Bunurile publice

Bunurile publice

V-ati obisnuit sa beneficiati de bunurile publice fara sa va dati seama. Cand va plimbati prin parc beneficiati de un bun public. La fel cand veniti la scoala sau cand mergeti la spital sa va faceti o injectie pentru ca v-a muscat un caine. Ce sunt bunurile publice? Din exemple v-ati dat seama ca sunt acele bunuri la care toata lumea are acces dupa nevoie. Ele se caracterizeaza prin doua trasaturi:

- nonexcluziunea, care exprima faptul ca cei care nu platesc sunt greu de exclus de la consumul acestor bunuri. De exemplu, sa nu-i lasam pe cei care nu platesc impozitele sa se plimbe prin parcul Cismigiu.

- nonrivalitatea, care exprima faptul ca, daca cineva consuma respectivul bun, acel bun poate fi consumat in continuare si de catre alte persoane. De exemplu daca dumneavoastra va plimbati prin parcul Cismigiu, si alte persoane o pot face.

Cu siguranta vor exista persoane care vor beneficia de bunurile publice, dar nu vor plati pentru ele. De aceea, cererea pentru astfel de bunuri este greu de cunoscut si se poate intampla ca producerea lor sa antreneze costuri mai mari decat veniturile, chiar daca beneficiile pe ansamblul societatii sunt mai mari decat costurile.

Teoria economica ofera un instrument de luare a deciziilor referitoare la bunu­rile publice numit analiza cost - beneficiu.

Principiul rationalitatii utilizarii resurselor ne spune ca orice decizie de majorare a resurselor sectorului public implica atat un venit, cat si un cost. Venitul este dat de surplusul de satisfactie adus de o cantitate mai mare de bunuri publice. Costul este pierderea de utilitate generata de reducerea productiei de bunuri private. Daca guvernul mareste productia anumitor bunuri publice in detrimentul altora, atunci cantitatea de bunuri private nu se modifica, dar tot se pierde utilitatea bunurilor la care s-a renuntat. De unde va lua guvernul resurse? Din sectorul public sau din cel privat? El trebuie sa utilizeze resurse suplimentare din sectorul privat numai daca venitul suplimentar antrenat de sporul de bunuri publice este mai mare decat costul suplimentar antrenat de reducerea productiei de bunuri private. Mai apare insa o problema, ce poate fi rezolvata cu ajutorul analizei cost-beneficiu, si anume: cat trebuie luat din resursele private?

Sa presupunem ca intr-o iarna obisnuita resursele financiare antrenate de desza­pezire si veniturile aferente acesteia s-ar prezenta astfel:

Tabelul 1.1. Analiza cost-beneficiu

Am considerat ca lipsa deszapezirii nu ocazioneaza nici o cheltuiala si nu aduce nici un venit. Desigur ca in realitate venitul este negativ si este dat de pierderile antrenate de cresterea cheltuielilor cu asistenta medicala, de scoaterea din activita­tea productiva a celor accidentati etc. Se poate observa ca pentru primarie este optim sa se limiteze cu deszapezirea la drumurile de importanta medie, deoarece venitul marginal este egal cu costul marginal, iar venitul net este maxim. Analiza cost - beneficiu a raspuns asadar afirmativ la intrebarea: trebuie alocate resurse pentru deszapezire? si in plus a evidentiat cat trebuie alocat.

Se poate observa ca a face economii la bugetul public, fie el central sau local, nu inseamna reducerea cheltuielilor, ci alocarea optima a resurselor statului.

Ce stim despre: Externalitati

Externalitatile exprima un cost sau un venit ce revine unei terte parti, aflata in exteriorul pietei. De exemplu, daca bolnavii de gripa consuma medicamente, cei sanatosi nu se mai imbolnavesc. Acesta este un exemplu de externalitate pozitiva. Dimpotriva, o externalitate negativa este poluarea, pe care unii o produc si toti o suporta.

Externalitatile negative

Ele apar atunci cand costul producerii unui bun suportat de o firma este mai mic decat cel real, deoarece o parte din acest cost este suportat de catre societate. In aceste conditii, costul marginal al firmei este mai mic decat costul marginal total antrenat de producerea unui bun.

