Contextul aparitiei auditului intern

Contextul aparitiei auditului intern

Termenul de audit provine din limba latina de la cuvantul audit-auditare, care are semnificatia "a asculta', dar despre audit se vorbeste de pe vremea asirienilor, egiptenilor, din timpul domniei lui Carol cel Mare sau al lui Eduard I al Angliei. Activitati de audit s-au realizat in decursul | timpului si in Romania, dar purtau alte denumiri.

Utilizarea termenului de audit in acceptiunea folosita in prezent este relativ recenta si se plaseaza in perioada crizei economice din 1929 din Statele Unite ale Americii, cand intreprinderile erau afectate de recesiune economica si trebuiau sa plateasca sume importante pentru auditorii externi / care efectuau certificarea conturilor tuturor intreprinderilor cotate la bursa.

Marile intreprinderi americane foloseau deja serviciile oferite de Cabinete de Audit Extern, organisme independente care aveau misiunea de a verifica conturile si bilanturile contabile si de a certifica situatiile financiare finale. Pentru a-si indeplini atributiile, cabinetele de audit efectuau o serie de lucrari pregatitoare de specialitate, si anume: inventarierea patrimoniului, inspectia conturilor, verificarea soldurilor, diferite sondaje etc, care au crescut semnificativ costurile auditarii.

Intreprinderile au inceput sa-si organizeze propriile Cabinete de Audit Intern, in special, pentru reducerea cheltuielilor, prin preluarea efectuarii lucrarilor pregatitoare din interiorul entitatii, iar pentru realizarea activitatii de certificare au apelat in continuare la Cabinete de Audit Extern, care aveau dreptul asupra unei supervizari a activitatii intreprinderilor. Pentru a se distinge intre auditorii cabinetelor de audit extern si cei ai organizatiei supuse auditului, primii au fost numiti auditori externi, iar cei din urma au fost numiti auditori interni, deoarece faceau parte din intreprindere.

Aceste schimbari au fost benefice, deoarece auditorii externi nu mai isi incep activitatea de la zero si pornesc de la rapoartele auditorilor interni, la care adauga noi constatari rezultate prin aplicarea procedurilor specifice si apoi efectueaza certificarea conturilor organizatiei auditate.

Cu timpul, auditorii externi au renuntat in totalitate sa mai efectueze actiuni de inventariere si de inspectare a conturilor clientilor si au inceput sa realizeze analize, comparati si sa justifice cauzele esecurilor, sa dea consultatii si solutii, pentru cei care erau responsabili pentru activitatea intreprinderii. in acest fel, in timp, s-au stabilit obiective, instrumente, tehnici si sisteme de raportare distincte pentru auditorii interni, comparativ cu auditorii externi.

Dupa trecerea crizei economice, auditorii au fost utilizati in continuare, deoarece dobandisera cunostintele necesare si foloseau tehnici si instrumente specifice domeniului financiar-contabil. in timp, ei au largit mereu domeniul de aplicare al auditului si i-au modificat obiectivele, ajungandu-se la ideea necesitatii existentei unei functii a activitatii de audit intern in interiorul organizatiilor.

Referat: Managementul proiectelor in administratia publica Document online: Planificarea - functie a managementului - obiectivele organizatiei

Iata ce spunea un sef de firma european: 'In China, nimeni nu discuta saptamana de lucru de 35 de ore, oamenii doresc sa munceasca si sa castige. Muncitorii chinezi sunt mai ieftini decat cei din Statele Unite, Europa sau chiar si Mexic, dar acesta nu este singurul factor care influenteaza firmele. Forta de munca disponibila, dar si dorinta chinezilor de a se specializa in noi meserii fac din China nu doar o sursa de munca necalificata pentru companii. Europa are capacitatea de a inova, dar este afectata de legislatia inflexibila care impiedica producatorii sa raspunda rapid la schimbari.'[2]

Competitivitatea statelor lumii este masurata anual de diverse institutii, care coreleaza date macro si microeconomice din majoritatea tarilor lumii. Ea este definita ca fiind o colectie de factori, politici si institutii care determina nivelul de productivitate al unei tari si care astfel determina nivelul de prosperitate ce poate fi atins de o economie.

Unul din aceste indexuri este publicat de scoala de afaceri elvetiana IMD International sub forma unui anuar al competitivitatii. In 2005 primele locuri erau ocupate de SUA, Hong Kong, Singapore, Islanda, Canada, Finlanda, Danemarca si Elvetia. Romania aflandu-se pe locul 55 din cele 60 de tari analizate. Clasificarea ia in considerare performantele economice, eficienta guvernului, eficienta firmelor si eficienta infrastructurii. Un alt index al competitivitatii este publicat de The World Economic Forum, care in clasamentul din 2005 situa pe primele locuri Finlanda, SUA, Suedia, Danemarca, Taiwanul, Singapore, Islanda, Elvetia si Norvegia. In acest index Romania ocupa locul 67 din totalul de 107 tari listate.

Ceea ce aceste studii remarcau, era prezenta disparitatilor dintre dezvoltarea economica a marilor zone economice ale lumii, existente in egala masura la nivel regional. Rezultatul acestor inegalitati continua sa creeze tensiuni economice si politice.

