Aspecte deontologice ale economiei medicale

ASPECTE DEONTOLOGICE ALE ECONOMIEI MEDICALE

Vocatia medicala integrala, tehnica si umana, se castiga zi de zi prin efort si persuasiune. Aceasta vocatie nu trebuie inteleasa ca un privilegiu ci ca o cucerire 'darza si indaratnica', prin efort si pasiune, a uneia din cele mai complete stiinte cu preocupari umane asa cum este medicina.

Probleme de economie medicala pun medicina si pe cei care o practica in fata unor antinomii printre care:

• sanatatea nu are pret, dar are buget;
• omul, desi este un unicat genetic si deci de originalitate, are, deseori, un acces limitat la resursele medicale actuale.

Cea de-a doua antinomie ne pune in fata pardoxului sanatatii actuale - costul asistentei medicale o face inaccesibila multor oameni.

In trecut medicina era ieftina dar ineficace, astazi este eficace dar scumpa prin costul ridicat al medicamentelor, prin necesitatea si costul pregatirii unui personal calificat, etc., fapt ce face sa se estimeze ca cheltuielile pentru sanatate vor deveni insuportabile pentru buget chiar si in statele civilizate.

Principiile deontologice de baza dupa care trebuie judecate problemele si mai ales limitarile de economie medicala, se refera la:

• decizia O.M.S., sanatatea trebuie sa fie accesibila tuturor (principiul 'sanatate pentru toti');
• sanatatea trebuie intelesa nu ca un dar ci ca un drept, ca o necesitate umana si sociala;
• intelegerea faptului ca alegerea bolnavilor in raport de resursele economiei medicale, de catre medic este odioasa si nedeontologica.

In baza acestor principii, se pot face unele recomandari deontologice:

• asistentul medical nu poate sa-si realizeze menirea sa de a ocroti, trata, vindeca decat imbinand armonios si echitabil criteriile umanitare ale practicii medicale cu resursele si posibilitatile economice;

In societatile civilizate contemporane, indiferent de sistemul social politic, asistam la o crestere vertiginoasa a cheltuielilor din bugetul de stat al protectiei sociale datorita necesitatii unei asistente medicale optime obtinuta prin centralizarea multidisciplinara a asistentei sanitare, perfectionarea tehnologica a aparaturii si instrumentelor de diagnostic, profilactice si terapeutice, marirea proportiei batranilor din totalul populatiei. Daca astazi nu s-ar utiliza rational mijloacele de diagnostic sau terapeutice, din ce in ce mai eficiente, dar tot mai scumpe s-ar epuiza bunul economic medical, lipsind pe alti bolnavi de posibilitatea unei ingrijiri medicale eficienete, ingrijire care este in fond dezideratul moral suprem al activitatii profesionale medicale. Activitatea medicala trebuie orientata spre valoarea economica diagnostica sau terapeutica pentru a realiza un scop suprem moral: binele profilactic, diagnostic sau terapeutic al oricarui bolnav, nu numai pe al aceluia care reprezinta obiectul muncii sale si care satisface direct vanitatea succesului. Prin urmare, valoarea moral-profesionala - ca scop suprem si etern - ii porunceste asistentului medical in mod imperios sa gaseasca o proportie optima intre cererea de ingrijire a bolnavului pe care-l are in ingrijire si cheltuiala sociala pe care aceasta ingrijire o implica. A obtine efectul curativ optim cu mijloacele cele mai simple si ieftine, folosind judicios fiecare pat de spital, a te opune presiunilor pentru acordarea unor asa zise dorinte nejustificate din partea bolnavului reprezinta norme ale actului deziderativ moral al asistentului medical in cadrul muncii de echipa, indreptat spre valoarea economica sanitara, adica reguli practice ale moralitatii economice.

• prin activitatea sa asistenta medicala trebuie sa asigure accesul egal al tuturor la asistenta medicala, unele statistici tip follow-up releva ca, in conditiile medicinei bazata pe bani si asigurata celor cu astfel de posibilitati, longevitatea a fost de 70 ani, fata de asistenta medicala bazata pe caritate si asigurata celor fara posibilitati, unde longevitatea nu a depasit 40 ani.

