Necesitatile de finantare a ciclului de exploatare

1. Ciclul financiar si ciclul de exploatare

Orice actiune de infiintare a unei societati noi sau de dezvoltare a uneia existente, determina un dezechilibru financiar potential. Gestiunea financiara are un rol important pentru a asigura depasirea dezechilibrului financiar initial si pentru echilibrarea necesarului de fonduri banesti cu sursele de capitaluri corespunzatoare.

Evaluarea necesitatii de finantare trebuie sa aiba in vedere fonduri banesti necesare pentru: investitii in cladiri, masini ,echipamente de lucru; constituirea stocurilor de productie; acoperirea cheltuielilor pana la incasarea creantelor; formarea unor rezerve de trezorerie pentru preintampinarea unor fenomene nefavorabile, conjuncturale; acoperirea altor nevoi de finantare. Sursele de capital corespunzatoare pentru finantarea acestor necesitati se pot constitui din: capitalul social provenit din contributia actionarilor; imprumuturi; alte surse de finantare : subventii, donatii .

In vederea, realizarii obiectului sau de activitate, intreprinderea isi constituie un capital economic fix si circulant in vederea realizarii de bunuri sau servicii. Astfel se formeaza un flux real de bunuri si servicii catre societatea nou infiintata, precum si un flux financiar in sens invers catre agentii economici furnizori de elemente patrimoniale. Functionarea in continuare a societatii va genera de asemenea fluxuri compensatorii, reale si financiare cu preponderenta pentru ciclul de exploatare.

Ciclul financiar reprezinta totalitatea operatiilor ce intervin intre momentul transformarii lichiditatilor proprii sau imprumutate in bunuri si servicii si momentul in care se recupereaza lichiditatile alocate. In cadrul ciclului financiar are loc o succesiune de modificari a stocurilor reale pana la forma de stoc care poate fi transformata in bani, recuperandu-se capitalul financiar avansat initial si de regula obtinandu-se un surplus monetar.

In functie de natura activelor care participa la activitatea agentilor economici, distingem: cicluri financiare ale capitalurilor fixe si cicluri financiare ale capitalurilor circulante .

Ciclurile financiare ale imobilizarilor, care au o durata mare de un an si sunt diferentiate la randul lor in functie de natura imobilizarilor amortizabile sau neamortizabile, iar pentru cele amortizabile in functie de durata de folosinta care poate fi egala sau diferita de durata normala de functionare stabilita prin reglementari legale. Ciclul financiar al imobilizarilor se suprapune peste mai multe cicluri financiare ale capitalurilor circulante.

In general in activitatea industriala capitalul financiar poate fi investit in capitaluri circulante de natura materiilor prime, materiale consumabile necesare realizarii productiei. In activitatea comerciala, capitalul financiar este utilizat cu preponderenta pentru cumpararea de marfuri ce urmeaza a fi revandute. In sectorul serviciilor capitalul este folosit pentru procurarea de materiale, obtinerea de informatii etc. In toate situatiile ciclul financiar este mai mic decat in cazul imobilizarilor, durata lui fiind strict dependenta de caracteristicile ciclului de exploatare.

Un ciclu de exploatare incepe cu aprovizionarea materiilor prime, materialelor consumabile si se termina odata cu incasarea creantelor de la clienti, beneficiari ai bunurilor livrate sau a serviciilor prestate. Procurarea, pastrarea, prelucrarea si circulatia stocurilor succesive ce se formeaza in cadrul ciclului de exploatare genereaza cheltuieli care reprezinta continutul nevoii de finantare a ciclului de exploatare. Nevoia de finantare a ciclului de exploatare va creste odata cu cresterea volumului si duratei stocurilor precum si cu cresterea valorii si duratei creditelor acordate clientilor. De asemenea nevoia de finantare a ciclului de exploatare va scadea chiar pana la degajarea unei trezorerii nete disponibile odata cu cresterea volumului si duratei datoriilor si creditelor primite de la furnizori, respectiv reducerea volumului si duratei stocurilor.

Stabilitatea respectiv fragilitatea unei intreprinderi depinde din acest punct de vedere de urmatorii factori: nivelul stocurilor si intervalul de stocare; soldul clientilor si intervalul lor de incasare; soldul furnizorilor si intervalul lor de plata .

2. Viteza de rotatie a capitalurilor

Trecerea unei intreprinderi de la o stare patrimoniala la o alta stare patrimoniala se realizeaza prin procese financiare succesive de alocare a fondurilor banesti in procese productive de achitare a obligatiilor banesti precum si de recuperare a acestor alocari prin incasarea vanzarilor sau de completare cu surse imprumutate. Manifestarea dinamica a echilibrului financiar al intreprinderii se exprima prin aceste procese de mobilizare si alocare de fonduri de incasare a creantelor si de plata a datoriilor.

