Contractul de mandat - notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1

Contractul de mandat - Notiuni generale. Conditii de valabilitate ale mandatului1

Sectiunea I - Notiune. Conditii de valabilitate

Notiune

Mandatul este contractul prin care o parte, numita mandatar, se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti, numita mandant (art. 2009 C.civ.).

Mandatul este cu titlu gratuit sau cu titlu oneros.

Mandatul dintre doua persoane fizice se prezuma a fi cu titlu gratuit. Cu toate acestea, mandatul dat pentru acte de exercitare a unei activitati profesionale se prezuma a fi cu titlu oneros (art. 2010 alin. (1) C.civ.).

Regulile de la mandat se aplica si mandatului tacit reciproc al sotilor cu privire la bunurile comune (art. 345 alin. (2) si 346 alin. (2) C.civ.). Ele se aplica, de asemenea, in cazurile in care s‑a instituit curatela (art. 178 C.civ.), precum si in raporturile dintre persoane juridice si cei care alcatuiesc organele sale (art. 209 alin. (3) C.civ.).

Notiunea de "mandat" are mai multe sensuri.

Pe langa sensul comun de contract mentionat mai sus, ea poate semnifica imputernicirea scrisa data de catre mandant mandatarului, fiind sinonima cu "procura".

In procedura penala si in procedura civila este folosita sintagma "mandat de aducere" care semnifica un act procedural emis de organul de urmarire penala ori de instanta civila sau penala in temeiul caruia un invinuit, martor sau expert, este adus, prin grija organelor de politie, in fata organului emitent.

Notiunea "mandat postal" semnifica o scrisoare (tip) pentru expedierea banilor sau a coletelor prin posta, iar mandatul de deputat reprezinta in dreptul constitutional imputernicirea data de alegatori unei persoane sa o reprezinte in Parlament.

Mandatul si contractele inrudite

Mandatul cu titlu oneros se aseamana cu contractul de munca si cu contractul de antrepriza de servicii.

Deosebirea dintre ele consta in faptul ca, in timp ce obiectul principal al mandatului il constituie incheierea de acte juridice cu tertii, iar mandatarul este de regula reprezentantul mandantului, obiectul contractelor de munca si respectiv, de antrepriza de servicii sunt faptele materiale si intelectuale prestate pentru angajator (respectiv, client), iar salariatul, respectiv antreprenorul, nu au calitatea de reprezentanti ai angajatorului (respectiv, clientului), afara de cazul in care dreptul de reprezentare nu le‑a fost dat anume.

Mandatul cu reprezentare si mandatul fara reprezentare

Mandatul este cu reprezentare sau fara reprezentare (art. 2011 C.civ.).

Mandatul cu reprezentare este contractul prin care o parte numita mandatar se obliga sa incheie unul sau mai multe acte juridice pe seama celeilalte parti numite mandat.

Mandatul fara reprezentare este contractul in temeiul caruia o parte, numita mandatar, incheie acte juridice in nume propriu, dar pe seama celeilalte parti, numite mandant, si isi asuma fata de terti obligatiile care rezulta din aceste acte, chiar daca tertii aveau cunostinta despre mandat (art. 2039 C.civ.).

Mandatul fara reprezentare (contractul de pręte-nom) este o forma a simulatiei prin interpunere de persoane.

Forma mandatului cu reprezentare

Mandatul este un contract consensual care se formeaza prin acordul de vointa al partilor (solo consensus).

Contractul de mandat poate fi incheiat in forma scrisa, autentica ori sub semnatura privata, sau verbala. Acceptarea mandatului poate rezulta si din executarea sa de catre mandatar.1

Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma, sub sanctiunea aplicabila actului insusi. Prevederea nu se aplica atunci cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel (art. 2013 C.civ.).

Daca din imprejurari nu rezulta altfel, mandatarul il reprezinta pe mandant la incheierea actelor pentru care a fost imputernicit.

Imputernicirea pentu reprezentare sau, daca este cazul, inscrisul care o constata se numeste procura.1

Dispozitiile referitoare la reprezentarea in contracte se aplica in mod corespunzator contractului de mandat (art. 2012 C.civ.).

In mod obisnuit, mandatul este expres si imbraca forma contractului scris, semnat de mandant si de mandatar, forma utilizata mai ales atunci cand mandatul este cu titlu oneros, sau forma procurii (imputernicirii, delegatiei) care are semnificatia juridica a ofertei de mandat.

Procura data mandatarului este oferta de mandat facuta de mandant si, in acelasi timp inscrisul probatoriu (instrumentum) al actelor pe care urmeaza sa le faca mandatarul.

Pentru ca procura sa se transforme in contract de mandat, ea trebuie sau sa fie acceptata expres, in scris, de mandatar, sau, asa cum se intampla cel mai des in practica, sa fie pusa in executare, adica sa fie acceptata tacit.

In cazul reprezentarii conventionale, atat reprezentatul, cat si reprezentantul trebuie sa aiba capacitatea de a incheia actul pentru care reprezentarea a fost data.

