Contextul economic din Romania

Contextul economic din Romania

Analiza indicatorilor macroeconomici, in perioada 1990-1999, evidentiaza tansformarile importante ce s-au produs pe plan economic si social, dar si intarzierile inregistrate in promovarea mecanismelor de piata. In decembrie 1989 Romania a pornit pe calea economiei de piata, dar startul tranzitiei a fost mult mai dificil decat in alte state ex-socialiste central europene.

Transformarea esentiala a economiei romanesti in deceniul trecut consta in deschiderea fostului sistem socioeconomic autarhic catre restul lumii, in declansarea procesului de conectare a tarii noastre la noile evolutii ce se deruleaza pe plan european si mondial. Ponderea relatiilor comerciale ale Romaniei cu Uniunea Europeana a devenit majoritara, atat din punct de vedere al fluxurilor comerciale, cat si din cel al influxurilor de investitii straine.

Astfel, ponderea exporturilor catre U.E in totalul exporturilor romanesti a crescut de la 24,8% in anul 1989 la 65,5% in anul 1999, iar ponderea importurilor din U.E reprezinta in anul 1999, 60,4% din totalul importurilor Romaniei, fata de 13,1% in anul 1989. Componentele comertului nostru exterior au inregistrat unele mutatii notabile, ponderea lor in cadrul P.I.B. crescand de la 20,9% in anul 1989 la 30,1% in anul 1999, in cazul exporturilor si respectiv de la 18,2% la 34,3%, in cazul importurilor. Statele Uniunii Europene au participat in proportie de 56,6% la acumularea stocului de investitii straine directe in Romania.

Ca urmare a restructurarii sectorului industrial, se observa a tendinta de crestere a competitivitatii experturilor romanesti, datorita atat modificarilor structurale, cat si deprecierii monedei nationale in termeni reali. Astfel exporturile F.O.B au crescut de la 5.775 mil. $ S.U.A la 8.505 mil. $ S.U.A in 1999, rata anuala de crestere a exporturilor fiind de 5,9%. Scaderea elasticitatii de venit a importurilor a actionat in directia reducerii deficitului de cont curent. Sustinerea acestei tendinte de crestere a competitivitatii, precum si accentuarea ei prin preconizate efecte pozitive asupra economiei interne ale unor influxuri mai mari de investitii straine directe sunt situate pe linia alinierii Romaniei la criterile U.E., definite la Copenhaga.

In ultimii ani, P.I.B-ul a inregistrat scaderi semnificative, fiind in 1999 de -3,2% comparativ cu +3,9% in 1994. Aceste rezultate au fost obtinute in conditiile in care reforma s-a concentrat in special pe realizarea stabilizarii macroeconomice si crearea premizelor pentru relansarea cresterii. In acest context, masurile din sfera politicii monetare au fost predominante, fara un impact pozitiv semnificativ si de durata asupra economiei reale. Evolutiile la nivel macroeconomic au fost influentate de procesul electoral din 1996, care a franat reforma, precum si de masurile dure luate in ultimii ani, in special in ceea ce priveste restructurarea in industrie.

Pe fondul scaderii din 1999 a volumului productiei in toate cele trei sectoare importante ale economiei, se constata o scadere a participarii industriei si constructiilor la crearea P.I.B. Un rezultat esential al perioadei de tranzitie il reprezinta dezvoltarea sectorului privat, aportul acestuia la formarea P.I.B.-ului ajungand la 61,5% in anul 1999, fata de 16,4% in 1990. Structura P.I.B-ului ete diferita de aceea care caracterizeaza economia U.E, dar se observa o anumita tendinta de convergenta: ponderea sectorului agricol in formarea valorii adaugate brute a scazut de la 20% la inceputul anilor '90 la 15,4% in anul 1999, iar ponderea sectorului industriei a coborat sub 31%, in timp ce sectorul serviciilor si constructiilor contribuia in anul 1999 cu 53,6% din valoarea adaugata bruta (comparativ cu circa 70% in U.E).  

Persistenta unei rate inalte a inflatiei a fost una dintre cauzele principale ale scaderii ratei investitionale, datorita cresterii riscului in cadrul mediului de afaceri roman (afectat de numeroase dificultati legate de instabilitatea si incoerenta legislativa si institutionala, de proliferarea birocratiei, de amplificarea economiei necontabilizate). Acelasi efect negativ l-a avut si diminuarea potentialului intern de economisire, generata de scaderea accentuata a veniturilor reale ale populatiei si nivelul ridicat al dobanzilor. Capacitatea redusa de retehnologizare indusa de comprimarea ratei investitionale a intretinut ritmul lent al restructurarii. Aceasta capacitate se datoreaza si volumului relativ restrans al fluxurilor de investitii straine directe, Romania plasandu-se in grupul statelor in tranzitie cu cele mai slabe performante in acest domeniu (stocul investitiilor straine directe pe locuitor se situeaza in jur de 240 EURO la sfarsitul anului 1999, comparativ cu 1.900 in Ungaria si 1.518 in Republica Ceha).