Externalitatile pozitive

Ele apar in situatia in care venitul marginal total este mai mare decat venitul marginal al firmei. Cu alte cuvinte, societatea beneficiaza de anumite avantaje fara sa le plateasca. De exemplu, daca profesorul de economie face vaccinul antigripal, el nu se mai imbolnaveste de gripa, dar nu mai imbolnaveste nici studentii. Stu­dentii beneficiaza de un avantaj pentru care nu au platit nimic.

In aceasta situatie vom avea o productie mai mica decat cea dorita de societate si din nou o alocare ineficienta a resurselor. Venitul firmei Vf este mai mic decat cel social Vs, iar pretul primit de aceasta este mai mic decat pretul "social".

Economistii au cautat sa rezolve problema externalitatilor, fie cu ajutorul guvernelor, fie fara acest ajutor.

Referat: SATISFACTIA MUNCII - modalitati de crestere a satisfactiei muncii Lucrare: Ce este proiectul?

Teorema lui Coase sustine ca exista situatii in care externalitatile pot fi rezolvate fara interventie publica, si anume atunci cand:

- drepturile de proprietate sunt clar definite;

- numarul persoanelor implicate este mic;

- costurile de negociere sunt neglijabile.

Singurul rol al guvernului trebuie sa fie in aceasta situatie incurajarea negocie­rilor intre partile afectate. Prin negociere partile pot ajunge la o solutie unanim acceptabila.

Din pacate, de cele mai multe ori externalitatile implica un numar mare de oameni si drepturile de proprietate sunt neclare, asa ca solutia lui Coase nu se poate aplica. De cele mai multe ori este nevoie de interventia guvernamentala. Aceasta poate fi indirecta, prin regulamente, legi si taxe, sau directa, prin control direct.

Astfel, prin lege, statul poate garanta proprietatea si permite celor afectati de externalitatile negative sa-si recupereze pierderile, cu conditia ca proprietarii si cei care le-au incalcat drepturile sa fie clar cunoscuti, lucru care nu este valabil pentru bunurile publice, ca aerul.

Prin taxe specifice, costul firmelor ajunge sa includa pierderile sociale, astfel incat firmele vor reduce productia, sau vor creste cheltuielile cu cercetarea in vede­rea descoperirii unor produse asemanatoare, dar nepoluante sau a unor tehnologii nepoluante.

Controlul guvernamental direct se refera la legi care sa limiteze anumite activi­tati, cum ar fi o limita maxima admisa pentru un poluant in apa. Acest control face ca firmele sa adopte masuri de reducere a poluarii care implica automat costuri suplimentare si o productie mai mica.

In ceea ce priveste externalitatile pozitive, interventia guvernamentala poate imbraca forma unor subventii acordate producatorilor sau/si consumatorilor. In cazul in care bunurile sunt extrem de utile societatii, ele pot fi transformate in bunuri publice.

O cale relativ noua de limitare a externalitatilor negative este piata drepturilor asupra externalitatilor. Pentru inceput ea a fost conceputa pentru poluare. Pentru a crea o astfel de piata, este nevoie ca o agentie de control al poluarii sa stabileasca limitele maxime admise pentru un anumit poluant. De exemplu, sa presupunem ca limita maxima de poluare a Dunarii cu metale toxice in Romania este de 5t/an. Se pot defini 5 drepturi de poluare, fiecare a 1t/an, care sa fie supuse vanzarii pe piata. In functie de cerere se va forma pretul acestor drepturi de poluare, astfel:

Piata drepturilor asupra externalitatilor

Oferta este perfect inelastica, egala cu 5t, astfel ca, prin confruntarea ei cu cererea pietei a rezultat un pret de echilibru de 1 mil. USD/t.

Avantajele acestei piete ar fi ca se reduc costurile sociale si cresc costurile private. In plus, firmele pot considera ca, pe termen mediu, este mai putin costisitor sa dezvolte tehnologii nepoluante decat sa cumpere drepturi de poluare. Nu in ultimul rand, piata arata cat este dispusa sa plateasca o firma pentru a polua o zona la un anumit nivel, iar suma platita pentru poluare este mai precisa decat o eventuala taxa.

Ce stim despre: Imperfectiunea informatiei

Pe o piata reala producatorii si consumatorii nu sunt neaparat informati corect si in mod egal cu privire la situatia pietei. Imperfectiunea informatiei se refera la ofertanti sau la consumatori.

