Situatii speciale privind incheierea unor contracte de munca

Situatii speciale privind incheierea unor contracte de munca

a.Incheierea contractelor de munca in cazul unitatilor care sunt organizate si functioneaza pe baza liberei initiative. Trecerea Romaniei la economia de piata a determinat aparitia unitatilor private, de aceea prin Hotararea Guvernului nr. 185/1990[1] in cadrul directiilor de munca si protectie sociala judetene si a municipiului Bucuresti s-au infintat Camerele de munca, care au atributii in solutionarea problemelor salariatilor din unitatile care sunt organizate si functioneaza pe baza liberei initiative.

Camerele de munca asigura ca toti salariatii unitatilor private sa aiba intocmite contracte individuale de munca in forma scrisa, dupa modelul tipizat elabort de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale.

Initial, prin Hotararea Guvernului nr. 530/1992 cu privire la organizarea controlului in domeniul asigurarilor sociale de stat si unele masuri pentru incasarea veniturilor bugetului asigurarilor sociale de stat, s-a instituit obligatia tuturor societatilor comerciale romane sau straine cu sediul in Romania, cu capital integral sau partial privat, asociatiilor familiale, reprezentantele din Romania a societatilor comerciale din strainatate, precum si persoanelor fizice care folosesc personal salariat de a inregistra contractele individuale de munca ale salariatilor la camerele de munca. Ulterior, aceasta obligatie a fost instituita prin legea nr. 83/1995 privind unele masuri de protectie a persoanelor incadrate in munca, care prevede si sanctiunile aplicabile[2].

Prin Instructiunile nr. 47/1991 si Procedura nr. 3242/1995 Ministerul Muncii si Protectiei Sociale a facut o serie de precizari in legatura cu raporturile de munca din unitatile sectorului privat.

Astfel, administratorii societatilor comerciale de orice fel pot incheia in aceasta calitate (de administratori), contracte de munca cu societatea in serviciul careia se afla, numai daca ei nu sunt totodata si parti in contractul de societate.

In cazul in care sunt parti in acest contract, intre ei si unitate exista raporturi de drept comercial asa fiind, intr-un atare caz nu se mai incheie concomitent si un contract de munca, ci administratorii respectivi isi desfasoara aceasta activitate numai in temeiul unui mandat comercial.

Intre persoanele care sunt parti in contractul de societate si societatea comerciala, se pot incheia contracte de munca, dar nu pentru activitatea de administratori ai societatii, ci doar pentru alte activitati corespunzatoare profilului pregatirii lor profesionale. De pilda, daca o persoana parte intr-un contractul de societate are pregatirea necesara pentru a desfasura o activitate tehnica, economica ori juridica, se pot incheia de cel in cauza cu societatea comerciala respectiva un contract individual de munca pentru functia (meseria) de inginer, tehnician, economist, consilier juridic, maistru, sofer, muncitor calificat, etc[3].

In formularul tipizat al contractului individual de munca elaborat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale prin Prevederea nr. 3242/1995, se fac referiri la obligatiile generale ale partilor astfel:

- angajatorul are obligatia sa achite lunar contributia de asigurari sociale si de ajutor de somaj, sa retina si sa vireze la timp contributia salariatului pentru pensie suplimentara si pentru ajutor de somaj, sa inscrie lunar drepturile achitate salariatului in registrul unitatii in cazul incetarii contractului urmeaza sa-i plateasca salariatului toate drepturile la zi sa respecte toate prevederile sale si pe cele din contractele colective de munca referitoare la drepturile salariatilor.

- salariatul are obligatia sa aduca la cunostinta angajatorului cu cel putin 15 zile incetrea contractului de munca din initiativa sa sa achite lunar contributia pentru pensie suplimentara si pentru ajutor de somaj sa respecte regulile disciplinare si de comportament stabilite in regulamentul de ordine interioara.

Din pacate, in lipsa unor organe specializate de inspectie a muncii, cu atributii ferme si precise, care sa controlze modul in care sunt respectate dispozitiile legale din domeniul respectiv, continua sa existe “munca la negru”, adica fara sa se incheie contracte individuale de munca ori sa se incheie doar “conventii civile de prestari servicii” in afara cadrului legal. Consecintele sunt din cele mai negative.

Intr-adevar, astfel nu sunt respectate dispozitiile legale – masura de protectie a persoanelor incadrate – privind garantarea in plata a salariului minim, acordarea concediului de odihna cu o durata minima, vizarea contributiei de asigurari sociale si deci recunoasterea vechimii in munca si in specialitate, etc. “Munca la negru” este practicata si pentru sustragerea patronilor de la indeplinirea altor obligatii legale, privind plata impozitului pe salariu, contributia pentru alcatuirea fondului de somaj, etc.