Un rol important este jucat de diferentele dintre culturi: daca lumea Anglo-Saxona este orientata spre consum, populatiile Europei si Asiei prefera economiile. In ceea ce priveste fenomenul delocalizarii productiei, studiile aratau ca diferentele dintre costurile cu forta de munca reprezenta cel mai important factor in relocalizarea activitatilor firmelor multinationale.

Pe termen lung, efectele competitiei economice accelerate dintre firme si tari, pot fi devastatoare pentru mediu si resursele naturale neinlocuibile, astfel incat, 'invinsii', ar putea fi intr-o prima faza, acele teritorii saracite in resurse, ajunse astfel dependente de 'ratiile' acordate de 'protectori'.

Albert Hirschman nota ca nu se poate vorbi de echitate in schimburile comerciale dintre o tara puternica si una slaba, astfel ca intotdeauna cel tare va impune conditiile comerciale cele mai avantajoase pentru el. Este usor de dedus ca, atunci cand este cazul, o mare putere ar putea bloca importul unor marfuri provenind din tari pe care doreste sa le submineze economic si politic.

Privind in istorie, de remarcat ca dominatia economica a Germaniei in Europa centrala si de est intre cele doua razboaie mondiale i-a asigurat acesteia capacitatea economica si militara slabita de masurile protectioniste ale Frantei si Angliei.

Dar chiar politicile de dumping, bariere comerciale, administrare a patentelor, migratia creierelor si a fortei de munca, cresterea pretului petrolului, crize financiare, pot in anumite conditii, sa produca subminarea unei economii nationale.

1.2 Inamicii economici

In 1995 Francois Mitterrand spunea intr-un interviu ca, fara sa stie, Franta se afla intr-un razboi permanent si vital cu America. La 11 ani dupa acel interviu, Europa este inca divizata asupra identitatii 'inamicului'.

Firme din China, India si chiar Rusia au inceput, deocamdata timid, sa achizitioneze firme europenea(ultimulacazafiindaalafirmeiaindieneaMittal).
       Pentru unii nationalisti din SUA, dupa Japonia in anii 70, acum inamicul pare a fi Europa, acuzata de Peter Drucker ca 'doreste sa-si exporte regulamentele, si sa impuna costurile implicate de acestea Americii, prin acorduri internationale, reinterpretarea regulilor OMC, si crescanda acceptare a standardelor UE in terte piete.

Dar peisajul este departe de a fi clar: interconexiunile dintre economiile Europei si Americii sunt la randul lor o realitate indiscutabila. Prin activitatile de fuziune si achizitie desfasurate de marile firme europene in Europa de Est si Centrala, SUA si Asia, Europa este in acelasi timp globalizata si globalizatoare, astfel incat postura de victima absoluta a unui razboi economic nu corespunde cu realitatea. Totusi trebuie amintit ca efectele competitiei japoneze, americane si chineze au dus in ultimile decenii la disparitia unor industrii intregi din Europa.

Daca luam in considerare recentele 'emotii' europene cauzate de manipularile strategic-energetice provocate de Rusia, devine si mai clar ca amenintarile economice nu au disparut odata cu prabusirea blocului comunist.

1.3 Ascensiunea Asiei si dilemele Occidentului

Ascensiunea economica formidabila a Chinei si Indiei, sau Asiei, in general, produc

Noua functie de audit intern va mai pastra mult timp conotatiile financiar-contabile in memoria colectiva, datorita ereditatii sale, respectiv activitatea de certificare a conturilor.

Rolul si necesitatea auditorilor interni au crescut continuu si au fost unanim acceptate, motiv pentru care acestia au simtit nevoia de a se organiza si de a-si standardiza activitatile practice. Astfel, in anul 1941, s-a creat in Orlando, Florida, SUA, Institutul Auditorilor Interni (HA)⁷, cart a. fost recunoscut international. Ulterior, a aderat Marea Britanie, iar in 1951 Suedia, Norvegia, Danemarca si alte state. in prezent, la acest institut s-au afiliat peste 90 de institute nationale ale auditorilor interni si membri din peste 120 de tari, in urma obtinerii calitatii de CIA (Auditor Intern Certificat), acordata de IIA, pe baza unor examene profesionale.

Functia de audit intern s-a instituit in Anglia si in Franta la inceputul anilor '60, fiind puternic marcata de originile sale de control financiar-contabil. Abia dupa anii '80-'90 functia de audit intern incepe sa se contureze in activitatea entitatilor, iar evolutia ei continua si in prezent.

In Romania, auditul intern a fost adoptat ca un termen la moda in domeniul controlului financiar, insa cu timpul s-a reusit decantarea conceptelor de control intern si audit intern.

In prezent, exista o problema cu intelegerea sistemului de control intern, care fiind obiect al auditului intern, inglobeaza toate activitatile de control intern realizate in interiorul unei entitati si riscurile asociate acestora.

In acelasi timp, trebuie intelese corect si notiunile de control extern si audit extern, care functioneaza intr-o economie de piata concurentiala, cum este si cea romaneasca.