Cel mai sigur echilibru financiar este cel care se asigura pe seama incasarilor din vanzarile proprii, in acestea, regasindu-se posibilitatile de acoperire a cheltuielilor de fabricatie, de inlocuire a masinilor, utilajelor si echipamentelor de lucru de rambursare a creditelor, de acoperire a unor nevoi de dezvoltare.

Reinnoirea activelor sau plata datoriilor de catre componentele valorice corespunzatoare din cifra de afaceri pot fi prezentate schematic astfel:

Consumul de la terti contribuie la reinnoirea stocurilor plata furnizorilor

Cheltuieli de personal          acoperirea cheltuielilor de personal plata salariilor

plata impozitelor si

contributiilor aferente

Amortizari           reinnoirea activelor imobilizate plata furnizorilor de imobilizari

Alte cheltuieli de exploatare acoperirea altor cheltuieli plata unor furnizori

de exploatare                              si altor datorii

RN achizitii noi de imobilizari plata furnizorilor plata dividendelor

remunerarea actionarilor

Din aceasta prezentare rezulta ca CA incorporeaza componente valorice utilizate pentru acoperirea unor cheltuieli necesare obtinerii unei noi stari patrimoniale, reinnoirea in timp a fiecarui element de activ, realizandu-se prin CA. Rezulta astfel si datorii care vor fi achitate la anumite scadente. Acesti timpi necesari pentru reinnoirea activelor si pentru plata datoriilor se numesc durate de rotatie a capitalurilor prin cifra de afaceri.

Daca nu au loc modificari esentiale in conditiile de exploatare, la o crestere a cifrei de afaceri va corespunde o crestere in aceeasi proportie a imobilizarilor, stocurilor, creantelor si datoriilor.

Acest raport de proportionalitate se poate exprima avand in vedere si prezentarea anterioara, astfel:

                                                             Pentru ca acesti coeficienti sa exprime durata de rotatie in zile a capitalului prin cifra de afaceri vor fi inmultite cu 360 de zile, exprimand numarul de zile in care cifra de afaceri anuala asigura reinnoirea activelor sau plata datoriilor.

D = durata de rotatie

CVCA = componenta valorica din cifra de afaceri

Aceasta durata de rotatie poate fi exprimata si astfel:

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

r₁ r₂

r₁ = durata in zile a elementului de activ sau datorie prin componenta valorica corespunzatoare din cifra de afaceri

Dintre cele mai semnificative durate sunt :

- durata de rotatie a materiilor prime si a materialelor (D_m)

D_m =                        

S_M = soldul materiilor prime si materialelor (bilant)

C_m= consumuri de materiale de la terti

- durata de rotatie a produselor finite (D_pf)

           sd produse finite ; costuri de productie

- durata de incasare a clientilor (D_CR)

D_CR =           = sd clienti ; I = incasari din CA

- durata de plata a furnizorilor (D_fz)

sd furnizori ; C_t = consumuri de la terti

r₂ = ponderea fiecarei parti asociata unui element de activ (datorie) in totalul cifrei de afaceri (rata de structura).

- ponderea amortizarilor in totalul cifrei de afaceri (A%)

A% =                    A = amortizari

Rata r₁ mai poate fi exprimata si astfel :

E% = ponderea componentei valorice corespunzatoare a elementelor de activ (datorie) in totalul cifrei de afaceri

ponderea consumului de materiale in cifra de afaceri.

C_p% - ponderea costurilor de productie in cifra de afaceri

I% - ponderea incasarilor in cifra de afaceri

C_t% - ponderea consumurilor de la terti in cifra de afaceri

3. Metoda normativa de previziune a echilibrului financiar pe baza ratelor cinetice

Indicatorii obtinuti prin inmultirea duratei de rotatie a fiecarui post din bilant cu coeficientul de ponderare corespunzator reprezinta ratele cinetice. Ansamblul corelat al tuturor ratelor cinetice formeaza un sistem de indicatori dinamici care caracterizeaza echilibrul financiar al intreprinderii. Acesti indicatori sunt recomandati pentru efectuarea unor calcule de previziune financiara in conditii de stabilitate economica a agentilor economici.