In ceea ce-i priveste pe ofertanti, ei pot sa omita anumite informatii cu privire la produsele pe care le ofera. De exemplu, sa presupunem ca pe piata telefoniei mobile ar aparea o firma cu produse ieftine, dar cu radiatii puternice si ar omite sa infor­meze consumatorul cu privire la acest aspect. In aceasta situatie trebuie ca statul sa intervina prin legi care sa pedepseasca un astfel de comportament. Sau imaginati-va ca ar veni un strungar sa va predea fiscalitate, pretinzand ca oricine se pricepe la asa ceva. Consumatorii la randul lor pot cumpara pe credit de la o firma, stiind foarte bine ca urmeaza sa-si paraseasca locul de munca si sa intre in incetare de plati. Sau pot cumpara cea mai buna asigurare pentru autoturism, apoi sa insceneze un furt perfect sau sa-si loveasca intentionat masina in zona care oricum ar fi trebuit revopsita. Exemplele anterioare sunt sintetizate de doua concepte economice: selectia adversa si hazardul moral.

Selectia adversa

Selectia adversa apare atunci cand obiectul unui contract prezinta o caracteris­tica necunoscuta de una dintre parti, dar cunoscuta celeilalte. Primul care a atras atentia asupra acestui fenomen a fost laureatul premiului Nobel G. Akerlof, in articolul "The Market for Lemons: Quality Uncertainty and the Market Mechanism", publicat in The Quaterly Journal of Economics in 1970. Articolul se refera la piata autoturismelor second-hand, termenul de "lemons" desemnand autoturismele de proasta calitate.

Pe piata studiata de Akerlof vanzatorii si cumparatorii dispun de informatii dife­rite cu privire la masinile scoase la vanzare. Astfel, in timp ce proprietarii cunosc calitatea masinilor lor, cumparatorii nu stiu daca nu cumva vor cumpara un auto­turism de proasta calitate. Toti participantii potentiali la schimb stiu ca pe piata second-hand exista atat autoturisme de proasta calitate, cat si autoturisme bune si pot aproxima ponderea autoturismelor de buna calitate in total. Daca informatia ar fi simetrica, fiecare autoturism s-ar vinde exact la pretul pe care il merita si piata ar functiona asemanator concurentei perfecte. Informatia asimetrica ridica urmatoarea problema: cumparatorul potential stie ca poate cumpara un harb cu pretul unei masini bune, astfel ca refuza sa plateasca acest pret, speriat fiind de inselaciune. Vanzatorul unei masini bune nu accepta pe ea pretul unui harb si nu o vinde cu acest pret. In consecinta, masinile bune sunt alungate de pe piata si nu pot fi vandute, iar piata nu functioneaza.

Cauza esecului acestei piete este externalitatea negativa generata de vanzatorii de autoturisme de proasta calitate asupra vanzatorilor de autoturisme de buna calitate (concretizata in faptul ca punerea in vanzare a unui vehicul de proasta calitate reduce pretul mediu al autoturismelor de pe piata). Daca pe piata exista prea multe produse de proasta calitate, va fi dificil pentru produsele de buna calitate sa fie vandute. Putem extinde exemplul la produsele romanesti: pentru ca de zeci de ani se spunea ca produsele romanesti sunt de proasta calitate, producatorii romani care realizeaza produse bune au dificultati in a-si vinde marfa, sau o vand la un pret mai mic decat cel al produselor straine de calitate mai slaba.

Realitatea pe piata autoturismelor second-hand e alta: piata functioneaza foarte bine, chiar daca apar si inselatorii. Care ar fi explicatia? Se poate observa ca cei care suporta o pierdere in cazul antiselectiei sunt cei care doresc sa vanda bunuri de buna calitate (o masina buna sau un risc bun). Este firesc ca acesti indivizi sa fie dispusi sa suporte un cost pentru a-si semnala calitatea, in conditiile in care acest cost este mai mic decat pierderea suportata in absenta lui. De exemplu, vanzatorii de autoturisme de buna calitate pot oferi o garantie cumparatorilor, lucru pe care ceilalti vanzatori nu-l pot face.

Teoria semnalului sustine ca persoanele care vand bunuri de calitate sunt dispuse sa suporte costul unui semnal, dar pentru a fi utile, semnalele trebuie sa fie credibile pentru partea neinformata. Aceasta inseamna ca agentii care vand bunuri de proasta calitate nu trebuie sa fie interesati sa trimita un semnal fals. Pe aceasta linie a rationamentului, inseamna ca semnalele trebuie sa fie ieftine pentru vanzatorii de calitate buna si scumpe pentru ceilalti.

