Contractul de vanzare-cumparare in comertul exterior

Incheierea contractului de comert exterior cuprinde urmatoarele etape: pregatirea contractului, contractarea.

In etapa de pregatire a contractului, pentru realizarea operatiunilor de comert exterior in conditii avantajoase, mentinerea partenerilor de afaceri si gasirea de noi parteneri pe piata mondiala se impune studierea pietelor externe, atat de catre unitatile de comert exterior, cat si de producatori. In acest sens, pe langa cunoasterea preturilor pe pietele externe, este necesara o documentatie amanuntita asupra cailor de transport, a cheltuielilor de transport si asigurare ca si a modalitatilor de plata. Concomitent, pe baza programelor de productie si a studiilor de piata, unitatile producatoare vor elabora politica vanzarilor, respectiv vor stabili pe ce piete, in ce cantitati si sub ce forma de desfacere este mai rentabil sa se exporte.

Intrucat cheltuielile cu transportul si asigurarea marfurilor au pondere mare in pretul produselor exportate, e necesar ca inaintea incheierii tranzactiilor comerciale, vanzatorii - cumparatorii sa solicite de la organizatiile economice  specializate in expedierea marfurilor relatii cu privire la:

calculatii ale costurilor legate de transport;

mijlocul de transport cel mai convenabil;

ruta cea mai convenabila;

ambalarea marfii in functie de mijlocul de transport;

reglementarile vamale din tarile de tranzit;

conditiile in care poate fi angajat mijlocul de transport (cel mai ieftin si rapid) care sa asigure livrarea marfii la destinatie in termen;

modul in care trebuie intocmite documentele de transport.

Alegerea partenerilor de afaceri externi, prezinta o importanta deosebita in realizarea operatiunilor de comert exterior; activitatea de comert exterior fiind exercitata de un mare numar de forme comerciale si industriale ce apartin unor persoane fizice, e bine ca inainte de a alege un partener - in special in cazul intermediarilor - sa se obtina referinte comerciale si bancare asupra acestuia.

Tot in perioada premergatoare incheierii contractelor, atat intreprinderile producatoare cat si cele de comert exterior, vor declansa campanie publicitara pentru a face cunoscute produsele acestora pe piata externa si pentru a-i convinge pe eventualii parteneri potentiali de a cere respectivele produse.

Contractarea - reprezinta de fapt principala etapa in cadrul operatiilor de comert exterior intrucat, modul de desfasurare al acestora cat si operatiile de dupa vanzare (garantii, service, etc.) sunt in mare masura conditionate de clauzele contractului de vanzare - cumparare incheiat cu partenerii externi.

Contractul de comert international reprezinta un acord de vointa incheiat intre doi sau mai multi participanti la comertul international cu scopul de a crea, modifica sau stinge raporturi juridice de comert international avand rolul de instrument juridic principal pentru infaptuirea schimburilor economice si comerciale internationale.

Sunt considerate contracte de comert international in baza legislatiei Romaniei urmatoarele:

contractul de vanzare - cumparare;

contractul de transport si expeditii;

contractul de asigurari;

contractul de cooperare economica si tehnico-stiintifica;

contractul de executare de lucrari;

contractul de turism;

contractul de transfer de tehnologie (know - how);

contractul privind acordarea de asistenta tehnica (consulting - engineering);

contractul de constituire de societati mixte si orice alt contract incheiat cu strainatatea sau pe pietele externe;

Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor Lucrare: Cum sa treci de capcanele proiectelor SAPARD - un proiect de valoare mica

contractul de intretinere masini, utilaje si instalatii;

contractul de depozit;

contractul de mandat

Contractul de vanzare - cumparare in comertul exterior este actul juridico - economic prin care una din parti denumita exportator, apartinand unui anumit stat, se obliga sa transfere proprietatea unui bun catre cealalta parte numita importator, apartinand altui stat, si care la randul ei, se obliga sa plateasca exportatorului pretul bunului vandut.

Contractul extern trebuie sa fie rezultatul consimtamantului reciproc al unor parteneri, care sa aiba capacitatea juridica de a se angaja.

Contractul de export - import este bilateral, deoarece genereaza obligatii pentru ambele parti: exportatorul se obliga sa dea un bun material la un anumit termen, iar importatorul sa plateasca pretul convenit. Nu pot incheia contracte de export - import minorii si cei pusi sub interdictie juridica.

Contractul de comert exterior este un act cu titlu oneros, intrucat trecerea bunului vandut (efectuarea unei prestatii de serviciu) de la o persoana la alta se face pe baza pretului platit si nu in mod gratuit este un act translativ de proprietate, deoarece dreptul de prioritate al exportatorului trece asupra importatorului din momentul in care acesta din urma a platit convenit - se incheie in forma scrisa, indiferent de locul incheierii (in tara sau strainatate); forma scrisa este necesara si pentru orice modificare adusa ulterior contractului initial.

In tarile cu o economie de piata, nu este obligatorie pentru contractele de vanzare internationala forma scrisa, ci numai in anumite situatii (conditii generale de vanzare a unor marfuri). Forma scrisa are un sens larg, cuprinzand o comanda si o confirmare de comanda scrisa, dar si telegramele sau comunicarile prin telex cu privire la oferta si acceptarea ofertei.

Elementele contractului extern Contractul extern cuprinde elemente economice si juridice cu valabilitate universala si anumite particularitati ce fac referire la forma de exprimare (functie de natura produsului), specificul pietei si continutul in detaliu.

Partile intre care se incheie contractul.

Contractul cuprinde in preambul denumirea partilor sau a imputernicitilor acestora, calitatea de vanzator, respectiv de cumparator, domiciliul, telexul, numarul de telefon si calitatea profesionala a semnatarilor. Contractul de comert exterior se incheie de societatile de comert exterior si de societatile comerciale producatoare.

