Cheltuielile - elemente componente ale costului de productie

Cheltuielile - elemente componente ale costului de productie

Costul de productie cuprinde totalitatea cheltuielilor efectuate in procesul de productie si se calculeaza intre stocajul de materii prime, materialul si stocajul de produse finite. Complexitatea calculatiei lui depinde de complexitatea procesului tehnologic si de natura produselor care apar in cursul fazelor (etapelor) de fabricatie - materiale recuperabile, rebuturile productie neterminate, semifabricate - a caror valoare influenteaza costul produselor de baza - produsele finite. Costul de productie al produsului finit este constituit din:

- cheltuieli directe de productie care: costul de achizitie aferent materiilor prime si materialelor directe eliberate din stoc pentru consumul productiv, costul cu manopera directa si alte costuri directe (amortizarea unui echipament specific etc.);

- cota cheltuielilor indirecte de productie cuprind: costurile comune sectoarelor productive (energie, combustibil, reparatii si intretinere, amortizare, salariile personalului indirect productiv etc.), cota repartizata rational in costul productiei.

Modul de contabilizare a cheltuielilor, specifice contabilitatii de gestiune nu este suficient reglementat sub aspect normativ. Cheltuielile aferente serviciilor prestate cuprind costul vanzarilor si cheltuielile comerciale. Costul vanzarilor este recunoscut drept cheltuieli in baza conceptului contabilitatii de angajamente si a principiilor concordantei si periodicitatii concomitent cu veniturile din comercializarea bunurilor corespunzatoare. Recunoasterea cheltuielilor comerciale se recomanda sa fie realizata, in functie de momentul efectuarii acestora. Evaluarea costului vanzarilor este conditionata, in principal, de metoda de evaluare curenta a bunurilor si de unitatile de masura utilizate la procurarea si vanzarea bunurilor.

Din perspectiva contabilitatii de gestiune, cheltuielile sunt grupate in[1]:

- Cheltuieli incorporabile,

- Cheltuieli neancorporabile,

- Cheltuieli supletive.

Cheltuielile incorporabile reprezinta cheltuielile inregistrate in contabilitatea financiara si incorporate in costuri. In functie de nivelul lor de incorporare se disting :

a) cheltuieli integral incorporabile - care se includ in costuri cu o suma identica celei inregistrate in contabilitatea financiara.

b) cheltuielile calculate sunt cheltuieli incorporate in costuri pentru un total diferit de cel care figureaza in contabilitatea financiara. Exista trei tipuri de cheltuieli calculate: cheltuielile de folosinta care se substituie cheltuielilor cu amortizarile din contabilitatea financiara; cheltuielile preliminare ("etalate") sunt cheltuielile incorporate in costuri ce se substituie provizioanelor inregistrate in contabilitatea financiara constituite pentru reparatii capitale si alte provizioane pentru cheltuieli de repartizat pe mai multe exercitii; cheltuielile anticipate ("abonate") permit integrarea in costuri a cheltuielilor din contabilitatea financiara, dupa o periodicitate diferita de cea a aparitiei si contabilizarii lor.

Cheltuieli neancorporabile sunt cheltuieli excluse din calcul costului de productie pentru ca imbraca un caracter exceptional si ar ingreuna astfel comparatiile in timp. Dintre acestea fac parte urmatoarele: amortizarea cheltuielilor de constituire, cheltuieli exceptionale (provizioane pentru cresteri de preturi, fluctuatii de curs valutar, investitii in strainatate, etc.) care figureaza in contabilitate din motive mai mult fiscale decat economice, cheltuieli care nu au un caracter curent, obisnuit, normal, referitoare la proivizioanele pentru litigii si alte riscuri, cheltuieli privind impozitul pe profit.

Cheltuielile supletive sunt acele cheltuieli de care tinem cont in contabilitatea analitica, insa ele nu figureaza in contabilitatea generala. Exista doar doua exemple: remunerarea intreprinzatorului individual (managerul) si remunerarea capitalurilor proprii. Pot fi retinute ca si cheltuieli supletive urmatoarele: remuneratia conventionala a capitalurilor proprii, remunerarea intreprinzatorului individual. Cheltuielile supletive corespund consumurilor de resurse pentru care contabilitatea financiara nu le recunoaste statutul de cheltuieli si care totusi reprezinta remunerarea factorilor ce concura la buna functionare a intreprinderii.