Ratele cinetice au un continut informational superior comparativ cu alti indicatori financiari exprimati in valori absolute sau relative. Astfel indicatorii financiari in marimi absolute au o putere informationala mai redusa datorita comparabilitatii mai restranse cu nivelurile realizate in perioade anterioare sau intre activitati cu specific diferit. De exemplu compararea dintre activele, datoriile sau cifra de afaceri ale unei intreprinderi din sectorul comercial cu cele ale uneia din sectorul constructiilor de masini nu servesc unei analize pertinente

De asemenea indicatorii financiari in marimi relative (rata rentabilitatii, norma unica de amortizare, cheltuieli la 1000 lei cifra de afaceri) au putere informativa mai mare datorita cresterii in special a gradului de comparabilitate dar prin continut raman totusi niste marimi abstracte. Rezulta deci ca prin relevanta acestor indicatori (ratele cinetice), acestia sunt recomandati pentru calcule de previziune financiara.

Pornind de la proportionalitatea dintre cresterea cifrei de afaceri si cei doi termeni ai echilibrului financiar - active si datorii - sistemul de rate cinetice este folosit de metoda normativa pentru a stabili: structura normativa a echilibrului financiar la o cifra de afaceri previzionata; modificarile survenite in cifra de afaceri ca urmare a modificarii : duratei de stocaj; duratei de incasare a clientilor, duratei de plata a furnizorilor, structurii costurilor aferente vanzarilor; cifra de afaceri corespunzatoare unui consum dat sau prevazut a creste in exercitiul urmator .

Aceasta metoda foloseste datele cuprinse in bilantul de inchidere al exercitiului. Pentru a evita limitele determinate de caracterul static al sistemului patrimonial din bilant, datele bilantiere sunt ajustate astfel: posturile din bilant vor fi exprimate in marimi medii calculate in functie de soldurile de la inceputul si sfarsitul perioadei. Se va folosi o structura medie a cifrei de afaceri care sa caracterizeze intreprinderea pe mai multe exercitii.

Metoda normativa permite simulari ale corelatiei cifra de afaceri - echilibru financiar din care se pot trage concluzii ce pot fi folosite in politica financiara a intreprinderii. De asemenea metoda permite compararea echilibrului financiar al unor intreprinderi de marimi diferite eliminand influenta volumului specific de activitate. Pe baza acestei metode se pot determina si indicatorii echilibrului financiar (FR, NFR, TN) exprimati in numar de zile de recuperare prin cifra de afaceri. Aceste valori ale indicatorilor echilibrului financiar sunt echivalentul indicatorilor exprimati in marimi absolute intre acestia existand relatia:

Indicatori exprimati in valori absolute = RC = rata cinetica

RC =

Aceasta relatie de calcul este foarte importanta pentru calculele de previziune financiara dupa metoda normativa deoarece cunoscand CA pentru anul urmator (fundamentata in baza unor studii de marketing) se pot determina indicatorilor financiari ai bugetului intreprinderii utilizand valorile ratelor cinetice determinate in anul curent.

4. Continutul gestiunii ciclului de exploatare

Obiectivul urmarit de gestiunea ciclului de exploatare este cea mai eficienta alocare a capitalurilor in conditii de diminuare a riscului. Armonizarea relatiei rentabilitate - risc se realizeaza in cea mai mare parte in cadrul echilibrului dintre necesarul de active circulante si resursele mobilizate pentru finantarea acestuia. Gestiunea activelor circulante urmareste realizarea ciclului de exploatare cu un volum minim al acestora, iar gestiunea pasivelor circulante urmareste cel mai redus cost al procurarii capitalurilor necesare.

Pentru a raspunde nevoii de diminuare a riscului gestiunea activelor circulante urmareste eliminarea "rupturii de stoc", a lipsei de lichiditati, preocupare insotita insa de cresterea costurilor de exploatare si de scadere a rentabilitatii. In privinta pasivelor se urmareste permanenta surselor de finantare, autonomia financiara a ciclului de exploatare, preocupari insotite de cresteri ale costului procurarii capitalului necesar.

Astfel, gestiunea ciclului de exploatare cuprinde doua domenii complementare de activitate: determinarea necesarului de active circulante si determinarea modalitatii de finantare a necesarului de active circulante. Exista astfel un raport specific fiecarei intreprinderi intre cifra de afaceri si nivelul activelor necesare pentru realizarea acesteia. Avand in vedere acest raport se pot identifica trei politici de gestiune a ciclului de exploatare cu efecte diferite asupra rentabilitatii si riscului.