Selectia adversa devine mult mai complexa pe piata asigurarilor, unde compa­niile de asigurari nu pot cunoaste profilul fiecarui asigurat si unde contractele sunt mult mai diversificate decat cele de vanzare-cumparare. De obicei, contractul de asi­gu­rare prevede doua preturi: o prima de asigurare si o indemnizatie pe care asi­gu­ratorul o plateste daca riscul se materializeaza. De cele mai multe ori, societatile de asigurari practica o fransiza pe care asiguratul trebuie sa o plateasca daca riscul se materializeaza si care reduce valoarea indemnizatiei. De exemplu, in cazul societatii Interamerican Group se plateau in 2001 urmatoarele fransize: 50 USD la orice avarie asigurata, sau 2% din valoarea asigurata in caz de furt partial si 5% in caz de furt total.

Asiguratii pot fi impartiti in doua categorii: asigurati cu risc ridicat si asigurati cu risc scazut, fiecare consumator de asigurari cunoscandu-si profilul. In absenta fransizei, asiguratorii vor dori sa propuna un contract la o prima de asigurare care sa acopere riscul mediu, ceea ce inseamna ca asiguratii cu risc mic vor trebui sa suporte o prima mai mare (avem de-a face cu o externalitate). Acesti potentiali asigurati nu vor mai dori sa cumpere contracte de asigurare, ceea ce inseamna ca numai cei cu risc mare se vor asigura.

Fransiza permite asiguratorilor sa separe agentii intre ei in functie de gradul de risc. Societatile de asigurare pot propune doua tipuri de contracte: un contract cu prima mica si fransiza mare pentru cei cu risc scazut si un contract cu prima mare si fransiza scazuta pentru cei cu risc ridicat. Alegand unul dintre cele doua contracte, agentii isi vor face cunoscut tipul in care se incadreaza.

Se poate observa ca scoaterea la suprafata a informatiei este costisitoare, intrucat agentii cu risc scazut nu pot beneficia de solutia care le-ar fi stat la dispozitie daca informatia era simetrica: fransiza zero si prima de risc mica.

Analizand selectia adversa pe piata asigurarilor de sanatate, Hal Varian (2006) afirma ca satisfactia agentilor poate fi marita si prin interventia statului. Acesta poate introduce obligativitatea asigurarilor de sanatate, ceea ce va permite firmelor de asigurare sa practice o prima unica aferenta riscului mediu al asiguratilor. Asiguratii cu risc scazut vor plati in acest fel o prima mai mica decat cea pe care ar fi platit-o daca societatile de asigurare stabileau prima in functie de asiguratii cu risc crescut. In schimb, asiguratii cu risc crescut vor beneficia de un contract foarte avantajos, ceea ce inseamna ca de fapt tot asiguratii "buni" suporta costurile asimetriei infor­matiei. Un efect asemanator il are introducerea asigurarii medicale in pachetul de avantaje oferit de firme angajatilor; acest lucru permite reducerea primei de asigu­rare, intrucat toti angajatii sunt asigurati.

Selectia adversa apare in situatiile in care una dintre parti nu cunoaste calitatea bunului oferit spre vanzare de cealalta parte; in acest caz economistii obisnuiesc sa vorbeasca de "bun de tip ascuns" referindu-se la bunul tranzactionat. Antiselectia antre­neaza intotdeauna un cost suplimentar pentru cei de buna credinta, mecanismul concurential nemaiavand capacitatea de a conduce la un optim in sensul lui Pareto.

Hazardul moral

Conceptul de hazard moral a aparut in domeniul asigurarilor si descria la inceput situatiile in care una dintre partile unui contract, dupa incheierea contrac­tului, actioneaza in interes propriu si in detrimentul partenerului.

De exemplu, o persoana care a incheiat o asigurare impotriva focului isi da foc locuintei, intentionat sau din neglijenta, si declara ca locuinta a ars independent de vointa sa. In ultimii ani conceptul de hazard moral s-a imbogatit cu un nou sens: el acopera si situatiile in care partea neinformata poate observa actiunea agentului, dar nu poate verifica daca este actiunea potrivita.

De exemplu, sa spunem ca mergeti cu autoturismul la mecanic. Mecanicul poate afirma ca aveti cutia de viteze integral defecta si atunci va actiona conform diagnos­ticului si va va schimba cutia de viteze. Solutia corespunde perfect diagnosticului, dar este posibil ca dumneavoastra sa fi avut nevoie doar de schimbarea pinioanelor.

