Contracte speciale de formare profesionala

Codul Muncii reglementeaza contractele speciale de formare profesionala organizate de angajator si, separat, contractul de ucenicie la locul de munca.

Sunt considerate contracte speciale de formare profesionala:

Contractul de calificare profesionala (art. 199 din Codul Muncii), respectiv cel in baza caruia salariatul in varsta de peste 16 ani se oblige sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator, cu o durata cuprinsa intre 6 luni si 2 ani;

Pot incheia contracte de calificare cei care nu au dobandit o calificare sau au dobandit o calificare ce nu le permite mentinerea locului de munca la angajatorul in cauza.
Au calitatea de a fi parte intr-un contract de calificare profesionala numai angajatorii autorizati de catre Ministerul Muncii, Solidaritatii sociale si Familiei si Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului.

Contractul de adaptare profesionala, care se incheie in vederea adaptarii salariatilor debutanti la o functie noua, la un nou loc de munca sau in cadrul unui nou colectiv, pe o durata ce nu poate fi mai mare de un an.

Incheierea contractului de adaptare profesionala poate avea loc, conform art. 201 alin. 2 din Cod, odata cu incheierea contractului individual de munca, sau, dupa caz, la debutul salariatului in functia noua, la locul de munca nou, sau in colectivul nou.

La expirarea termenului pentru care a fost incheiat contractual de adaptare profesionala, salariatul poate fi supus unei evaluari in vederea stabilirii masurii in care poate face fata functiei noi, locului de munca nou, sau colectivului nou.

Potrivit art. 203, formarea profesionala la nivelul angajatorului prin intermediul contractelor special se face de catre un formator numit de catre angajator dintre salariatii calificati cu o experienta de cel putin 2 ani in domeniul in care urmeaza sa se realizeze formarea profesionala.
Codul muncii nu se refera in mod expres la natura juridical a contractului de calificare profesionala si a contractului de adaptare profesionala. Este adevarat ca ambele contracte urmeaza sa fie reglementate concret prin lege speciala. In contextul reglementarilor- cadru din Cod ni se pare ca ele sunt - prin trasaturile lor esentiale- contracte individuale de munca de tip particular.

Contractul de ucenicie la locul de munca

Art. 205 alin. 1din Codul Muncii defineste acest contract ca un contract individual de munca de tip particular, in temeiul caruia:

Angajatorul, persoana juridica sau persoana fizica, se obliga ca, in afara platii unui salariu, sa asigure ucenicului formarea profesionala intr-o anumita meserie;

Ucenicul se obliga sa urmeze cursurile de formare profesionala si sa munceasca in subordinea angajatorului respective.

Durata contractului de ucenicie nu poate fi mai mare de 3 ani. Este regretabil ca reglementarea uceniciei la locul de munca - desi constituie o obligatie legala de mai multi ani- s-a realizat si prin Codul muncii numai sub aspect conceptual. Conform art. 213 din Cod, urmeaza ca reglementarea concreta si sub toate aspectele sa se realizeze prin lege speciala. Oricum, ca natura juridica, se pot formula totusi anumite idei esentiale pentru viziunea legiuitorului in aceasta materie:

Contractul de ucenicie este caracterizat, transant, ca un contract individual de munca de tip particular;

In consecinta, ucenicul este unul dintre salariati (art. 207 alin. 2) si primeste salariu (art. 201 alin. 1 lit. a);

Ucenicului I se aplica aceleasi dispozitii ca si salariatilor, in masura in care ele nu sunt contrare statutului sau.

In practica, pot sa apara neclaritati si confuzii intre contractul de calificare profesionala si contractul de ucenicie la locul de munca, determinate de anumite ambiguitati ale reglementarilor legale.

Asemanarile sunt urmatoarele:

Ambele au aceeasi finalitate, constand in calificarea profesionala a celui care este parte in oricare dintre cele doua contracte;

Ambele sunt organizate de catre angajator pe cheltuiala sa.

Deosebirile sunt urmatoarele:

Referat: Documentatie pentru cresterea ciupercilor comestibile - prelucrarea compostului - amenajarea spatiului pentru cresterea ciupercilor Lucrare: Cum sa treci de capcanele proiectelor SAPARD - un proiect de valoare mica

La incheierea contractului de calificare profesionala, cel care va urma cursurile are déjà calificarea de salariat. Intr-adevar, art. 199 alin. 1 stabileste: contractual de calificare profesionala este cel in baza caruia salariatul se oblige sa urmeze cursurile de formare organizate de angajator pentru dobandirea unei calificari profesionale. Dimpotriva, in contractul de ucenicie la locul de munca cel care se califica nu are initial aceasta calitate 9de salariat);

In contractul de calificare, cel care se califica trebuie sa aibe minim 16 ani, incheind contractul - prin analogie cu cel de munca - singur, in timp ce in ipoteza contractului de ucenicie la locul de munca, cel in cauza il poate incheia si incepand de la 15 ani, asadar intre 15 - 16 ani cu acordul parintilor sau al reprezentantilor sai legali;

Contractul de calificare nu are o limita superioara a varstei pana la care trebuie incheiat, in timp ce cotractul de ucenicie la locul de munca nu poate fi incheiat decat pana la varsta de 25 de ani;

Durata contractului de calificare la locul de munca este de maximum 2 ani, in timp ce durata contractului de ucenicie la locul de munca este de maximum 3 ani.

