Bugetul de stat

Bugetul de stat

Bugetul de stat se elaboreaza ca proiect de catre puterea executiva, deoarece numai guvernul are initiativa legislativa in domeniul finantelor publice. In cadrul puterii executive, ca regula generala, proiectul de buget se elaboreaza de catre Ministerul Finantelor.

Elaborarea proiectului de buget incepe inca de la jumatatea anului precedent, pentru ca de atunci autoritatea publica si institutiile sale cunosc deja executia bugetului din penultimul an.Elaborarea proiectului de buget se face concomitent pentru toate verigile organizatorice ale statului.

Proiectul de buget guvernamental, inainte de a fi dezbatut in Parlament, se supune analizei comisiilor de specialitate ale Parlamentului care au dreptul de a propune modificari si intocmesc un raport. Dupa dezbaterile din comisii, proiectul se supune discutiei si aprobarii in plenul Parlamentului, impreuna cu raportul comisiilor. In final, Parlamentul aproba proiectul de buget pe fiecare tip de sursa si destinatie de cheltuieli. Prin votarea proiectului de buget rezulta legea bugetului, care aproba cheltuielile si veniturile statului, dar si autorizeaza guvernul sa inceapa executia bugetului.

Reprezinta inregistrarea tuturor veniturilor si cheltuielilor unui guvern. Bugetul poate fi:

 - echilibrat ( V = Ch)
 - deficitar ( V < Ch)
 - excedentar (V > Ch)

Statele care au deficite bugetare au la indemana cateva solutii:

1. Se pot imprumuta prin emisiunea de obligatiuni pe care le vand atat propriilor cetateni (certificate de trezorerie), cat si strainilor, sau prin imprumuturi de la banci; suma totala pe care statul a imprumutat-o se numeste datorie publica.Cu cat deficitul este mai mare, cu atat statul trebuie sa se imprumute mai mult, ceea ce face ca cheltuielile cu dobanzile in viitor sa creasca.

Dar de acest tip de rau nu este responsabil numai statul. Resursele sunt drenate pe piata romaneasca, spre centrele de desfacere, prin intermediul unui numar mic de angrosisti, care controleaza toata piata si, astfel, impun in mod artificial preturile. Astfel ca nivelul de la care distribuitorii pleaca in calcularea pretului este deja fixat de consensul la care un numar restrans de angrosisti veritabili a ajuns. Sentimentul meu este ca preturile, pe piata romaneasca, sunt controlate de un cartel care nu permite scaderea lor sub un anumit nivel. Cumparatorul nu poate nimic impotriva acestui cartel, deoarece, daca nu cumpara de la membrii sai, ar insemna sa nu mai cumpere deloc. Conditia eficacitatii politicii de monopol consta in acapararea intregii piete. Or, la noi, aceasta conditie este indeplinita. Numai prin faptul ca toate importurile sunt controlate de un numar mic de importatori intelesi intre ei se poate explica de ce aceleasi produse sunt mai scumpe in Romania decat pe piata occidentala. De la haine, trecand prin aparate electronice si pana la produse alimentare, nimic nu se poate cumpara la noi mai ieftin ca in Occident.

In concluzie, alinierea sistematica a preturilor spre nivelul lor cel mai ridicat protejeaza intotdeauna incompetenta managerilor, penalizeaza in mod sever cumparatorul si pune in lumina existenta unei grave asimetrii in functionarea pietei. Asimetria este intre ponderea initiativei cumparatorilor, care ar trebui sa determine cererea si oferta pietei, si ponderea initiativei producatorilor, care ar trebui sa se plieze semnalelor venite dinspre cumparator. In mod limpede, la noi cumparatorul este cel care se pliaza dictatelor furnizorului, ceea ce inseamna

Deficitele bugetare duc la cresterea cererii pentru imprumuturi, ceea ce tinde sa sporeasca rata dobanzii. In consecinta, investitorii privati vor avea de suferit pentru ca vor fi nevoiti sa plateasca o dobanda mai mare de unde rezulta efectul de evictiune. Astfel deficitul bugetar duce la scaderea investitiilor private si pericliteaza dezvoltarea economica.

Efectul de evictiune se manifesta atat pe plan intern, cat si extern:
 - intern: cresc dobanzile, scad investitiile
 - extern: cresc dobanzile, intra capital strain, moneda se apreciaza, scad exporturile.

2. Pe langa imprumuturi, statul are la indemana un mijloc de care ceilalti indivizi nu dispun: poate sa emita bani. Acoperirea deficitului prin emisiune monetara duce la aparitia inflatiei.

3. Repudierea datoriei: se aplica mai ales in cazul in care datoria publica este exprimata intr-o moneda straina, exista state precum Cuba care sunt in incetare de plati.

Marimea deficitului bugetar trebuie judecata nu in termeni absoluti, ci relativi, adica prin ponderea deficitului in PIB. Sunt cazuri de state care au deficit raportat la PIB care este de 2 sau 3 ori mai mare decat al Romaniei, dar care nu au in realitate problemele financiare cu care se confrunta guvernul Romaniei (Japonia, >10% din PIB).