Contractul este anulabil atunci cand consimtamantul reprezentantului este viciat. Daca insa viciul de consimtamant priveste elemente stabilite de reprezentat, contractul este anulabil numai daca vointa acestuia din urma a fost viciata.

Afara de cazul in care sunt relevante pentru elementele stabilite de reprezentat, buna sau reaua-credinta, cunoasterea sau necunoasterea unei anumite imprejurari se apreciaza in persoana reprezentantului.

Reprezentatul de rea-credinta nu poate invoca niciodata buna-credinta a reprezentantului.

Imputernicirea nu produce efecte decat daca este data cu respectarea formelor cerute de lege pentru incheirea valabila a contractului pe care reprezentantul urmeaza sa il incheie.

Procura trebuie data in forma in care urmeaza a fi incheiat actul de catre mandatar respectand principiul simetriei formelor. Astfel, daca actul care urmeaza a fi incheiat de mandatar este un caz solemn (forma autentica), si procura, care va face corp comun cu actul, trebuie sa fie data in forma autentica.

Eseu: Protocolul in afaceri Proiect: Primii pasi in afaceri

In acest sens, art. 38 din Legea nr. 36/1995 a notarilor publici prevede ca "Partile pot fi reprezentate la autentificare printr‑un mandatar cu procura speciala autentica". Alteori legea prevede necesitatea procurii in forma autentica indiferent de forma actului ce va fi incheiat de mandatar.

Mandatul tacit trebuie sa rezulte din imprejurari de fapt care sa faca neindoielnica intentia de reprezentare a partilor.

Acceptarea tacita rezulta din executarea de catre mandatar a insarcinarii date.

In schimb oferta de mandat special trebuie sa fie expresa.2

Mandatul aparent este cel in care mandatarul a facut acte juridice, cu numele mandantului inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului, iar tertii contracteaza cu aparentul mandatar, avand credinta scuzabila si legitima ca acesta are putere de reprezentare.

Un exemplu de mandat aparent este cel al mandatarului caruia i s‑a revocat mandatul, dar revocarea nu este adusa la cunostinta lui.

Mandatul aparent va produce efecte pentru aceleasi ratiuni pentru care exista si produce efecte mandatul fara reprezentare.

Tot ceea ce mandatarul a facut, in numele mandantului, inainte de a cunoaste sau de a fi putut cunoaste cauza de incetare a mandatului este socotit ca valabil facut in executarea acestuia (art. 2036 C.civ.).

Mai mult, art. 2037 C.civ., stabileste ca "La incetarea in orice mod a mandatului, mandatarul este tinut sa-si execute obligatiile prevazute de art. 2019, adica de a da socoteala despre gestiunea sa si de a remite mandantului tot ce a primit in temeiul imputernicirii sale, datorand dobanzi pentru sumele intrebuintate in folosul sau incepand din ziua intrebuintarii, iar pentru cele cu care a ramas dator din ziua in care a fost pus in intarziere.

Daca mandantul ratifica actele mandatarului aparent, acesta se va transforma retroactiv in mandat.1

Daca mandatul nu este ratificat, tertul contractant de buna‑credinta poate actiona impotriva mandantului in temeiul actului incheiat cu mandatarul aparent.

In cazul contrar, cand mandatarul a fost de rea-credinta, si desi, cunoscand cauza de incetare a mandatului a incheiat acte juridice cu tertii in numele mandantului, aceste acte nu isi vor produce efecte fata de mandant.

Mandatarul aparent va raspunde fata de tert delictual, nu contractual, pentru ca nu a contractat in nume propriu.

Codul civil reglementeaza si situatia in care initiativa incheierii contractului de mandat apartine mandatarului.

In absenta unui refuz neintarziat, mandatul se considera acceptat daca priveste actele a caror incheiere intra in exercitarea profesiei mandatarului ori pentru care si-a oferit serviciile fie in mod public, fie direct mandantului.

In aplicarea acestei dispozitii se va tine seama, intre altele, de prevederile legale, de practicile stabilite intre parti si de uzante" (art. 2014 C.civ.).

Daca partile nu au prevazut un termen, contractul de mandat inceteaza in trei ani de la incheierea lui (art. 2015 C.civ.).

Proba mandatului

Mandatul incheiat in forma unui contract scris se dovedeste prin inscrisul constatator al contractului.

Nu va trebui insa sa fie indeplinita formalitatea "bun si aprobat".

Contractantul poate intotdeauna cere reprezentantului sa faca dovada puterilor incredintate de reprezentat si, daca reprezentarea este cuprinsa intr-un inscris, sa ii remita o copie a inscrisului, semnata pentru conformitate.

In cazul mandatului tacit executat, atat oferta cat si acceptarea sunt dovedite prin faptul executarii.

