Executarea obligatiilor debitorului dupa
introducerea cererii de rezolutiune sau reziliere
S-a
acreditat ideea ca executarea obligatiilor debitorului, dupa
introducerea cererii de rezolutiune sau reziliere de catre creditor
la instanta de judecata, inclusiv in faza recursului, impiedica
aplicarea unei asemenea sanctiuni.
Solutia
este, de regula, rationala intrucat finalitatea incheierii
oricarui contract este executarea sa in natura. Chiar cererea de
chemare in judecata prin care se solicita pronuntarea
rezolutiunii sau a rezilierii a fost privita ca un instrument
procesual de natura a-1 constrange pe debitor sa-si execute
obligatiile in natura sub amenintarea desfiintarii
contractului. Aceasta solutie trebuie sa se aplice insa in
mod circumstantiat.
Asa cum am precizat mai sus,
instanta de judecata nu poate refuza pronuntarea
rezolutiunii sau a rezilierii ori de cate ori obligatia debitorului
este imposibil de executat sau nu mai prezinta interes pentru creditor.
In ipoteza in care, datorita intarzierii in executare, obligatia
debitorului nu mai prezinta interes pentru creditor, credem ca
instanta nu mai poate lua act de executarea obligatiei in cursul
procesului si nu se mai justifica respingerea cererii de
rezolutiune sau reziliere. Este posibil ca scopul urmarit de una
dintre parti la incheierea contractului sinalagmatic sa fie
realizat intre timp prin incheierea unui alt contract de catre partea
interesata, dupa cum nu este exclus ca scopul respectiv sa
devina inutil ca urmare a intarzierii in executarea contractului
sinalagmatic.
Desigur, instanta are puterea de a
aprecia in ce masura executarea obligatiei mai prezinta
interes pentru creditor.
