Mandatul fara reprezentare (contractul de interpunere de persoana)

Mandatul fara reprezentare (contractul de interpunere de persoana)

Mandatul fara reprezentare (contractul de prête-nom) este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat (art. 2039 alin. (1) C.civ.).

Dispozitiile codului civil privind mandatul fara reprezentare se completeaza, in mod corespunzator, cu regulile aplicabile mandatului cu reprezentare.

Contractul de prête-nom este o simulatie prin interpunere de persoana, indiferent daca tertul cunoaste sau nu simulatia, adica faptul ca mandatarul nu lucreaza in realitate in nume personal.

Tertii nu au niciun raport juridic cu mandantul.

Cu toate acestea, mandantul, substituindu-se mandatarului, poate exercita drepturile de creanta nascute din executarea mandatului, daca si-a executat propriile sale obligatii fata de mandatar (art. 2040 C.civ.).

Mandantul poate revendica bunurile mobile dobandite pe seama sa de catre mandatarul care a actionat in nume propriu, cu exceptia bunurilor dobandite de terti prin efectul posesiei de buna-credinta.

Daca bunurile dobandite de mandatar sunt imobile, acesta este obligat sa le transmita mandantului. In caz de refuz, mandantul poate solicita instantei de judecata sa pronunte o hotarare care sa tina loc de act de transmitere a bunurilor dobandite.

Dispozitiile privind bunurile imobile se aplica prin asemanare si bunurilor mobile supuse unor formalitati de publicitate (art. 2041 C.civ.).

Creditorii mandatarului nu pot urmari bunurile dobandite de acesta in nume propriu, dar pe seama mandantului daca mandatul fara reprezentare are data certa si aceasta este anterioara luarii oricarei masuri asiguratorii sau de executare.

Conventia de interpunere de persoana nu este interzisa de lege, deci este admisa de aceasta, dar in cazul in care ea a fost incheiata in scopuri ilicite sau pentru a frauda legea (de exemplu, mandantului i se interzice de lege sa faca actul si incearca sa il faca prin persoana interpusa), ambele conventii (contractul de interpunere si contractul incheiat de mandatarul ocult cu tertul) vor fi nule absolut.

Raporturile dintre mandant si mandatar (persoana interpusa) sunt supuse regulilor mandatului.

Codul civil reglementeaza trei varietati ale mandatului fara reprezentare care intervin intre profesionisti si care erau reglementate in trecut de codul comercial, si anume: contractul de comision, contractul de consignatie si contractul de expeditie.

Contractul de comision este mandatul care are ca obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama comitetului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional, in schimbul unei remuneratii numita comision (art. 2043 C.civ.).

Prin elementele care il definesc, contractul de comision apare ca o varietate a mandatului comercial, si anume un mandat comercial fara reprezentare.

Contractul de consignatie este contractul prin care o parte, numita consignant, incredinteaza celeilalte parti, numita consignatar, anumite bunuri mobile pentru a fi vandute in nume propriu, dar pe seama consignantului, la un pret stabilit anticipat, sau in lipsa la pretul curent al marfurilor de pe piata relevanta cu obligatia consignatarului de a remite consignantului pretul obtinut sau de a‑i restitui bunul nevandut.

Contractul de consignatie este o varietate a contractului de comision, si mai departe, o varietate a contractului de mandat fara reprezentare.

O alta varietate a contractului de comision, si deci a contractului de mandat comercial fara reprezentare, este contractul de expeditie, prin care expeditorul se obliga fata de comitent sa incheie in nume propriu un contract de transport cu un caraus si sa indeplineasca prestatiile accesorii expedierii, in schimbul unui comision.