In situatiile de hazard moral partea neinformata trebuie sa gaseasca mecanismele prin care sa incite partea informata sa adopte o decizie optima din punctul de vedere al celui neinformat. Mecanismele incitative utilizabile in situatii de hazard moral sunt studiate cu ajutorul modelelor Principal - Agent. Problema Principal -Agent este o componenta a teoriei incitatiilor, care studiaza mijloacele prin care pot fi stimulati agentii care dispun de anumite informatii private sa scoata la iveala aceste informatii.

O relatie Principal - Agent, numita si relatie de agentie (institutionala, de organi­zatie), exista ori de cate ori bunastarea unei persoane depinde de actiunile intre­prinse de o alta persoana. Agentul este persoana care actioneaza, iar Principalul este persoana afectata. Relatia are multiple exemplificari in practica: de exemplu, un spital este afectat de modul in care medicii isi fac datoria, iar acestia pot actiona in interesul lor, si nu al spitalului, ingrijind preferential pacientii. Intr-o firma, exista o relatie de agentie intre manager si proprietar: managerul isi poate urmari interesele proprii (este Agent), chiar cu pretul unui profit mai mic, ceea ce-l afecteaza negativ pe proprietar, interesat de dividende (Principalul).

Problemele pe care si le propune spre rezolvare teoria Principal - Agent sunt:

- sa explice modul in care informatia incompleta si monitorizarea costisitoare afecteaza actiunile agentilor;

- sa construiasca mecanisme prin care agentii sa fie stimulati sa actioneze in interesul principalului.

Aceste probleme sunt rezolvate in general in functie de cazul studiat si nu prin generalizare.

De exemplu, sa luam cazul unui medic care pune un diagnostic, iar pacientul nu este in stare sa evalueze daca diagnosticul este cel corect. Agentul dispune de un avantaj informational (detine o informatie ascunsa), deoarece el observa diagnosti­cul corect (necunoscut principalului) dupa ce a semnat contractul si inainte de a decide nivelul efortului. Solutia este ca principalul sa propuna agentului un contract care sa prevada o plata W dependenta de rezultat si de mesajul trimis de agent: W(R,M), in care M reprezinta mesajul. Principalul are interesul de a determina agentul sa scoata la iveala informatia pe care o detine (in exemplul nostru, sa puna diagnosticul corect). Procedeul care permite principalului sa determine agentul sa arate informatia pe care o detine este simplu dar costisitor si poarta numele de principiul de revelatie. El consta in faptul ca principalul trebuie sa ofere agentului aceeasi suma pe care acesta ar primi-o daca ar minti, ori de cate ori agentul este tentat sa minta. Atunci cand principalul incheie contractul cu agentul, el stie ca pentru anumite situatii agentul este tentat sa minta. De aceea, el ii va propune agen­tului o suma maxima pe care acesta ar obtine-o daca ar minti, ceea ce va face ca agentul sa spuna adevarul. Aceasta inseamna ca remuneratia este independenta de mesaj, dar revelarea informatiei este costisitoare pentru principal.

In rezolvarea situatiilor de antiselectie sau de hazard moral am avut intotdeauna in vedere pretul atunci cand am discutat despre solutiile optimizatoare. In realitate principalul dispune de o gama mult mai variata de clauze contractuale. In cazul selectiei adverse, partea neinformata poate propune (si chiar propune in practica) o paleta larga de contracte care sa acopere cat mai multe tipuri de potentiali asigurati. In cazul hazardului moral, principalul poate investi in mecanisme de control a agentului, poate stabili plata unui agent in functie de rezultatele altuia (pentru a bene­ficia de roadele competitiei dintre agenti) sau poate propune agentului cola­borarea pe termen lung. Indiferent de solutia aleasa, contractele dintre principal si agent vor fi intotdeauna incomplete, iar agentul va beneficia de un avantaj infor­mational care se va traduce printr-o renta informationala.

AUTOEVALUARE

UNITATEA VI

Ronald Coase a propus ca solutie a externalitatilor negative: a) aplicarea unui impozit asupra activitatii generatoare de externalitate negativa; b) subventionarea celor care suporta efectele externe negative; c) aplicarea principiului "poluatorul plateste"; d) definirea precisa a drepturilor de proprietate si crearea unei piete pentru acestea; e) controlul activitatii generatoare de externalitate negativa de catre stat.

