Conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii

Conditiile de existenta ale  rezolutiunii si rezilierii

1. Identificarea conditiilor rezolutiunii si rezilierii

Exceptand anumite opinii distincte cu privire la conditiile de existenta ale rezolutiunii si rezilierii apeciem ca acestea sunt:

- neexecutarea obligatiei asumate de catre una din parti, ceea ce constituie o fapta ilicita;

- cupla partii careia ii revine aceasta obligatie (care poate imbraca forma culpei sau a intentiei);

- prejudiciul;

- punererea in intarziere;

- inexistenta unei clauze de neraspundere;

De altfel, aceste conditii se intalnesc  si in cazul executarii silite prin echivalent a obligatiilor contractuale.

Existenta acestor conditii se explica tocmai prin aceea ca aceste sanctiunii, reprezinta o varietate de executare silita prin echivalent a obligatiilor contractuale.

Aceste conditii sunt o varietate de executare silita indirecta, specifice obligatiilor nascute dintr-un contract sinalagmatic.

2. Neexecutarea obligatiilor contractuale

Codul Civil nu contine o definitie a notiunii de neexecutare a obligatiilor contractuale. Neindeplinirea oricarei obligatii contractuale reprezinta o incalcare a legii, situtie in care nu exista imprejurari care sa inlature caracterul ilicit al faptei.

Se pot distinge doua situatii de neexecutare, respectiv, neexecutarea culpabila si neexecutarea fortuita a obligatiilor contractuale. Astfel, potrivit art. 1350 Cod Civil, neexecutarea are ca urmare raspunderea contractuala si obligatia de reparare a prejudiciului, aceasta insemnand plata daunelor interese, numai daca nu se datoreaza unor cauze straine, adica, fortei majore sau cazului fortuit. Aceasta distinctie este importanta si in privinta rezolutiunii si rezilierii, vinovatia reprezentand o conditie nu numai a raspunderii contractuale in forma ei generala, ci si in cazul raspunderii contractuale.

Neexecutarea poate fi clasificata in[1]:

Lucrare: Analiza profitabilitatii pe baza ratelor de marja Eseu: Analiza rezultatului brut al exploatarii

totala sau partiala;

temporara sau definitiva si irevocabila

pozitiva sau negativa

Neexecutarea poate fi totala numai in situatia in care debitorul nu a executat nimic din obligatiile pe care si le-a asumat, sau daca defectele calitative ale prestatiei sunt atat de mari incat duc la o scadere esentiala a valorii economice sau de orice interes pentru creditor.

Per a contrario, neexecutarea partiala apare atunci cand debitorul a executat numai o anumita cantitate din prestatiile asumate sau a executat integral aceste prestatii, dar in mod defectuos, astfel incat desi se pastreaza interesul creditorului, totusi valoarea lor economica este diminuata comparativ cu cea care s-a avut in vedere la incheierea contractului.

Distinctia intre neexecutarea totala si neexecutarea partiala prezinta o importanta specifica in materia rezolutiunii si a rezilierii. Astfel, rezolutiunea si rezilierea poate sa fie, atat teoretic, cat si practic totala sau partiala.

Potrivit Codului Civil, se face o distinctie clara si intre notiunea de neexecutare si notiunea de intarziere in executare. Prin urmare, potrivit art. 1350 Cod Civil, daunele interese se platesc fie in caz de neexecutare a obligatiei, fie pentru intarzierea in neexecutare. Daca prin lege nu se prevede altfel, niciuna dintre parti nu poate inlatura aplicarea regulilor raspunderii contractuale pentru a opta in favoarea altor reguli care ar fi mai favorabile .

Conform celor expuse mai sus, rezulta ca neexecutarea definitiva si irevocabila nu se reduce la imposibilitatea de executare. In sfera primei notiuni intra, pe langa imposibilitatea obiectiva de executare, toate situatiile in care nu mai exista interesul creditorului pentru neexecutarea in natura datorita intarzierii debitorului .

Indiferent de forma sa, neexecutarea poate angaja raspunderea contractuala sau poate conduce la rezolutiune ori reziliere, numai daca are caracter culpabil.

Neexecutarea obligatiilor poate fi, dupa cum am mentionat anterior, si pozitiva sau negativa. In cazul obligatiilor pozitive, neexecutarea poate imbraca atat forma unei abstentiuni, situatie in care debitorul ramane in pasivitate, fie forma unei actiuni inadecvate de care este tinut debitorul.

Abstentiunea poate fi ilicita deoarece una dintre partile contractante

s-a obligat sa savarseasca o anumita prestatie prin contract, lucru pe care nu l-a indeplinit. Sub aspect probator, nu exista diferenta intre dovada neexecutarii in situatia raspunderii contractuale de drept comun si aceeasi dovada in cazul rezolutiunii si rezilierii. In ambele situatii, exista insa o diferenta in functie de natura obligatiilor.

In cazul obligatiilor negative, creditorul trebuie sa faca dovada actiunii prin care debitorul si-a incalcat angajamentul. Daca este vorba despre obligatii pozitive, dovada neexecutarii depinde de caracterul acestor obligatii, respectiv, obligatii de rezultat si obligatii de mijloace .

Cele doua categorii de obligatii se comporta identic sun aspect probator intr-o singura situatie: daca rezultatul a fost atins, dar cu vicii calitative, creditorul obligatiei de rezultat trebuie sa faca dovada neexecutarii, ca si creditorul obligatiei de mijloace.

Neexecutarea obligatiilor negative presupune intotdeauna savarsirea unei actiuni contrare clauzelor contractuale.