De aceea asistenta medicala a virat frapant de la o medicina filantropica catre una bazata pe respectarea dreptului la sanatate.

Economicul nu se conexeaza cu binele moral pentru a indeplini interesele umane ale ingrijirii medicale. Exista imprejurari in care economicul poate intra in contradictie cu moralul, iar gandirea asistentului medical inregistreaza aceasta contradictie doar prin perceptie intelectuala, abstractizare si generalizare, fara sa cuprinda valoarea insasi economica sau morala, prin radacina insntictiva a utilului sau a caritatii. Cu alte cuvinte, atunci cand se formeaza judecati de valoare asupra economicului si moralului in circumstantele in care cele doua valori nu se coadapteaza reciproc, intotdeauna valoarea morala este superioara valorii economice. De pilda in fata unei afectiuni ce pune viata bolnavului in primejdie, asistentul medical trebuie sa asigure bolnavului respectiv, asistenta cea mai buna pentru el, chiar cu riscul de a intra in conflict cu repartitia bugetara medicamentoasa si de materiale sanitare. Calitatea asistentei medicale a bolnavilor cronici sau infirmilor sociali nu poate fi scazuta din motive bugetare.

Caile (criteriile) de a traduce in viata aceste recomandari pot fi:

Eseu: Subsistemul metodologic managerial Lucrare: Oboseala in munca - cauzele oboselii

=volumul prestabilit al tranzactiilor.

Pe baza acestor presupuneri ecuatia tranzactiilor poate fi interpretata ca determinand nivelul general al preturilor:

P=*M

Nivelul preturilor este ridicat, proportional cu oferta de bani M; constanta de proportionalitate este reprezentata de raportul V/T.

In literatura de specialitate gasim frecvent si o a doua prezentare a ecuatiei tranzactiilor.

P* _x *M, unde:

P=pretul mediu,

=PNN real,

_x=viteza de circulatie a venitului

In locul volumului tranzactiilor , in aceasta ultima ecuatie apare produsul national net 'real', . Temeiul acestei inlocuiri constituie presupunerea ca PNN este direct proportional cu volumul real al tranzactiilor. In aceasta relatie, viteza de circulatie a venitului inlocuieste viteza tranzactiilor V din penultima ecuatie.

obtinerea de maximum de informatii medicale cu minim de investigatii,

evitarea polipragmaziei - tinand cont de costul tot mai mare al medicamentelor si efectele terapeutice,

buna organizare sanitara - la toate nivelurile la care se desfasoara asistenta medicala in functie de cerintele reale ale societatii,

acordarea cu preponderenta a asistentei profilactice pentru a evita ambolnavirea. Se stie ca a scazut masiv costul asistentei medicale prin vaccinarile antipoliomielitice, prin tratamentul ambulator al tuberculozei, prin depistarea precoce a cancerului de san, etc. Prin infiintarea ambulatoarelor de la nivelul spitalelor speram ca aceasta cale de realizare a profilaxiei sa fie pusa rapid in practica si sa apara si rezultatele,

accentuarea actiunilor de educatie sanitara care pot evita consecintele unor accidente cu spitalizarea si tratarea lor indelungata,

accentuarea rolului echipei medicale din asistenta medicala primara cu scaderea consecutiva a costului asistentei medicale

a se intelege faptul ca, daca in medicina, riscurile minore pot fi infruntate de bolnav, riscurile majore, ale bolilor, in practica medicala trebuie sa fie infruntate de societate,

intocmirea de programe de sanatate cu aptitudinea de a reduce morbiditatea, a evita imbolnavirea si moartea nemotivata si a reduce costul sistentei medicale,

evitarea abuzului de profit de a sluji medicina fara a te sluji de ea,

promovarea, prin medicina, a acelui stil de viata in care sanatatea este necesar a fi privita ca o problema complexa, culturala, medicala, economica si ecologica, avand drept scop atat evitarea bolii cat si cheltuielilor medicale.

In fata tuturor problemelor, uneori dramatice cel mai autentic ghid de comportare profesionala trebuie sa fie raspunsul de constiinta al datoriei medicale, care va da solutii de echilibru intre o asistenta umana si nediscriminatorie cu resursele materiale ale asistentei medicale.