Inflatia inalta si de durata ramane una dintre cele mai mari si dificile provocari ale  tranzitiei, cu un impact negativ asupra dezvoltarii umane. Masurile de asanare ale inflatiei nu au dat masurile asteptate, rata medie a inflatiei inregistrand variatii mari de la un an la altul, in 1999 fiind de 45,8% comparativ cu 59,1% in 1998. Stoparea inflatiei ramane in continuare un obiectiv important al politicilor macroeconomice si pentru 2000.

O alta caracteristica a economiei Romaniei in perioada de tranzitie a fost aparitia dublului deficit (bugetar si de cont curent), in urma politicilor de liberalizare pe fondul unui sistem economis slab structurat.

Deficitul de cont curent s-a datorat dezechilibrului balantei comerciale. Politica de interventie periodica in evolutia flotanta a cursului de schimb a avut ca motivatii corectii ale nivelului de competitivitate, destinate reducerii pe termen scurt a deficitului balantei comerciale. A crescut deficitul balantei comerciale de la 400 mil. $ S.U.A. in 1994 la 2,6 mld. in 1998. In aceste conditii, a sporit deficitul contului curent, astfel incat la sfarsitul anului 1998, acesta a ajuns la 3 mld. $ S.U.A. , de 7 ori mai mare decat in 1994. Cresterea deficitului contului curent a fost speculoasa in 1998 comparativ cu 1999 (873 mil. $ S.U.A).

Deficitul bugetar a fost cauzat de cresterea nivelului cheltuielilor bugetare in conditiile declinului economic, de deteriorarea capacitatii de colectare a veniturilor, precum si de insuficienta transparenta a exercitiului bugetar, si nu in ultimul rand de extinderea economiei subterane. In cadrul acesteia din urma, valoarea activitatilor din economia ascunsa este apreciata ca reprezentand in 1998, o pondere de 40-45% din P.I.B. S-a inceput un proces de aliniere a politicilor fiscale la rigorile stabilite de U.E. si organismele financiare, creandu-se premizele diminuarii deficitului bugetului general consolidat in P.I.B. Astfel, deficitul bugetului general consolidat in P.I.B a fost de -4,0% in 1999, comparativ cu -4,1% in 1998.

Datoria externa a Romaniei acumulata in perioada de tranzitie se situeaza la un nivel modest in comparatie cu alte state candidate, ceea ce inlesneste promovarea unor politici mai active de atragere a capitalului strain catre economia reala, bazate pe cresterea gradului de indatorare. La sfarsitul anului 1999, datoria externa pe termen mediu si lung era de 8.589 mil. $ S.U.A. fata de 5.563 mil.$ S.U.A in 1994. Desi ca pondere in P.I.B., datoria externa a Romaniei nu depaseste pragul critic, serviciul datoriei externe a devenit impovarator. El a ajuns in 1998 la 3.289 mil. $ S.U.A (2.759 milioane reprezentand rate si 500 milioane dobanzi). Cresterea serviciului datoriei publice, care inregistreza un varf de plata in 1999, a exercitat in timp presiuni asupra rezervei valutare in devize convertibile, cu efecte negative asupra cursului de schimb si relatiilor in domeniul comertului exterior, asupra posibilitatilor puterii publice de sprijinire a dezvoltarii economice si sociale a tarii.

Somajul inalt si precarizarea ocuparii exprima dezechilibrul si disfunctionalitatile de pe piata muncii, reflectand scaderea drastica a activitatii din economie, incapacitatea acesteia de a genera locuri de munca. Diminuarea populatiei ocupate in economie s-a produs indeosebi in sectorul industrial, iar populatia ocupata in agricultura are inca o pondere ridicata in totalul populatiei ocupate (38%). Procesul de dezindustrializare si reagrarizare a structurii de ocupare arata capacitatea modesta a sectorului de servicii de a crea locuri de munca. Gradul de extindere a saraciei (pragul acesteia fiind echivalat cu 60% din cheltuielile medii lunare de consum pentru un adult) a atins 33,8% din totalul populatiei (28,2% in mediul urban, respectiv 40,5% in mediul rural).

Pana in 1995, numarul de someri si rata somajului au avut o dinamica ascendenta (in martie 1994 s-a inregistrat cea mai inalta rata a somajului-12,5%), in anii 1995 si 1996, evolutia a fost descendenta, dupa care in anii urmatori s-a inregistrat o crestere, in 1999, rata somajului fiind de 11,5%. Desi persista dezechilibre intre oferta si cerere pe anumite segmente ale pietei muncii, precum si un nivel inca redus al mobilitatii profesionale, resursele umane au o capacitate ridicata de adaptare la standardele pietei europene a muncii. 

Indicatori macroeconomici 1995-1999, Romania

Sursa: Comisia Nationala pentru Statistica

*date provizorii