Autonomia sistemului preturilor

Autonomia sistemului preturilor

1 Continutul preturilor

Existenta preturilor este legata de procesul schimbului, piata fiind conditia sine-qua-non a formarii preturilor. Esentiale pentru categoria economica de piata sunt: existenta unor unitati economice autonome, independente unele fata de altele; legaturile directe de vanzare-cumparare intre aceste unitati; existenta pretului liber, indispemsabil in procesul schimbului, in care se confrunta permanent cererea si oferta; manifestarea libera a concurentei economice concrete si active.

Fiecare intreprindere isi elaboreaza planul (programul) propriu, isi fundamenteaza deciziile preturilor de vanzare si ale preturilor de cumparare, isi gestioneaza liber capitalul, ia decizii cu privire la utilizarea creditelor si cu privire la schimburile interne si internationale.

Legatura cu statul este realizata prin impozit si taxe sau prin subventii, sau alte alocatii bugetare. Intreprinderile publice (de stat) au autonomie financiara. Preturile se stabilesc, de asemenea, in mod liber de catre intreprinedri, in contextul libertatii de actiune. Pentru regiile autonome, societatile si companiile nationale, care reprezinta monopolul statului in economie, preturile se stabilesc in cadrul politicii Guvernului, prin autoritatile de reglementare si cu avizul autoritatii privind concurenta.

In economia exclusiv planificata, autonomia limitata a intreprinderilor, integrata si subordonata cerintelor planului unic, conduce la rigiditate, lipsind intreprinderile de libertate in manifestarea vointei acestora privind volumul si structura productiei, relatiile directe cu furnizii si beneficiarii interni sau externi, folosirea creditului, investitiile, cointeresarea lucratorilor.

Dar, lipsa de libertate a schimburilor si a gestiunii fondurilor slabeste cointeresarea

producatorilor, acestia incercand, in mod abuziv, sa dicteze preturi ridicate, avand asigurata

vanzarea prin reparatie centralizata. Modul formal de infaptuire a descentralizarii stabilirii

preturilor genereaza diminuarea responsabilitatii necesare a celor competenti in materie de

preturi privitoare la eficienta prin economisire si calitate. Rigiditatea mecanismului este cu cat, prin organisme centralizate, li se impune producatorlior, indirect, prin normative, un pret neacoperitor, iar statul nu foloseste subventiile decat in mod limitat. Economia deevine falimentara.

Categoriile de piata si pret in cadrul tipurilor economice

figura 1.1.

Elucidarea problemei continutului pretului nevesita sa abordam valoarea ca fiind o marime abstracta, care poate fi explicata atat din punct de vedere obiectiv, definita de caracteristicile intrinseci ale unui bun considerat, dar si prin relatiile dintre producatorii si consumatorii bunului, dintre acesti din urma si obiectul material al bunului, precum si prin relatiile dintre acestia si puterea publica, ca reprezentant al ansamblului societatii.

Conform teoriei obiective, valoarea este data atat de munca incorporata in marfa, cat si de utilitatea marfii. Utilitatea reprezinta gradul de satisfactie pe care il poate obtine consumarorul, avand in vedere atat insusirile produsului, ca valoare de intrebuintare, necesare pentru a asigura satisfactia, cat si cantitatea necesara pentru acoperirea nevoii.

In procesul schimburilor de marfuri se formeaza valoarea de schimb a lucrurilor utile. Economia politica clasica a subliniat ca munca este singura masura reala care poate servi la aprecierea si compararea valorilor tuturor marfurilor. Ea constituie pretul real, iar cantitatea de bani care o masoara defineste pretul nominal al marfii. Dar, cum in pretul de vanzare-cumparare intervin elementele de acumulare a capitalului (profitul, renta) si de fiscalitate, in realitate nu mai poate fi vorba de raporturi precise dintre preturile naturale ale marfurilor si continutul lor exprimat in costul muncii.

Lucrare: Motivatia si satisfctia in munca -premisele reusitei si succesului profesional Lucrare: Procesul asigurarea calitatii - tratarea produsului neconform

Conform teoriei subiective a valorii, se apeleaza la valoare estimativa (apreciata, aproximata) pe care consumatorul o atribuie diferitelor bunuri dorite, in functie de aptitudinile acestora de a satisface nevolie de consum, de calitatea si raritatea lor, de dificultatile de procurare de catre consumator. Valoarea estimativa medie se transforma in valoarea de schimb, ca marime apreciata, dar exprimata in marime fixa, in pretul pietei sau conditia schimbului.

Se poate retine ca sustinatorii teoriei obiective a valorii se situeaza pe pozitia ofertantiilor, a celor vare doresc sa-si acopere prin pret cheltuielile si sa-si asigure obtinerea profitului, avand ca pretext recuperarea muncii incorporate, iar sustinatorii teoriei subiective a valorii se situeaza pe pozitia cumparatorilor, a celor care apreciaza valoarea de schimb, prin utilitatea, urgenta consumului, raritatea produsului, dar si prin solvabilitatea cererii lor.