Obiectul contractului extern il constituie exporturile sau importurile de marfuri, servicii, lucrari, asistenta tehnica, asigurare etc.

Cantitatea marfii se determina, de obicei, la locul din care se face expedierea (statia de cale ferata, portul, aeroportul de expediere), folosindu-se pentru fiecare marfa unitatea de masura cea mai potrivita cu natura ei. Cantitatea marfii se stabileste indicand o toleranta in plus / minus, si este atestata de documentele de transport conform uzantelor internationale.

Calitatea marfii.

Garantarea calitatii marfurilor, convenita pentru o anumita perioada de timp dupa livrare ii revine vanzatorului, cu consecinta asumarii responsabilitatii, in timp ce cumparatorul are obligatia sa foloseasca marfa potrivit destinatiei ei, creand conditii pentru o folosire normala. Vanzatorul are obligatia sa remedieze orice defectiune, folosind-se una din modalitatile:

returnarea marfii furnizorului;

trimiterea unor specialisti pentru efectuarea remedierii;

livrarea unei noi marfi, pe cheltuiala vanzatorului.

Inainte de contractare, determinarea calitatii marfurilor se face prin urmatoarele metode:

vizionarea si examinarea marfii de catre cumparator, care isi va da consimtamantul;

pe baza de mostre: pe baza unei mostre puse la dispozitia cumparatorului de catre vanzator, primul isi va da consimtamantul;

pe baza de tipuri si denumiri uzuale . Spre deosebire de mostra care reprezinta o marfa reala, tipul este o notiune abstracta, careia trebuie sa-i corespunda calitatea marfii livrata si poate fi definit prin standarde nationale (STAS in Romania) sau internationale;

determinarea calitatii "tel quel" - cand importatorul accepta marfa "asa cum este" fara vizionarea acesteia sau dupa ce a vandut-o (in cazul produselor agricole, minereuri etc.);

pe baza de descriere, - este metoda cea mai frecventa din comertul international (este aplicabila la materia prima, semifabricate, masini, instalatii etc.)

pe baza de degustare (bauturi alcoolice)

prin indicarea marcii de fabrica, de comert sau servicii.

Ambalajul si marcarea marfii.

Tinand cont de exigenta cumparatorului si de faptul ca ambalajul este un mijloc de promovare a vanzarilor, se impune ca in contract sa se mentioneze in mod expres felul ambalajului, care devine si o preocupare a vanzatorului.

In legatura cu ambalajul, contractul de vanzare - cumparare face urmatoarele precizari:

daca ambalajul trece in proprietatea cumparatorului sau ramane in proprietatea vanzatorului;

daca ambalajul se imprumuta importatorului;

la ce pret se plateste ambalajul.

Din acest punct de vedere, in contract se stipuleaza una din clauzele:

"netto" - cand costul ambalajului se cuprinde in pretul marfii;

"netto plus ambalajul" - cand vanzatorului calculeaza separat ambalajul;

"brutto per netto" - cand ambalajul va fi calculat de pretul unitar al marfii.

Cand marfurile se livreaza neambalate, partile trebuie sa prevada masuri pentru protejarea lor.

Contractul prevede si marcarea ambalajului in limba tarii vanzatorului, cu traducerea intr-o limba de larga circulatie internationala sau numai in aceasta din urma.

Pretul marfii.

Reprezinta elementul negocierii partilor si conditioneaza hotarator rentabilitatea operatiilor de comert exterior.

Corespunzator modului de decontare, exista pret determinat si pret determinabil.

Pretul determinat se stabileste de catre parteneri in momentul incheierii contractului si poate fi: pret fix sau pret variabil.

Pretul determinabil se stabileste de regula la incheierea contractelor pe termen lung si are ca obiect instalatiile complexe, lucrarile de constructii - montaj etc.

Nivelul pretului de livrare se stabileste la nivelul celui mondial, tinand seama de fluctuatia preturilor la materiile prime din care se va fabrica produsul ce urmeaza a fi livrat.

Termenul si modalitatea livrarii.

In comertul exterior, contractul de vanzare - cumparare contine prevederi referitoare la obligatiile care revin vanzatorului pe linia termenului de livrare.

Termenul livrarii poate fi determinat de la inceput in contract, sau determinabil, fie la o data fixa, fie in functie de un eveniment cert al carui moment de realizare poate sa fie cunoscut partilor.

Modalitatile de livrare fac referire la faptul ca ele pot fi globale sau in transe.

Receptia cantitativa si calitativa a marfurilor.

In contract se precizeaza locul receptiei, care poate fi: la cumparator sau la vanzator.

Expedierea si transportul marfurilor se efectueaza fie de vanzator, fie de cumparator care trebuie sa faca demersurile necesare pentru incheierea din timp a contractelor privind transportul marfii.

Conditiile de livrare sunt:

franco - frontiera tarii exportatoare cand cumparatorul alege ruta de transport si indica: instructiunile de expediere trimise exportatorului, ruta de tranzit, punctul de trecere a frontierei in tara cumparatorului, statia de destinatie si adresa destinatorului;

franco - frontiera tarii importatoare cand vanzatorul (exportatorul) este cel care se ocupa de transportul si asigurarea marfurilor pe parcurs extern si comunica importatorului date cu privire la: identificarea marfii, data expedierii marfii, ruta de transport etc.

Modalitatea de plata.

Obligatiile partilor contractului.

Penalitati (partea vinovata de neindeplinirea obligatiilor suporta penalitati).

Solutionarea litigiilor (arbitraje pe langa camerele de comert si industrii).

Dispozitii finale.