Este cert ca se impun o serie de clarificari care sa fie aduse prin viitoarea lege cu privire la contractual de ucenicie la locul de munca. In afara de suprapunerea partiala dintre cele doua categorii de contracte, se impune sa fie avuta in vedere si corelarea cu reglementarile la care ne-am referit cu privire la anumite cursuri de formare profesionala.

Formarea profesionala a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca

Situatia de fond, in practica, este urmatoarea: o persoana necalificata sau o persoana care a absolvit una dintre treptele de invatamant nu-si gaseste, intr-un context economic nou, un loc de munca. In aceste conditii, rezolvarea acestei situatii presupune ca statul sa sprijine pe cei in cauza pentru a dobandi o calificare profesionala , pentru a-si schimba calificarea profesionala sau pentru a-si asigura un nivel superior al pregatirii profesionale.

Intervin, in consecinta, programe de formare profesionala care asigura initierea, calificarea, recalificarea, perfectionarea si specializarea persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca.

Conform art. 35 alin. 1 din Norme metodologice de aplicare a Legii nr. 76/2002, aprobate prin H.G. nr. 174/2002, programele de formare profesionala prin care pot fi initiate, calificate, recalificate, perfectionate sau specializate persoanele aflate in cautarea unui loc de munca se organizeaza tinandu-se seama de profilurile si standardele ocupationale, dupa cum urmeaza:

La cererea expresa a angajatorilor care doresc sa incadreze personae aflate in cautarea unui loc de munca;

La cererea persoanelor care doresc sa presteze o activitate autorizata conform legii;

Pe baza analizelor si studiilor de specialitate privind necesarul actual si prognozat de forta de munca.

Stimularea ocuparii fortei de munca. Informarea si consilierea profesionala

Constituie un ansamblu de servicii acordate gratuit persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca. Serviciile se acorda prin centre specializate (organizate in cadrul agentiilor pentru ocuparea fortei de munca) si prin furnizori din sectorul public su privat, avand urmatorul scop:

Furnizarea de informatii privind piata muncii si evolutia ocupatiilor;

Evaluarea si autoevaluarea personalitatii in vederea orientarii profesionale;

Dezvoltarea abilitatii si increderii in sine a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca, urmarindu-se adoptarea de catre ele a deciziei optime referitoare la propria cariea profesionala;

Instruirea in metode si tehnici de cautare a unui loc de munca.

Medierea muncii:

Consta in activitatea prin care se realizeaza punerea in legatura a angajatorilor cu persoanele aflate in cautarea unui loc de munca, in vederea stabilirii de raporturi de munca sau de serviciu. In acest fel se faciliteaza confruntarea dintre cerere si oferta pe piata muncii.

Beneficiarii serviciilor de mediere a muncii sunt persoanele in cautarea unui loc de munca, aflate in situatiile prevazute la art. 16 din legea nr. 76/2002 si anume:

Au devenit someri;

Nu au putut ocupa un loc de munca dupa absolvirea unei institutii de invatamant sau dupa satisfacerea stagiului militar;

Ocupa un loc de munca si, din diverse motive, doresc schimbarea acestuia;

Au calitate de straini care au fost incadrati in munca sau au realizat venituri in Romania;

Nu au putut ocupa un loc de munca dupa repatriere sau dupa eliberarea din detentie.

Angajatorii, conform art. 10 din Legea nr. 76/2002, au obligatia sa comunice agentiilor pentru ocuparea fortei de munca (in a caror raza teritoriala isi au sediul) toate locurile de munca vacante, in termen de 5 zile de la vacantarea acestora. Necomunicarea acestor locuri de munca vacante constituie contraventie (art. 113 lit. a).

La randul lor, furnizorii de servicii de ocupare (acreditati) au obligatia de a comunica lunar agentiilor pentru ocuparea fortei de munca (in a caror raza teritoriala isi au sediul) date privind numarul somerilor incadrati in munca.

Consacrandu-se aceste obligatii legale, se asigura cunoasterea de catre agentiile pentru ocuparea fortei de munca a situatiei reale referitoare la piata locala a muncii.
Pe aceasta baza, agentiile au obligatia de a face cunoscute posibilitatile de incadrare in munca a persoanelor aflate in cautarea unui loc de munca.

Activitatea de mediere a muncii urmareste stabilirea compatibilitatii sau a echivalentelor dintre cerintele locurilor de munca vacante - comunicate de angajator si aflate in baza de date a agentiilor pentru ocuparea fortei de munca - cu pregatirea profesionala, aptitudinile si optiunile solicitantului de loc de munca.