In vederea stoparii si eradicarii acestui fenomen, ar trebui, in primul rand, interzisa expres orice forma de munca clandestina, nedeclarata, disimulata, in frauda statului si a salariatilor[4]. In al doilea rand, trebuie tinut seama de faptul ca si situatiile in care nu se incheie contracte individuale de munca in forma scrisa ori se incheie dar sunt intitulate conventii civile” in alte conditii decat cele reglementate de Legea nr. 83/1995, suntem in prezenta unor veritabile contracte de munca, intrucat au toate caracteristicile acestui contract prestarea muncii (intr-un anumit numar de ore, cu caracter de continuitate) salarizarea acestei munci (contraprestatia oferita de patron), – deci executarea succesiva a obligatiilor –; raportul de subordonare dintre cele doua parti. Existand acest contract, exista si obligatiile patronului mentionate mai sus, care trebuie respectate.

b.Incheierea contractului individual de munca la reprezentantele societatilor comerciale si organizatiilor economice straine cu sediul in Romania. Decretul – Lege nr. 122/1990 privind autorizarea si functionarea reprezentantelor firmelor comerciale si organizatiilor economice straine stabileste un regim juridic nou in scopul atragerii firmelor si organizatiilor economice straine sa deschida reprezentante in tara noastra pentru dezvoltarea si diversificarea relatiilor comerciale cu parteneri din alte tari.

Potrivit prevederilor art. 11, alin. 1 din Hotararea Guvernului nr. 1222/1990[5], incadrarea personalului la reprezentantele din Romania ale societatilor comerciale sau organizatiilor economice straine, se face numai pe baza de contract individual de munca, prin care se stabilesc principalele drepturi si obligatii ale partilor. O asemenea obligatieeste prevazuta si de art. 8 din Legea nr. 83/ 1995.

In ceea ce priveste personalul roman care poate fi incadrat, se prevede ca alegerea apartine exclusiv firmelor comerciale sau organizatiilor straine acestea pot opta pentru anumite persoane cunoscute sau pentru specialisti recomandati eventual de Camera de Comert si Industrie a Romaniei.

Referat: Abordare integrata a riscurilor pentru corporatiile transnationale Referat: Stilul personal de negociere

Contractele individuale de munca in oricare din situatii, se negociaza si se incheie direct de catre cetatenii romani cu firma comerciala sau cu orgaizatia straina.

Evidenta muncii prestate de catre salariatii romani angajati la reprezentantele autorizate cu sediul in Romania ale persoanelor juridice straine in baza contractelor individuale de munca este organizata de Oficiul muncii, unitate cu personalitate juridica subordonata Ministerului Muncii si Protectiei Sociala, cu sediul in municipiul Bucuresti. Oficiul muncii urmareste si asigura ca incheierea , executarea si incetarea raporturilor de munca dintre reprezentantele societatilor comerciale si organizatiilor straine autorizate cu sediul in Romania si cetatenii romani sa se faca cu respectarea legislatiei romane.

Oficiul muncii este indrituit sa urmareasca ca prin contractele incheiate in valuta,salariile precum si celelalte drepturi cuvenite sa fie stabilite in conformitate cu prevederile legislatiei in vigoare (art. 11, alin. 3 din Hotararea Guvernului nr. 1222/1990).

Referitor la obligatiile partilor, se prevede ca prin contractul individual de munca angajatorul se obliga sa platesca salariul pentru munca prestata inclusiv orele suplimentare lucrate peste programul de lucru cu un spor stabilit in procente din salariu sa-i asigure conditii optime de munca si sa ia masurile corespunzatoare, inclusiv sa-l instruiasca asupra normelor de protectia muncii specifice locului sau de lucru; sa-i acorde zilele de repaus saptamanal si concediu anual de odihna; sa recunoasca certificatele medicale care atesta incapacitatea temporara de munca a salariatului si sa-l scuteasca de munca pe perioadele inscride in acesta; sa-i plateasca, in cazul trimiterii sale in tara sau strainatate pentru rezolvarea problemelor angajatorului, transportul dus – intors, cazarea, diurna; sa-l plateasca la data incetarii raportului de munca, salariul la zi si indemnizatia pentru concediul de odihna neefectuat.

Salariatul se obliga sa indeplineasca in mod corespunzator atributiile stabilite de angajator pentru functia (meseria, specialitatea) in care este incadrat; sa respecte programul de munca convenit, regulile de disciplina la locul de munca; sa achite lunar impozitul pe slariu si contributia pentru pensia suplimentara stabilita de legea romana.