In cazul mandatului tacit neexecutat, care rezulta din imprejurari de fapt care fac neindoielnica intentia partilor, dovada se face atat de parti, cat si de tertul cu care s‑a contractat, prin orice mijloc de proba admis de lege, chiar si daca actul care se incheie de mandatar cu tertul trebuie sa fie facut in forma scrisa, (doar pentru opozabilitate fata de terti) (art. 242 C.proc.civ.).

Nu mai putin, potrivit alin. (2) prima fraza al art. 2013. "Mandatul dat pentru incheierea unui act juridic supus, potrivit legii, unei anumite forme trebuie sa respecte acea forma sub sanctiunea aplicabila actului insusi."

Aceasta dispozitie, care consacra principiul formelor simetriei restrange posibilitatile de dovada ale acestui mandat, facand inadmisibile proba cu martori sau prezumtii pentru dovedirea lui.

Prevederea legala a alin. (2) art. 2013 mentionata mai sus "nu se aplica cand forma este necesara doar pentru opozabilitatea actului fata de terti, daca prin lege nu se prevede altfel".

Continutul si intinderea mandatului vor fi stabilite prin orice mijloc de probatiune, prin interpretarea clauzelor contractuale, in sens restrictiv in caz de indoiala.

In cazul in care nu se poate dovedi incheierea tacita a unui contract de mandat, raporturile dintre parti pot imbraca forma gestiunii de afaceri sau imbogatirii fara justa cauza.

Partile in contractul de mandat

Partile in contractul de mandat sunt: mandantul si mandatarul.

Mandantul este persoana care in temeiul acordului de vointa imputerniceste pe mandatar sa faca ceva, si anume sa incheie acte juridice, pe seama sa.

Mandatarul este persoana care se obliga sa faca ceva, sa incheie acte juridice in numele si pe seama mandantului.

Pentru a incheia contractul de mandat, mandantul trebuie sa aiba capacitatea ceruta pentru a incheia el insusi actul pe care il insarcineaza pe mandatar sa il incheie (act de conservare, administrare sau de dispozitie).

Mandatarul trebuie sa aiba capacitate deplina de exercitiu, deoarece el trebuie sa exprime in actele pe care le incheie cu tertii un consimtamant valabil.

Lipsa consimtamantului si viciile de consimtamant se apreciaza atat in persoana mandantului, cat si in cea a mandatarului.

Obiectul mandatului si intinderea acestuia

Mandatul poate avea ca obiect principal numai incheierea actelor juridice, si numai cu caracter accesoriu a actelor materiale.

Actele juridice cu caracter strict personal nu pot fi obiect al mandatului.

Obiectul mandatului trebuie sa fie moral, licit, posibil si determinat.

Sub aspectul intinderii sale, mandatul poate fi special cand este dat pentru una sau mai multe operatiuni juridice determinate limitativ sau general, cand mandatarul primeste imputernicirea sa incheie acte de conservare si de administrare in numele si pe seama mandantului.

Mandatarul are nevoie de un mandat special pentru a incheia acte de dispozitie.

In schimb, el poate incheia acte de conservare sau de administratie in temeiul unui mandat general.

"Mandatul general autorizeaza pe mandatar sa efectueze numai acte de conservare si de administrare.

Pentru a incheia acte de instrainare sau grevare, tranzactii ori compromisuri, pentru a se putea obliga prin cambii sau bilete la ordin ori pentru a intenta actiuni in justitie, precum si pentru a incheia orice alte acte de dispozitie, mandatarul trebuie sa fie imputernic in mod expres.1

Mandatul se intinde si asupra tuturor actelor necesare executarii lui, chiar daca nu sunt precizate in mod expres" (art. 2016 C.civ.).

Interpretarea obiectului si limitelor mandatului se face restrictiv, in scopul protejarii intereselor mandantului. Mandatul conceput in termeni generali cuprinde numai acte de administratie.

Mandatarul nu poate face nimic in afara limitelor mandatului.

Actul incheiat de mandatar cu sine insusi sau cu o terta persoana pe care tot el o reprezinta (dubla reprezentare sau autocontractul) sunt anulabile pentru dol prin reticenta.

Contractul incheiat de reprezentant cu sine insusi, in nume propriu, este anulabil numai la cererea reprezentatului, cu exceptia cazului in care reprezentantul a fost imputernicit in mod expres in acest sens sau cuprinsul contractului nu a fost determinat in asemenea mod incat sa excluda posibilitatea unui conflict de interese.

Aceleasi dispozitii se aplica si in cazul dublei reprezentari (art. 1304 C.civ.).

In schimb, mandatul in interes comun, cand mandatarul face un act juridic cu un tert, atat in numele si in interesul mandantului, cat si in numele si interesul sau personal, este valabil (de exemplu, mandantul si mandatarul sunt coproprietari ai unui bun pe care au hotarat sa il vanda).

Contractul incheiat de un reprezentant aflat in conflict de interese cu reprezentatul poate fi anulat la cererea reprezentatului, atunci cand conflictul era cunoscut sau trebuiia sa fie cunoscut de contractant la data incheierii contractului.