In ceea ce priveste necesarul de active circulante distingem urmatoarele politici:

a) o politica agresiva - ce isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri minime. Rentabilitatea potentiala ridicata a acestei politici presupune insa riscuri mari cu privire la lipsa de stoc, de lichiditate si de insolvabilitate a agentului economic.

b) o politica defensiva (prudenta) - isi propune realizarea unei cifre de afaceri cu stocuri si lichiditati ridicate. In acest caz rentabilitatea va fi afectata de costuri suplimentare rezultate din prudenta in asigurarea cu stocuri mari si stocuri de siguranta pentru continuarea activitatii.

c) o politica echilibrata care sa armonizeze relatia contradictorie dintre rentabilitate si risc

In ceea ce priveste finantarea activelor circulante, intr-o politica agresiva, accentul principal este pus pe pasivele pe termen scurt (datorii de exploatare, credite bancare), care au cele mai mici costuri de procurare, dar presupun totodata o preocupare permanenta de reinnoire a lor, riscul unei lipse de capital fiind ridicat. Politica defensiva are in vedere finantarea activelor circulante in principal din surse permanente care au costuri de procurare mult mai mari, dar si o acoperire suficienta impotriva riscului de reinnoire a creditelor. O politica echilibrata consta in sincronizarea dintre scadentele activelor si pasivelor pe termen scurt.

5. Determinarea necesarului de finantare a ciclului de exploatare (NFCE)

Metodele de fundamentare a NFCE se impart in doua categorii: analitice si sintetice sau globale. Ambele categorii de metode au ca indicatori de fundamentare costurile exploatarii sau cifrele de afaceri previzionate. Determinarea NFCE pe baza costurilor exploatarii este justificata de faptul ca nevoia de capitaluri pentru procurarea si detinerea activelor circulante este determinata de: cheltuieli de achizitie, manipulare si transport a materiilor prime si materialelor si cheltuieli pentru producerea si livrarea produselor. Determinarea NFCE pe baza cifrei de afaceri este motivata de nevoia recuperarii operative a capitalurilor avansate pentru procurarea si obtinerea stocurilor de active circulante .

A - Metode analitice de determinare a NFCE

Metodele analitice presupun determinarea NFCE pe elemente de stocuri : materii prime si materiale, produse in curs de executie, produse finite. Pentru fiecare element de stoc, calculul analitic se desfasoara pe fiecare material sau produs nominalizat avand in vedere si tipurile de stoc: curent, de siguranta. Intrucat calculele sunt destul de laborioase pentru simplificare se poate proceda astfel: metodele analitice se folosesc pentru fundamentarea necesarului de finantare in situatii de modificari structurale ale activului intreprinderii, precum si determinarea nevoii de finantare medii anuale, urmand ca pentru necesarul trimestrial sau lunar sa fie folosite metodele sintetice.

a) Metode analitice bazate pe costurile exploatarii

Fundamentarea NFCE in baza acestor metode are in vedere elemente de cheltuieli care caracterizeaza fiecare faza a ciclului de exploatare precum si timpul intre doua constituiri consecutive ale stocurilor. Cheltuielile exploatarii sunt previzionate pentru perioada de gestiune prin bugetul exploatarii (bugetul vanzarilor, bugetul productiei, al aprovizionarii).

Se are de asemenea in vedere ritmul avansarii capitalurilor banesti pentru acoperirea acestor cheltuieli sau ritmul recuperarii acestora prin darea in consum a stocurilor. Astfel, cheltuielile materiale pentru stocurile curente se corecteaza cu un coeficient de 0,5 datorita consumarii treptate a stocurilor si de recuperare a capitalurilor avansate de la nivelul maxim din prima zi a aprovizionarii si pana la nivelul minim din preziua unei noi aprovizionari. Cheltuielile de fabricatie se ajusteaza cu un coeficient de corectie intre 0,5 - 1 in functie de ritmul de alocare a capitalurilor banesti in formarea stocurilor in curs de fabricatie. Timpul intre doua reconstituiri succesive ale stocurilor este de regula o inregistrare statistica a vitezei de rotatie anterioara a stocurilor. Aceste durate efective trebuie insa sa fie corelate cu cele prevazute in contractele viitoare de aprovizionare si desfacere precum si in fisele tehnologice de fabricatie a produselor.

Metodele analitice se folosesc pentru determinarea fiecarui element semnificativ de materii prime, materiale, produse in curs de executie, produse finite, produse livrate si neincasate astfel:

- NFCE pentru elemente semnificative din categoria materiilor prime si a materialelor consumabile:

N = necesarul anual de aprovizionat             

P_a = pretul unitar de aprovizionare

I = intervalul mediu intre doua aprovizionari succesive

s = intervalul pentru stocul de siguranta

- determinarea necesarului de finantat mediu anual pentru fiecare element semnificativ in curs de fabricatie:

Q = productia previzionata a se fabrica

C_uz= costul unitar de uzina antecalculat

K = coeficient de corectie specific ritmului de avansare a cheltuielilor de fabricatie

D_pn = durata de fabricatie

- determinarea necesarului de finantat mediu anual pentru fiecare produs finit semnificativ:

C_c = costul complet unitar antecalculat

D_pf = durata de stocare a productiei finite

Qex  Cc

D_ex