Contabilitate
Analiza gestiunii resurselor - analiza gestiunii activelor imobilizate- interpretarea rezultatelor- Analiza gestiunii activului total - viteza de rotatie a activului total reflecta eficienta utilizarii capitalului total aflat la dispozitia intreprinderii sau altfel spus modul de gestionare a tuturor resurselor. La societatea analizata, calculat ca numar de rotatii, indicatorul atinge un nivel de 1,45 in N-1, respectiv 1,19 in anul N. Grila oferita de literatura de specialitate ne spune: nrAT < 1 - eficienta foarte scazuta in gestiunea resurselor totale; 1< nrAT < 1,4 - eficienta mediocra in gestiunea resurselor totale; 1,4< nrAT < 2 - eficienta medie in gestiunea resurselor totale; nrAT > 2 - eficienta ridicata in gestiunea resurselor totale. Daca ne raportam la grila, obtinem o eficienta medie in gestiunea activelor totale in anul N-1 si o eficienta mediocra in anul N. Prin prisma duratei in zile a unei rotatii, putem spune ca perioada de recuperare a valorii activului prin cifra de afaceri este de 249 de zile in anul N-1, respectiv 302 de zile in anul N. Interpretarea rezultatelor obtinute nu trebuie realizata doar prin intermediul grilei oferite de literatura de specialitate. Ea trebuie sa ia in considerare specificul activitatii societatii, stadiului de dezvoltare al acesteia si cauza care a determinat evolutia indicatorilor. Evolutia indicatorului se datoreaza cresterii capitalului total in intervalul de studiu in proportie superioara cresterii cifrei de afaceri. Argumentarea analitica a evolutiei vitezei de rotatie a capitalului total se va face pe baza analizei gestiunii celor doua mari grupe de active si a componentelor acestora. Analiza gestiunii activelor imobilizate - viteza de rotatie a activelor imobilizate reflecta eficienta utilizarii imobilizarilor firmei.Viteza de rotatie a activelor imobilizate, exprimata ca numar de rotatii, mai este cunoscuta si sub denumire de intensitate a capitalizarii. Principalul factor de influenta a acestui indicator este domeniul de activitate al societatii analizate, alaturi de acesta distingandu-se optiunile strategice si nivelul de performanta al acesteia. In cazul de fata, dat fiind specificul activitatii intreprinderii, viteza de rotatie a activului imobilizat este determinata decisiv de nivelul si gestiunea imobilizarilor corporale. Cu un nivel de 2,22 de rotatii in N-1 si 1,62 de rotatii in anul N, indicatorul nu reuseste sa se incadreze in intervalul recomandat de literatura de specialitate, in plus tendinta sa fiind de deteriorare. Cu toate acestea nivelul scazut al indicatorului este datorat specificului activitatii societatii, domeniul constructiilor de drumuri bazandu-se cu preponderenta pe investitiile in utilaje si nu in forta de munca. Evolutia in cel de-al doilea an este datorata investitiilor realizate de catre societate, investitii necesare avand in vedere mai slaba dotare in raport cu concurenta, investitii care nu au avut timp sa se reflecte intens in cresterea cifrei de afaceri. Presupunand ca investitiile realizate vor avea un rol activ in activitatea desfasurata de societate, se asteapta o remedierea a indicatorului in perioada urmatoare. Ca masuri de optimizare a eficientei gestiunii activelor imobilizate, putem mentiona optimizarea structurii acestora, cu favorizarea mijloacelor fixe active, cresterea randamentului utilizarii activelor imobilizate prin reducerea consumului specific de imobilizari la un leu cifra de afaceri, precum si luarea de masuri in vederea cresterii cifrei de afaceri. Analiza gestiunii activelor circulante Gestiunea activelor circulante este foarte importanta in procesul general de gestiune a resurselor la nivelul intreprinderii si asta deoarece de solutionarea in termeni de eficienta a acestei probleme depind o serie de aspecte cum ar fi: asigurarea continuitatii procesului de exploatare; stabilirea corecta a nevoilor de finantare si prin urmare a surselor de acoperire a acestora; efectele politicii comerciale privind creditul comercial. Volumul activelor circulante de care are nevoie o intreprindere depinde de doi principali factori si anume: volumul de activitate, evidentiat prin cifra de afaceri; viteza de rotatie a activelor circulante.