In aprecierea valorii de schimb a marfurilor, asemenea elemente se regasesc in raportul liber exprimat dintre oferta si cerere.

In abordarea problemei continutului preturilor trebuie avuta in vedere complexitatea fenomenelor economice pe care le reflecta, interdependentele dintre ramuri, subramuri, produse, servicii, activitati. Din acest punct de vedere, se poate spune, fara ezitare, ca pretul fiecarui bun sau serviciu este totodata si pretul celorlalte.

Formarea pretului unitar al bunurilor sau serviciilor nu este rezultatul unei comensurari izolate, bazate pe criterii sau elemente de judecata exclusiv microeconomice, la nivelul agentilor economici priviti separat, ci este rezultatul interactiunii. Preturile si tarifele sunt punctele nodale ale acestor transformari si interactiuni. Asemenea legaturi pe care preturile le exprima in acest amplu proces al interactiunii economice se numesc preturi relative, definite de raportul dintre preturile nominale ale marfurilor din structurile care se compara.

Daca se noteaza cu p₁, p₂, , p_n preturile bunurilor si serviciilor 1,2, , n, preturile relative exprima structura sistemului de preturi, sub forma unei matrice complete, altfel:

pentru bunul 1: , , , ;

pentru bunul 2: , , , ;

pentru bunul i: , , , ;

..

pentru bunul n: , , ,

Restabilirea echilibrului presupune cunoasterea cererii efective (reale) si adaptarea ofertei la nivelul si structura acesteia.

Nivelul preturilor pietei este influentat si de cantitatea de bani existenta in circulatie. Desi moneda nu intervine in determinarea raporturilor de schimb, a structurii preturilor definite de preturile relative, ea intervine insa in fixarea nivelului nominal al preturilor.

2 Abordarea sistematica a preturilor

Definirea mecanismului preturilor vizeaza, in primul rand, sistemul de preturi care functioneaza prin interconditionare cu alte sisteme ale economiei nationale si, in al doilea rand, legitatile procesului de formare a preturilor, care actioneaza continuu, ca forte specifice, din interiolului ansamblului procesului productiei sociale, asupra preturilor.

Multitudinea fazelor procesului productiei sociale, diversificarea ramurilor economiei nationale, legaturile dintre unitatile economice pe piata interna si externa, procesul complex al formarii valorii marfurilor delimiteaza existenta preturilor, ca mecanism autonom.

Abordarea sistematica a preturilor permite identificarea conexiunilor si interconexiunilor dintre sistemul preturilor si celelalte componente ale macrosistemului economiei nationale: procesul producerii bunurilor materiale, consumul productiv si neproductiv, exportul, importul, sistemul financiar, de credit, valutar etc.

Interconditionarea sistemului de preturi cu componentele de baza ale economiei nationale poate fi urmarita in multiplele fatete, dintre care doua sunt redate in schemele din figurile 1.1. si 1.2.

Scema integrarii preturilor in fazele procesului productiei sociale

figura 1.2.

Legenda:

1 - fluxurile intrarilor in procesul productiei de bunuri materiale si srevicii, reprezentand elementele de cheltuieli, sub forma consumurilor;

2 - produsele, serviciile, exprimate fizic, a caror producere presupune consumuri materiale, umane, financiare;

3 - preturile, ca marimi omogene, care faciliteaza schimbul si apoi consumul;

4 - consumul definitiv;

5 - interconexiuni, confruntari prin pret ale cereriicu oferta la piata, prin care se asigura autoreglarea echilibrului pietei;

6 - preturile produselor exportate;

7 - preturile produselor importate;

7a- interconexiuni de fundamentare si renegociere a nivelului preturilor;

8 - consumul intermediar, prin care se reia circuitul economic al resurselor.

Functionarea mecanismului autonom al preturilor se caracterizeaza deci prin urmatoarele aspecte:

reflectarea reala, prin preturi, a cheltuielilor de producere si desfacere ale produselor si serviciilor, recunoscute in cadrul procesului de formare a preturilor la piata;

estimarea valorii marfurilor difera in fiecare moment sau etapa, chiar daca confruntarea acesteia cu preturi deja stabilite nu conduce imediat, ci intr-o etapa urmatoare, la modificarea deciziilor de pret;

nivelul si structura preturilor bunurilor economice se fundamenteaza in mod necesar pe baza proportiilor reflectate la piata, ca segmente aleraportului dintre oferta si cerere;

limitele diciziilor de fixare lebera a preturilor sunt determinate de elmentele

subiective, dar si de cele obiective, care n-au putut fi identificate prin calculul

estimativ al raportului oferta-cerere; abaterile sunt sesizate prin legaturile de

conexiune inversa, care asigura autoreglarea continua a sistemului de preturi.

Schema interconditionarii preturilor cu sistemul financiar, de credit si

valutar in cadrul circulatiei baniilor

CB

figura 1.3.

Legenda:

G - gestiunea financiara a intreprinderilor;

P - sistemul preturilor

SFCV - sistemul financiar, de credit, valutar;

CB - circulatia banilor