Internalizarea externalitatilor negative are loc prin: a) reducerea costului marginal privat; b) reducerea pretului platit de consumatori; c) includerea costurilor externe in costul privat; d) cresterea productiei; e) restrangerea drepturilor de proprietate privata.

Poluarea reprezinta un exemplu de: a) bun public; b) externalitate negativa; c) externalitate pozitiva; d) bun privat; e) bun de folosinta comuna.

In cazul unei externalitati pozitive: a) beneficiile private sunt mai mari decat beneficiile sociale; b) beneficiile private sunt mai mici decat beneficiile sociale; c) costurile private sunt mai mari decat costurile sociale; d) costurile private sunt egale cu costurile sociale; e) beneficiile si costurile private coincid cu beneficiile si costurile sociale.

Externalitatile pozitive apar atunci cand: a) firmele au costuri de tranzactie semnificative; b) schimbul are dezavantaje, dar foarte mici; c) avantajele sunt mari, dar dezavantajele si mai mari; d) avantajele schimbului sunt mai  mari decat dezavantajele; e) toate variantele sunt corecte.

Care dintre urmatoarele variante cauzeaza o externalitate negativa: a) cresterea albinelor (avand drept efect principal polenizarea plantelor si copacilor); b) parcurgerea zilnica cu autoturismul personal a drumului spre locul de munca; c) cercetarea stiintifica fundamentala; d) plantarea de flori in gradina din fata casei; e)constructia unui gard inalt intre curtea proprie si cea a vecinului.

Care dintre urmatoarele variante este cea mai susceptibila sa genereze o externalitate pozitiva: a) parcurgerea zilnica cu autoturismul personal a drumului spre locul de munca; b)cumpararea unei inghetate; c) obligarea unei firme cu pozitie de monopol sa vanda la un pret egal cu costul total mediu; d) vanarea ursilor salbatici; e) plantarea de flori in gradina din fata casei.

Este un exemplu de bun public: a) filmul vizionat la cinematograf; b) filmul vizionat de pe caseta video inchiriata; c) calatoria cu trenul; d) apararea nationala; e) un telefon public.

Externalitati pozitive apar atunci cand: a) drepturile de proprietate sunt bine definite; b) indivizi neimplicati intr-un contract beneficiaza de efectele favorabile ale acestuia; c) se realizeaza alocarea eficienta a resurselor economice prin intermediul pietei; d) efectele pozitive ale unei activitati sunt reglate prin mecanismul pietei;e) un bun produce satisfactie cumparatorului.

In problema 'pasagerului clandestin' teoria economica incadreaza comportamentele bazate pe tendinta de: a) a beneficia gratuit de bunurile private; b) a eluda plata bunurilor publice; c) a eluda plata bunurilor nonmarfare; d) a beneficia gratuit de bunurile libere; e) toate variantele a-d.

Internalizarea externalitatilor negative inseamna: a) stimularea exporturilor; b) reducerea vanzarilor pe pietele externe; c)reducerea costurilor explicite; d) reducerea pretului de echilibru; e) incorporarea costurilor externe in costurile explicite ale generatorului de externalitati.

Un bun public implica in mod necesar una dintre urmatoarele conditii: a)costul furnizarii acestui bun pentru un consumator suplimentar este zero; b) incasarile din vanzarea acestui bun permite finantarea producerii sale; c) guvernul furnizeaza acest bun gratuit; d) acest bun este produs numai de catre intreprinderi cu capital de stat; e) acest bun poate fi produs la fel de eficient de intreprinderile publice si de cele private.

Emisiunile de radio reprezinta bunuri publice pentru ca: a) sunt bunuri libere; b) sunt gratuite; c) sunt finantate de la bugetul statului; d) se caracterizeaza prin nonexcluziune si nonrivalitate; e) nu sunt tranzactionate pe piata.

Pestii din mari si oceane sunt in pericol de disparitie pentru ca: a) indivizii care exploateaza resursa sunt irationali; b) aceasta resursa este caracterizata de excluziunea consumatorilor prin pret; b) rivalitatea in consum, in absenta dreptului de proprietate, determina exploatarea in exces a resursei; c) statul nu subventioneaza refacerea stocurilor de peste; d) drepturile de proprietate asupra resursei sunt bine definite.