Cu cat activele circulante vor parcurge mai rapid fiecare stadiu al procesului de exploatare si comercializare cu atat volumul de active circulante implicat in acest proces va fi mai mic si nevoile de finantare a acestora vor fi mai mici. Viteza de rotatie a activelor circulante poate fi considerata ca un indicator sintetic de apreciere a eficientei, prin el reflectandu-se toate schimbarile intervenite in activitatea de exploatare si financiara a intreprinderii. Astfel, indicatorul are capacitatea de a sintetiza aspecte cum ar fi: desfasurarea procesului de aprovizionare si productie; reducerea costurilor; scurtarea ciclului de productie si a perioadei de desfacere; incasarea productiei. Cu un nivel de 4,17 rotatii in primul an de analiza si 4,51 rotatii in cel de-al doilea an, corespunzator unei durate medii de parcurgere a intregului ciclu economic de 86 de zile in N-1, respectiv 80 de zile in N, indicatorul se inscrie in nivelul recomandat, indicand eficienta in gestiunea activului circulant, cu tendinta de ameliorare. Constatam cresterea mai rapida a cifrei de afaceri raportat la evolutia activelor circulante care au stat la baza obtinerii acesteia. Majorarea cu doar 4% a activelor circulante se bazeaza pe compensarea cresterii semnificative a stocurilor cu diminuarea creantelor si a disponibilitatilor banesti, ca urmare a modalitatii de facturare a societatii. Se recomanda o facturare etapizata a lucrarilor executate, ceea ce ar duce la echilibrarea elementelor bilantiere si de rezultate implicate in calculul indicatorului. Fundamentarea evolutiei gestiunii activelor circulante are loc prin analiza gestiunii principalelor componente ale acestora. Analiza gestiunii stocurilor Nivelul stocurilor pastrate si utilizate de catre o intreprindere depinde de o multitudine de factori:domeniul de cativitate, conjunctura economica, relatiile intre intreprindere si partenerii de afaceri, usurinta aprovizionarii, durata procesului de fabricatie, nivelul previzionat al vanzarilor etc. In cazul societatii analizate se observa o crestere semnificativa a duratei in zile a unei rotatii, si anume, de la 15 zile in anul N-1 la 46 de zile in anul N, ceea ce ar indica, la prima vedere, o deteriorare semnificativa a modului de gestionare a stocurilor. In realitate evolutia indicatorului este datorata specificului activitatii societatii si al modului de facturare aplicat de catre intreprindere. In consecinta analizarea modului de gestionare a stocurilor pe perioada N-1 - N, nu poate fi facuta prea riguros. Pentru o reflectare corecta a realitatii ar fi fost necesara o perioada de mai multi ani cuprinsa in analiza. Ca masuri de optimizare (generale): a) aprovizionare: dimensionarea optima a stocurilor; aprovizionarea ritmica cu resurse, astfel incat sa se aisgure continuitate in procesul exploatarii; eliminarea degradarilor si pierderilor din timpul transpotului; imbunatatirea conditiilor de manipulare si depozitare, etc. b) productie: perfectionarea si modernizarea tehnelogiilor de fabricatie; reducerea consumurilor specifice; eliminarea rebuturilor; eliminarea circuitelor inutile; ridicarea calificarii personalului; asigurarea ritmicitatii productiei. c) comercializare: contractarea productiei; desfasurarea ritmica a livrarilor conform termenelor stabilite; imbunatatirea relatiilor cu clientii si cu unitatile de transport; promovarea de programe de marketing care sa duca la cresterea vanzarilor; evitarea lansarii in productie a produselor care nu au vanzarea asigurata,etc. Analiza gestiunii clientilor
si furnizorilor Pornind de la necesitatea realizarii si mentinerii echilibrului financiar se impune o cat mai buna gestiune a creantelor si datoriilor de exploatare si mai mult de atat, asigurarea unei corelatii intre durata medie de incasare a creantelor si durata medie de achitare a datoriilor. Avand in vedere ca din categoria creantelor cele mai importante sunt 'creantele clienti', iar din categoria datoriilor cele mai importante sunt cele fata de furnizori, se poate particulariza analiza la gestiunea clientilor si a furnizorilor. Gestiunea clientilor reprezinta un ansamblu de metode si instrumente utilizate pentru folosirea cat mai eficienta a creditului comercial, respectiv creditul-clienti. Obiectivele gestiunii clientilor pot viza: fie reducerea nivelului creditului comercial si implicit diminuarea creantelor-clienti, dar aceasta masura poate determina reducerea vanzarilor intreprinderii; fie prelungirea duratei creditului-clienti, ceea ce este de natura sa stimuleze vanzarile, dar prelungirea duratei de incasare a clientilor antreneaza costuri de finantare a creantelor-clienti si amplifica riscul de insolvabilitate a intreprinderii. Durata medie de incasare a clientilor exprima creditul client acordat de intreprindere, partenerilor sai. Practic, indica decalajul mediu in zile intre data facturarii si data incasarii contravalorii bunurilor vandute. O valoare normala pentru viteza de rotatie a clientilor pe piata romaneasca este de cel putin 12 rotatii, care corespunde unei durate medii de incasare a creantelor de 30 zile. Rata de gestiune a furnizorilor(viteza de rotatie a furnizorilor) ne arata in cate zile intreprinderea isi achita obligatiile fata de furnizori. Rata de gestiune a furnizorilor exprima creditul-furnizor primit de intreprindere, adica durata medie in zile de plata a contravalorii bunurilor achizitionate de la furnizori. Practic indica decalajul mediu in zile intre data facturarii si data platii contravalorii bunurilor cumparate. Creditul-furnizori asigura o parte importanta din finantarea procesului de exploatare. Din acest punct de vedere pe intreprindere o avantajeaza un nivel ridicat al creditului-fiirnizori, dar fara ca acest lucru sa afecteze raporturile cu acestia sau altfel spus duratele medii de achitare sa fie comparabile cu cele contractuale. Ca si in cazul stocurilor, recomandat ar fi analizarea pe o perioada mai indelungata si utilizarea unor valorii medii. In cazul societatii analizate se observa o evolutie favorabila a duratei de incasare a creantelor clienti (46 in anul N-1, respectiv 16 in anul N), dar daca o corelam cu evolutia platilor catre furnizori (25 de zile in N-1, respectiv 12 zile in N), observam ca societatea acorda credite - clienti superior creditelor-furnizori pe care le obtine, indicand o situatie nefavorabila societatii. Prin compararea celor doi indicatori se poate concluziona ca intreprinderea nu incaseaza suficient de repede banii de la clienti pentru a achita obligatiile fata de furnizorii, ceea ce poate conduce la un deficit de finantare sau altfel spus la un dezechilibru pe termen scurt. Ca masuri de optimizare ar fi: relaxarea termenelor de plata a furnizorilor; accelerarea incasarii clientilor.
|