Elementele contractului individual de munca

Elementele contractului individual de munca

Enumerarea elementelor. Contractul individual de munca se caracterizeaza prin urmatoarele elemente:

prestarea muncii;

salariul;

subordonarea salariatului fata de angajator (patron).

La cele trei elemente se mai adauga inca unul, cel temporal, avand in vedere ca acest contract se incheie pe o durata nedeterminata sau determinata de timp.

Prestarea muncii. Nu exista un contract individual de munca fara prestarea unei activitati in cursul unei perioade de timp, intr-un numar de ore pe zi, conform programului de lucru stabilit de angajator si anume, de regula, 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana (art. 109 alin. 1 din Codul muncii).

Nu poate fi vorba decat de o munca sau o activitate licita si morala.

Munca poate fi fizica - este cazul muncitorilor (lucratorilor manuali), intelectuala, in cazul medicilor, inginerilor etc. sau artistica, in cazul actorilor etc.

Acest prim element - prestarea muncii - nu este insa suficient pentru identificarea unui contract individual de munca deoarece si cei care executa profesii liberale (avocatii, notarii publici etc.) lucreaza in beneficiul altor persoane.

Important este cine suporta riscurile si sarcina activitatii. In situatia in care cel ce presteaza munca suporta aceste riscuri, el nu este salariat, ci are calitatea de lucrator independent. Dimpotriva, daca acea persoana exercita activitatea in profitul cocontractantului, care isi asuma si riscurile, atunci conventia lor este susceptibila de a fi calificata contract de munca.

Salariul. Contractul individual de munca este un contract cu titlu oneros si de aceea plata salariului constituie un element necesar al sau.

In cazul in care o persoana o ajuta pe alta, din prietenie, benevol, inclusiv in familie, fara sa primeasca nimic in schimb, el nu are calitatea de salariat. In aceasta situatie, intre cele doua persoane nu se incheie un contract de munca.

Dar, remuneratia nu poate conduce intotdeauna la concluzia existentei unui astfel de contract, ci dupa caz, a unui contract de administrare sau de mandat comercial, deoarece si acestea comporta prestarea unei munci si plata ei.

Asadar, criteriul - plata salariului - el singur, nu este decisiv pentru a califica un contract ca fiind de munca.

Subordonarea. Intre cele doua parti ale contractului exista o relatie de subordonare, caracterizata prin prestarea muncii sub autoritatea angajatorului, care are puterea de a da ordine si directive salariatului, de a controla indeplinirea sarcinilor de serviciu si de a sanctiona abaterile de la disciplina muncii. Este ceea ce se cheama, subordonarea juridica.

Acest tip de subordonare este pe deplin justificata, avand in vedere ca salariatul isi desfasoara activitatea intr-o unitate apartinand angajatorului sau, ca el utilizeaza mijloacele de munca ale acestuia (masini, utilaje, materii prime, materiale etc.) si ca fara o organizare si disciplina a muncii corespunzatoare nu este posibila o activitate eficienta.

Trebuie adaugat ca prin contractul individual de munca, salariatul se afla si intr-o relatie de subordonare economica fata de angajator, care, in considerarea muncii prestate, ii asigura mijloacele de existența (prin plata succesiva a salariului).

In marea majoritate a cazurilor, o persoana fizica incheie un contract de munca si devine salariat pentru ca, prin exercitarea unei meserii, profesii, ocupatii, sa-si asigure existenta sa si a familiei, salariul fiind, de regula, unicul venit de care dispune.

Elementul temporal. Contractul individual de munca presupune desfasurarea unei activitati pe o durata de timp determinata sau nedeterminata in care el este in fiinta.

Munca este prestata succesiv, de regula zilnic (exceptie fac zilele libere si cele in care nu se lucreaza), in cadrul unui program de lucru, ca regula, de 8 ore.