Doi vecini A si B detin fiecare cate un teren cu pomi fructiferi. A si-a ingrijit pomii si livada acestuia este plina de fructe, pe cand pomii lui B sunt plini de omizi. Care dintre afirmatiile de mai jos este corecta? a) actiunea lui A genereaza externalitati negative; b) atat timp cat costurile de intretinere depasesc valoarea proprietatii, B procedeaza corect atunci cand nu cheltuie bani pentru ingrijirea livezii; c) actiunea lui B genereaza externalitati pozitive; d) administratia publica locala ar trebui sa-l oblige pe B sa-si ingrijeasca gradina; e) administratia publica locala ar trebui sa-l oblige pe A sa ingrijeasca si gradina lui B.

Una dintre variantele de mai jos constituie motivul interventiei guvernamentale in scopul atingerii bunastarii: a) statul are resursele financiare pentru realizarea acestui obiectiv; b) statul are cei mai buni specialisti in economia bunastarii; c) autoritatea publica detine cele mai cuprinzatoare informatii referitoare la nevoile societatii; d) piata se confrunta cu o serie de limite ce genereaza esecuri in alocarea resurselor; e) b si c.

Bunastarea, ca obiectiv al politicii sociale, vizeaza: a)justitia distributiva a venitului; b) realizarea obiectivelor politicii economice; c)asigurarea de catre guvern a unui numar mare de locuri de munca bine platite; d) stabilirea unui ansamblu de norme si reglementari care sa determine o mai mare operativitate in functionarea pietelor; e) satisfacerea dorintei indivizilor de a avea acelasi nivel de trai.

Interventia guvernamentala este optima atunci cand: a) guvernul ia masuri de prevenire a poluarii; b) beneficiile interventiei sunt mai mari decat costurile acesteia; c) costurile suportate de poluatori sunt mai mari decat beneficiile acestora, realizandu-se astfel obiectivele justitiei sociale (poluatorul plateste); d) beneficiile celor mai multi dintre membrii societatii sunt mai mari decat pierderile celorlalti; e)nici o varianta dintre cele de mai sus.

Alegerea intre eficienta economica si echitate genereaza: a) costul de oportunitate al interventiei guvernamentale; b) conflict de interese intre partenerii sociali; c) dezechilibre pe piata, deoarece conceptele de mai sus nu pot fi disociate; d) beneficii pentru intreaga societate; e) nici o varianta din cele de mai sus.

Bunurile publice sunt caracterizate de: 1) nonrivalitate; 2) nonexcluziune; 3) rivalitate; 4)excluziune; 5) nici un raspuns corect.

Alegeti varianta corecta : a) 1+2; b) 2+3; c) 2+4; d) 3+4; e) 5.

Pot fi considerate externalitati negative: 1) gazele de esapament ale automobilelor; 2)restaurarea cladirilor istorice; 3) cercetarea tehnologica; 4) vaccinul antigripal; 5) fumul termocentralelor

Alegeti varianta corecta : a) 1+2+5; b) 2+3+4+5; c) 2+3+5; d) 2+4+5; e) 1+5.

Pentru a caracteriza externalitatile pozitive sunt corecte afirmatiile: a) venit marginal social este mai mare decat venitul marginal al firmei; b) costul marginal al firmei este mai mic decat costul marginal total; c) costuri suplimentare suportate de societate; d) venit marginal total este mai mic decat venitul marginal al firmei; e) costul marginal al firmei este mai mare decat costul marginal total

Reprezinta situatii de hazard moral, cele in care: 1) proprietarul unei case asigurate impotriva incendiului nu cumpara extinctoare; 2) un pasager care calatoreste fara bilet; 3)populatia rurala nu-si asigura locuintele impotriva inundatiilor stiind ca guvernul ii va despagubi; 4) construirea unui spital intr-o locatie mica si din care populatia emigreaza;5)toate cele de mai sus.

Alegeti varianta corecta : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+3; e) 5.

Reprezinta situatii de selectie adversa:  1) ascunderea de catre vanzator a informatiilor referitoare la defectele produselor second-hand; 2) proprietarul unei case asigurate impotriva incendiului nu cumpara extinctoare; 3) tendinta unei persoane de a-si incendia casa dupa incheierea asigurarii; 4) ascunderea unor probleme de sanatate de catre o persoana care vrea sa incheie o asigurare de viata; 5) toate cele de mai sus.

Alegeti varianta corecta : a) 1+2+3; b) 2+3+4; c) 2+3; d) 1+3+4; e) 5.