In perioada in care un cetatean roman lucreaza in cadrul unei reprezentante autorizate cu sediul in Romania a persoanelor juridice straine, nu poate cumula o alta functie intr-o unitate de stat cu sediul in Romania[6].

Partile raspund pentru neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoae a obligatiilor asumate in contractul individual de munca, potrivit legii romane. In cazul denuntarii unilaterale a contractului individual de munca de catre angajator, fara motive temeinice, acesta va plati salariatului o despagubire echivalenta cu salariul lunar si celelalte drepturi de personal cuvenite.

In continutul contractului individual de munca trebuie sa intre si clauza referitoare la modificarea si incetarea acestui contract, in limitele admise de legea romana.

Contractul se incheie pe durata determinata sau nedeterminata, in trei exemplare – cate unul pentru fiecare parte si unul spre a fi depus si inregistrat la Oficiul muncii.

c. Incadrarea cetatenilor straini si a cetatenilor romani cu domiciulul in strainatate in unitatile din sectorul privat, public sau mixt autorizate sa functioneze pe teritoriul Romaniei. In tara noastra s-a adoptat fata de cetatenii straini regimul national, el fiind consacrat prin Legea nr. 25/1969[7], regim prin care sunt conferite cetatenilor straini drepturile fundamentale ale cetatenilor romani, exceptate fiind numai drepturile politice ce apartin in exclusivitate nationalilor.

Referindu-se la dreptul unui cetatean strain de a incheia un contract de munca, si la intinderea acestui drept, in considerarea proteguirii muncii nationale, Legea nr. 35/1991[8] statorniceste expres ca in cazul investitilor straine este posibila incadrarea personalului strain, dar numai in posturi de conducere si de specialitate” .

Ca regula generala,art. 2, alin. 1 din Legea nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept international privat, stabileste ca strainii sunt asimilati, in conditiile legii, in drepturi civile cu cetatenii romani.

Partile (patronul si salariatul) au posibilitatea in baza dispozitiilor art. 73 din Legea nr. 105/1992 sa aleaga legea aplicabila contractului de munca. De precizat este ca legea convenita de parti spre a carmui contractul este aplicabila numai in masura in care nu aduce restrageri ocrotirii pe care o asigura salariatului dispozitiile imperative ale legii aplicabile in lipsa unei atare alegeri[9].

Daca partile nu au convenit atfel, contractul de munca este supus statului pe al carui teritoriu

a) salariatul isi indeplineste in mod obisnuit munca, in temeiul contractului, chiar daca este temporar detasat intr-un alt stat

b) se afla sediul intrreprinderii care a angajat salariatul, daca acesta isi indeplineste munca, prin natura functiei sale, in mai multe state in cazul in care totusi exista legaturi mai puternice ale contractului de munca cu un alt stat, devine aplicabila legea acestuia (art. 102 din Legea nr. 105/1992).

In temeiul prevederilor din Legea nr. 25/1969, Decretul – lege nr. 122/1990[10] si Legea 35/1991, cetatenii straini si cetatenii romani cu domiciul in strainatate pot fi incadrati cu contracte individuale de munca la unitatile economice din sectorul privat si public, reprezentantelor societatilor comerciale si organizatiilor economice straine ori asimilate acestora, numai pe baza de permis de munca, eliberat de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale, beneficiind in aceasta calitate de drepturile si obligatiile salariatilor romani.

Regulamentul privind eliberarea permiselor de munca aprobat prin Ordinul nr. 137/1994 al Ministerului Muncii si Protectiei Sociale, statorniceste conditiile si procedura de eliberare a permisului de munca pentru cetatenii romani cu domiciliul in strainatate, precum si pentru cetatenii straini, ca si unele modalitati de evidenta si control ale acestei activitati.

d. Incadrarea in munca a absolventilor. Pentru a facilita incadrare in munca a absolventilor institutiilor de invatamant, a fost adoptata initial Legea nr. 87/1992 privind agajarea in munca a absolvenilor invatamatului superior, liceal si postliceal, promotia 1992. In anul urmator, aceasta lege fost modificata prin Legea nr. 75/1993 si republicata. Principlele modificai au fost urmatoarele Legea nr. 8/1992 a fost extinsa si cu privire la absolventii invatamantulu profesional, coplementar si de ucenici; ea a devenit aplicabila si pentru absolventii promotiei anului 1993, iar pentru unele categorii de absolventi s-a aplicat pana la data de 30 iunie 1994.

Ulterior, a fost adoptata Ordonanta Guvernului nr. 32/1994 privind incadrarea in munca a absolventilor institutiilor de invatamant, act normativ cu aplicare permanenta.

Art. 1 din aceasta ordonanta prevede ca pentru a asigura incadrarea in munca a absolventilor institutiilor de invatamant superior, liceal, postliceal, profesional, precum si ai scolilor complementare si de ucenici, agentii economici, precum si institutiile publice vor comunica anual directiilor judetene de munca si protectie sociala sau, dupa caz, Directiei generale de munca si protectie sociala a municipiului Bucuresti, pana la data de 30 iunie, posturile vacante in care doresc sa incadreze absolventi.

Aceste posturi, centralizate de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale se comunica Ministerului Invatamantului ele sunt apoi afisate la fiecare unitate de invatamant, in raport cu specificul locurilor de munca.

Agentii economici si institutiile publice care incadreaza absolventi, incheie, cu directiile de munca si protectie sociala,conventii prin care se precizeaza numarul de absolventi si conditiile in care sa-i incadreze (art. 2) aceste unitati se pot angaja totodata sa califice absolventii incadrati intr-o meserie in care acestia au nevoie de personal calificat (art. 4, alin. 1).

Agentii economici cu capital de stat sau privat, precum si institutiile publice care incadreaza absolventi cu contract individual de munca pe durata nedeterminata primesc pentru fiecare absolvent astfel angajat, pe o durata de 9 luni de la angajare, o suma reprezentand 70% din salariul minim brut pe tara, indexat pentru persoane cu studii superioare, si respectiv 60% din salariul lunar minim brut pe tara, indexat pentru celelalte categorii de absolventi. Aceste sume se platesc de Ministerul Muncii si Protectiei Sociale din fondul pentru plata ajutorului  de somaj (art. 3).

Absolventii institutelor de invatamant se pot angaja in conditiile de mai sus o singura data, in termen de un an de la data absolvirii. In cazul in care, in timpul perioadei de 9 luni, absolventiilor angajati li se desface contractul de munca din motive neimputabile lor, acestia se pot incadra la alti agenti economici sau institutii publice, fara ca perioada totalizata de angajare sa depaseasca cele 9 luni (art. 5).

CONCLUZII

Aceasta lucrare a incercat o scurta trecere prin materia contractului individual de munca, in toate elementele sale. Materialul prezentat nu constituie o creatie proprie el fiind inspirat din lucrarile autorilor consacrati ai dreptului muncii. Am incercat sa cuprind toate opiniile prezente in doctrina romanesca in acesta materie, numeroase la numar poate si din cauza importantei pe care momentul incheierii contractului individul de munca il detine in cadrul raporturilor ulterioare de munca.

Momentul incheierii contractului individual de munca constituie inceputul oricarui raport de munca in conditii legale. Am analizat in capitolelele precedente procedura care trebuie parcursa de toate persoanele care doresc sa se angajeze, conditiile care trebuiesc indeplinite in persoana viitorului angajat, in persoana angajatorului, continutul si forma contractului individual de munca.

Majoritatea normelor care il legifereaza sunt cuprinse in Codul muncii dar si in numerose alte acte normative. Numarul mare de legi, hotarari, ordonante care succesiv au aparut si au modificat materia contractului individual de munca, unele in ani succesivi si chiar in acelasi an, este rezultatul numeroaselor modificari aparute pe piata muncii si in societate in general, mai ales dupa evenimentele din decembrie 1989.

Aparitia dupa 1989 a intreprinzatorilor particulari, deci a angajatorilor particulari a obligat legiuitorul la modificarea legislatiei muncii, la introducerea unor norme care timp de 50 de ani in Romania nu si-ar fi gasit aplicatie. De asemenea, incercarea de a o alinia la legislatiile moderne existente in occident a determinat necesitatea introducerii unor principii noi pe baze democratice, care sa-i confere viitorului angajat siguranta, protectia drepturilor sale, introducerea unor noi drepturi si ceea ce mie mi se pare cel mai important incredere in patronul sau.

Din pacate, in actualele conditii sociale si economice din tara noastra, aceste norme nu si-au atins scopul urmarit. Vechile obisnuinte si unele idei prost intelese de unii patroni determina in continuare existenta in tara noastra a unui sistem de angajare aflat la dispozitia patronilor. In sectorul muncii coordonat de stat selectarea si angajarea viitorilor angajati porneste de pe baze fanariote, in vreme ce in cel particular patronii au o libertate deplina in alegerea viitorilor prepusi.

De asemenea, merita criticata si situatia oferita tinerilor absolventi ai invatamatului, loviti de rata mare a somajului, de oferta mica de locuri de munca pusa la dispozitia lor, de teama angajatorilor de a incheia un contract de munca cu o persoana abia iesita de pe bancile scolii, fara experienta.

Un pachet de masuri care sa confere patronilor care angajeaza proaspeti absolventi, o serie de facilitati (precum reducerea impozitului pe venit), i-ar interesa pe acestia in a oferi tinerilor o sansa in momentul in care pasesc in viata. Din acest lucru ar avea de castigat atat patronii prin folosinta de oameni tineri, dornici sa se afirme, pusi la curent cu tot ce e nou in domeniul respectiv, cat si statul care urmareste folosirea absolventilor in care a investit bani de-a lungul anilor de scolarizare. Se pare ca masura adoptata de stat, de a suporta timp de 6 luni a 70% pentru absolventii invatamantului superior si a 60% pentru ceilalti din salariul minim brut, indexat pe tara,nu este suficienta. Angajatorii nu sunt interesati de a oferii posturi de munca, iar tinerii intr-o proportie foarte mare parasesc tara pentru a lucra intr-o alta tara care le ofera salarii cu mult mai atractive, conditii de viata decente si posibilitatea de a se afirma.

Trecand peste toate aceste inadervente, ideea contractului individual de munca, in forma sa abstracta, este in sensul protectiei drepturilor atat a salariatilor, cat si a patronilor si a realizarii unui echilibru in relatiilor dintre aceste doua grupuri economice si sociale.

BIBLIOGRAFIE

1.    SERBAN BELIGRADEANU – LEGISLATIA MUNCII COMENTATA,VOL. X, (VOL. 4/1993), BUCURESTI, ED. LUMINA LEX, 1994

2.    S. BELIGRADEANU, INCHEIEREA, MODIFICAREA SI INCHEIEREA CONTRACTULUI DE MUNCA, ED. STIINTIFICA SI EDAGOGICA, BUCURESTI, 1970

3.    C. BELU, DREPTUL MUNCII SI PROTECTIEI SOCIALE, ED. CUGERO TIGERO, CRAIOVA, 1995

4.    E. CRISTOFEANU, TEORIA GENERALA A CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA, BUCURESTI, 1933

5.    DUMITRU V. FIROIU, DREPTUL MUNCII SI SECURITATII SOCIALE, UNIVERSITATEA INDEPENDENTA “DIMITRIE CANTEMIR”, BUCURESTI, FAC. DE DREPT CLUJ NAPOCA, VOL. I, 1994

6.    EDUARDO GHERA – DIRITTO DEL LAVORO, BARI, CACCUCI EDITORE, 1996

7.    SANDA GHIMPU,DREPTUL MUNCII, CASA DE EDITURA SI PRESA “SANSA” S.R.L., BUCURESTI, 1997

8.    SANDA GHIMPU, GH. MOHANU, CONDITIILE INCHEIERII CONTRACTULUI INDIVIDUAL DE MUNCA, ED. STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1988

9.    SANDA GHIMPU, I. TR. STEFANESCU, S. BELIGRADEANU, GH. MOHANU, DREPTUL MUCII. TRATAT, VOL. II, ED. STIINTIFICA SI ENCICLOPEDICA, BUCURESTI, 1978

10. SANDA GHIMPU, ALEXANDRU TICLEA, DREPTUL MUNCII , DREPTUL MUNCII, CASA DE EDITURA SI PRESA SANSA” S.R.L., BUCURESTI, 1995

11. M. JAMOULLE – LE CONTRAT DU TRAVAIL, TOME II, FACUTE DE DROIT D ECONOMIC ET SCIENCES SOCIALE, DE LIEGE, 1986

12. GERARD LYON – CAEN, JEAN PELISSIER, ALAIN SUPIOT, DROIT DU TRAVAIL, DALLOZ, PARIS, 1994

13. IOAN TRAIAN STEFANESCU, DREPTUL MUNCII, BUCURESTI, ED. LUMINA LEX, BUCURESTI, 1997

14. I. T. STEFANESCU, CONTRACTUL INDIVIDUAL DE MUNCA, ED. LUMINA LEX, BUCURESTI, 1995

15. CODUL CIVIL

16. CODUL MUNCII

17. CONSTITUTIA ROMANIEI

18. LEGEA 1 DIN 26.3.1970, PRIVIND ORGANIZAREA SI DISCIPLINA MUNCII IN UNITATILE SOCIALISTE DE STAT

19. LEGEA 1 DIN 7.01.1991, PRIVIND PROTECTIA SOCIALA A SOMERILOR SI REINTEGRAREA LOR PROFESIONALA

20. LEGEA 90/1996 PRIVIND PROTECTIA MUNCII

21. COLECTIA REVISTEI “DREPTUL”