financiare specializate in aceste operatiuni

b)     angrenarea capitalului se face in general pe termen mediu, si uneori pe termen lung, potrivit specificului operatiunilor de investitii

c)      garantia materiala a operatiunii, prin care se caracterizeaza creditul, este inclusa si asigurata in proportii mai mari si in conditii mai bune

Etapele tranzactiei de leasing:

Leasing-ul presupune in principiu 2 contracte: unul de vanzare-cumparare, incheiat intre producator, ca vanzator, si societatea de leasing, care crediteaza operatiunea in calitate de cumparator, si un contract de locatie, incheiat intre societatea de leasing si un tert beneficiar.

Operatiunea de leasing este initiata de societatea care doreste inchirierea produsului si care se adreseaza in acest sens societatii specializate de leasing cu o cerere de oferta. Societatea de leasing, in urma acceptarii cererii, procedeaza la stabilirea contractului cu producatorul bunului solicitat, in vederea achizitionarii acestuia; in acest sens este implicat si viitorul beneficiar. Urmeaza incheierea contractului de leasing in vederea punerii lui la dispozitia beneficiarului.

Pentru utilizarea bunului, beneficiarul va plati societatii de leasing un pret sub forma de rate esalonate pe perioada de valabilitate a contractului. De regula, la sfarsitul perioadei de inchiriere, beneficiarul poate opta pt prelungirea contractului, abandonarea contractului sau cumpararea bunului la valoarea reziduala.

Tranzactia de leasing presupune 3 etape: contractarea, cumpararea si inchirierea.

Extinderea utilizarii tranzactiilor de leasing a fost insotita de o diversificare a madalitatilor concrete de organizare, comercializare si finantare, modalitati ce pot constitui criterii bine definite de clasificare a acestor operatiuni, dupa cum urmeaza:

Formele leasing-ului in functie de:

a) durata contractului - distingem:

- leasing pe termen lung: se practica frecvent pe piata bunurilor imobiliare pentru cladiri complet mobilate. Inchirierea se face de regula pentru 20-30 ani corespunzator duratei de functionare normata a bunului. Compania de leasing ramane proprietara echipamentului dar dupa 4 ani beneficiarul poate alege intre a-l cumpara la un pret inferior costului initial si a continua sa-l utilizeze cu titlu de inchiriere. De cele mai multe ori operatiunile de acest tip de leasing genereaza vanzarea echipamentelor.

- leasing pe termen mediu: pp. amortizarea bunului prin inchirierea consecutive a acestuia la mai multi beneficiari pe termene de 2-3 ani (de regula pt utilaje de constructii montaj)

- leasing pe termen scurt: pp. inchirierea bunurilor pe o durata de cateva ore, zile sau luni la mai multi beneficiary in vederea amortizarii acestora

b) natura bunului inchiriat - distingem :

- leasing mobiliar : pp. darea in locatie a unui bun mobil. Acest tip de inchiriere prezinta interes deoarece se refera la echipamente industriale.

- leasing imobiliar : are ca obiect darea in locatie a unor cladiri construite special in acest scop pentru birouri sau pentru locuinte.

- leasing industrial : este forma cea mai importanta din punct de vedere al implicatiei economice si a dimensiunilor capitalurilor angrenate ( exemplu : sectii, fabrici, instalatii complete care satisfac cerintele privind produsele de larga utilizare a caror desfacere este pe deplin asigurata. Aceste instalatii trebuie sa indepineasca anumite conditii care sa garanteze eficienta investitiei si sa evite deprecierea lor inaintea amortizarii complete a bunului.)

Obiectele care fac leasing-ul industrial sunt : uzinele, fabrici de ciment,fabric de sticla, electronice, intreprinderi industrial complete.

- leasingul operational : reprezinta un contract de locatie pe termen scurt a unor material incheiat de intreprinderi comerciale care nu au statut de societate financiara. De regula, societatile care practica aceasta forma de leasing dispun de un parc de utilaje si de o administratie corespunzatoare.

c) provenienta bunurilor finantate - distingem :

- leasing clasic : are structura tripartite, bunul provine de la o terta persoana numita furnizor

- leasing-ul care are ca obiect un bun realizat chiar de catre finantator, se intalneste in societatile mobiliare care exploateaza prin leasing locuintele imobiliare pe care le-a contruit

d) pozitia furnizorului in contractual de leasing :

- leasing direct : se realizeaza prin incheierea contractului intre producator si beneficiarul bunului, finantarea fiind asigurata de furnizor

- leasing indirect : pp. existent societatilor specializate de leasing

e) in functie de apartenenta . ..

- leasing realizat cu fondurile unei societati de leasing

- leasing sindicalizat ( mai multe societati de leasing)

- leasing public

f) calitatea utilizatorului :

- leasing national (partile apartin aceluiasi stat)

- leasing international (partile apartin mai multor state diferite)