Salariul - aspecte conceptuale

Salariul reprezinta "expresia baneasca a valorii fortei de munca", "pretul fortei de munca", "plata fortei de munca". Mai simplu, salariul este definit ca "plata, de regula in forma baneasca, a unei activitati depuse", "pretul muncii", "plata muncii".

Prin legea nr. 53/2003 - Codul Muncii se prevede:

"Art. 154 - (1) Salariul reprezinta contraprestatia muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.

(2) Pentru munca prestata in baza contractului individual de munca fiecare salariat are dreptul la un salariu exprimat in bani.

Art. 155 - Salariul cuprinde salariul de baza, indemnizatiile, sporurile, precum si alte adaosuri.

Art. 156 - Salariile se platesc inaintea oricaror alte obligatii banesti ale angajatorului."

Din punct de vedere fiscal, salariul reprezinta:

Pentru angajatori (societate comerciala, regie autonoma etc.), o cheltuiala, ca orice alta cheltuiala, impusa de necesitatea desfasurarii activitatii. Angajatorul, care face "plata muncii" sub forma de "salarii", are obligatia:

De a se inregistra pe cheltuieli cu salariile acordate, care reprezinta o "cheltuiala cu salariile", inregistrata in debitul contului 641 "Cheltuieli cu remuneratiile personalului", care este o cheltuiala deductibila la calcului profilului impozabil (adica admisa a sa scadea din veniturile impozabile in scopul determinarii profitului impozabil);

De a se inregistra in evidenta financiar-contabila cu "salariile platite", respectiv cu "salariile si alte drepturi cuvenite personalului", in creditul contului 421 "Personal - remuneratii acordate", si de a calcula si retine, prin stopaj la sursa, obligatiile bugetare (contributia pentru somaj, pensie, sanatate si impozitul). Calculul si retinerea obligatiilor datorate statului reprezinta o obligatie a angajatorului (a celui care face plata salariilor) si se face prin "stopaj la sursa", care consta in faptul ca nu se face plata salariilor pana nu se "stopeaza", pana nu se calculeaza si retin sumele datorate statului;

Pentru salariat (angajat), un "venit obtinut prin munca", un venit acordat de angajator dupa ce s-au calculat si retinut de angajator toate obligatiile de plata datorate statului.

Din punct de vedere strict fiscal, sensul si continutul notiunii de salariu se vor intelege corect si pe deplin numai daca este privit ATAT din punct de vedere al celui care il acorda (al angajatorului, care este platitorul de salarii), cat si din punct de vedere al celui care il primeste (al salariatului, care este beneficiarul veniturilor din salarii).

SALARIATUL este o persoana incadrata cu contract individual de munca, cu timp integral sau partial de munca, pe o perioada nedeterminata sau determinata. Atat timp cat nu exista un contract individual de munca, nu se poate vorbi de salariat sau salariu.. calitatea de salariat se capata numai si numai prin incheierea unui contract individual de munca, care genereaza intocmirea documentului "carte de munca", numita mai nou "carnet de munca".De retinut ca unele activitati se pot desfasura si pe baza de "contracte civile", numite "conventii civile", incheiate in baza Codului Civil, care nu genereaza raporturi de munca, care nu se cuprind in statul ,de salarii si, ca urmare, (1) nu se supun contributiilor bugetare (pentru somaj, pensii, sanatate) prevazute pentru veniturile din salarii si asimilate salariilor, (2) nu se impoziteaza pe baza baremului lunar de impunere, pe baza caruia se impun veniturile salariale si asimilate salariilor, (3) nu se includ in venitul anual global impozabil.

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

Veniturile pe baza de "contracte civile", incheiate in baza Codului Civil, se incadreaza in Codul Fiscal (C.f.) la "venituri din alte surse" (art.83 C.f.), iar impozitul se calculeaza cu cota de 10% pana la 31.12.2004 si cota de 16% dupa 1.01.2005 (art. 85 C.f ).

CONTRACTUL reprezinta "Un acord incheiat intre doua sau mai multe persoane spre a asigura un rezultat din care fiecare urmareste un beneficiu" (Oxford. Dictionar de politica, Editura Univeres Enciclopedic, Bucuresti, 2001).

Prin Codul Muncii (Lege nr. 53/2003) se prevede:

"Art. 10 - Contractul individual de munca este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita salariat, se obliga sa presteze munca pentru el si sub autoritatea unui angajator, persoana fizica sau juridica, in schimbul unei remuneratii denumite salariu.

Art. 11 - Clauzele contractului individual de munca nu pot contine prevederi contrare sau drepturi sub nivelul minim stabilit prin acte normative ori prin contracte colective de munca.

Art. 12 - (1) Contractul individual de munca se incheie pe durata nedeterminata.

(2) - Prin exceptie, contractul individual de munca se poate incheia si pe durata determinata, in conditiile expres prevazute de lege.

Art. 14 - (1) In sensul prezentului cod, prin angajator se intelege persoana fizica sau juridica ce poate, potrivit legii, sa angajeze forta de munca pe baza de contract individual de munca.

Art. 16 - (3) Munca prestata in temeiul unui contract individual de munca ii confera salariatului vechime in munca.

Art. 35 - (1) Orice salariat are dreptul de a cumula mai multe functii, in baza unor contracte individuale de munca, beneficiind de salariul corespunzator pentru fiecare dintre acestea.

(2) