Donatii deghizate, donatii prin interpunere de persoane, donatii indirecte si daruri manuale

Donatii deghizate, donatii prin interpunere de persoane, donatii indirecte si daruri manuale

Donatiile deghizate

Donatia este deghizata cand este facuta printr-un contract (act public) cu titlu oneros.

In acest contract, donatorul declara in mod mincinos ca a primit o contraprestatie (de regula, un echivalent banesc, un pret) in schimbul dreptului (real sau de creanta) transmis de el.

Donatia deghizata (actul real, sincer) este prin urmare ascunsa sub aparenta unui contract cu titlu oneros (actul public, dar mincinos).1

Donatia deghizata care indeplineste conditiile pentru vala­bilitatea contractelor si conditiile speciale de fond pentru donatii este valabila.

In privinta formei, este necesara si suficienta respectarea formei cerute de lege pentru contractul care deghizeaza donatia si nu este obligatorie forma autentica (art. 1011 alin. (2) C.civ.).

Sanctiunea nerespectarii formei contractului care deghizeaza donatia va fi insa nulitatea absoluta a donatiei deghizate.

Sarcina probei simulatiei incumba celui care are interesul sa dovedeasca faptul ca, in realitate, contractul cu titlu oneros ascunde o donatie, adica partilor si succesorilor lor universali sau cu titlu universal.

Proba simulatiei poate fi facuta prin orice mijloc de dovada.2

Codul civil stabileste in favoarea mostenitorilor rezervatari o prezumtie relativa conform careia "Pana la dovada contrara, instrainarea cu titlu oneros catre un descendent ori un ascendent privilegiat sau catre sotul supravietuitor este prezumata a fi donatie daca instrainarea s-a facut cu rezerva uzufructului, uzului ori abitatiei sau in schimbul intretinerii pe viata ori a unei rente viagere. Prezumtia opereaza numai in favoarea descendentilor, ascendentilor privilegiati si a sotului supravietuitor ai defunctului, daca acestia nu au consimtit la instrainare" (art. 1091 alin. (4) C.civ.).

Deghizarea nu poate fi invocata, in acest caz, de un mostenitor in linie dreapta sau de sotul supravietuitor, care a consimtit la incheierea actului.1

Donatiile prin interpunere de persoana

Simulatia poarta in cazul acestor donatii asupra persoanei adevaratului donatar.

Ea este folosita atunci cand adevaratul donatar este incapabil sa primeasca liberalitatea de la donator sau gratificarea sa de catre un donator nu ar fi agreata de familia donatorului sau de opinia publica.

Contractul de donatie aparent se incheie intre donator si o persoana interpusa, care apare ca donatar, iar prin contrainscris (actul real secret) se stabileste persoana adevaratului donatar, caruia persoana interpusa va trebui sa ii transmita bunul.

Contractul de donatie public va trebui sa indeplineasca toate conditiile de fond si de forma ale donatiilor.

Actul secret si real va trebui sa indeplineasca conditiile prevazute de lege pentru categoria respectiva de acte.

Sanctiunea nulitatii relative prevazute de art. 992 C.civ. pentru incalcarea incapacitatilor de a dispune si respectiv de a primi cu titlu gratuit, se aplica si liberalitatilor deghizate sub forma unui contract cu titlu oneros sau facute unei persoane interpuse.

Sunt prezumate pana la proba contrara ca fiind persoane interpuse ascendentii, descendentii si sotul persoanei incapabile de a primi liberalitati, precum si ascendentii si descendentii sotului acestei persoane.

Donatiile indirecte

Spre deosebire de donatiile deghizate, donatiile indirecte sunt acte juridice de liberalitate nesimulate, altele decat donatia, facute cu intentia de a gratifica.

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

Conditiile de fond si de forma care trebuie indeplinite in cazul donatiilor indirecte sunt cele prevazute de lege pentru actul prin care se realizeaza liberalitatea.

Forma autentica nu mai este o conditie esentiala si generala de valabilitate a liberalitatii, ca in cazul donatiilor obisnuite (art. 1011 alin. (2) C.civ.).

Actele juridice cele mai utilizate pentru realizarea unei donatii indirecte sunt: remiterea de datorie, prin care creditorul renunta la creanta sa predand titlul original al creantei debitorului; renuntarea la un drept, atunci cand este facuta cu titlu gratuit, cu intentia de a gratifica; contractul de asigurare pe viata, care se face in favoarea unui tert beneficiar; stipulatia in favoarea unei terte persoane, facuta cu intentia de a-l gratifica pe tert.

Darurile manuale

Darul manual este o forma speciala de donatie care are ca obiect bunuri mobile corporale (inclusiv titlurile la purtator) pentru formarea si validitatea careia, pe langa acordul de vointa al partilor in scopul transferarii si respectiv al dobandirii unui drept cu titlu gratuit, este necesara traditiunea, adica predarea efectiva, materiala a bunului.1

"Daca sunt de valoare redusa, bunurile mobile corporale pot fi donate prin dar manual. Darul manual se incheie prin acordul de vointa al partilor insotit de traditiunea bunului de la donator la donatar. In aprecierea valorii reduse a bunurilor care constituie obiectul darului manual se tine seama de starea materiala a donatorului (art. 1011 alin. (4) C.civ.).

Din definitie rezulta ca darul manual face parte din categoria contractelor reale si nu din cea a contractelor formale, solemne.2

Darul manual este supus conditiilor de fond cerute pentru valabilitatea donatiilor obisnuite.

Traditiunea poate fi "traditio brevi manu", in cazul in care bunurile ce urmeaza a fi daruite se afla deja in detentia donatorului, si "traditio longa manu" prin care se intelege transferul fizic al lucrului de la donator la donatar, sau predarea cheilor autoturismului ori a depozitului unde se afla lucrul, ori depunerea unei sume de bani la CEC sau banca pe numele unei alte persoane, chiar daca la clauza de restituire este trecut donatorul. Caracterul de liberalitate al depunerii se prezuma in favoarea titularului libretului. Unii autori considera aceasta depunere nu dar manual, ci chiar donatie in forma reglementata de legislatia CEC.3

Daca in libretul CEC primitorul este trecut la clauza de imputernicire si libretul a fost predat acestuia pentru a dispune de el, poate fi vorba despre un dar manual, pentru ca imputernicitul poate dispune de sumele depuse.

Darurile de nunta reprezinta o aplicatie speciala a darului manual. Darurile de nunta sunt bunuri comune ale sotilor, chiar daca au fost facute de parintii unuia dintre soti. Donatiile facute ulterior nuntii sunt considerate bunuri proprii ale sotului in favoarea caruia sunt facute. Donatiile facute de parintele unui sot, ulterior festivitatii nuntii, sunt considerate bun propriu al copilului sau.

Numai daca dispunatorul precizeaza neechivoc ca a inteles sa ii gratifice pe ambii soti, bunul va deveni comun.

Donatarul posesor este prezumat proprietar in conditiile art. 919 alin. (3) C.civ.

Daca insa donatorul sau mostenitorii sau nu recunosc validitatea darului manual, sarcina probei le incumba, urmand sa dovedeasca faptul ca donatarul a furat bunul sau ca acesta a ajuns in posesia frauduloasa ori precara a donatarului.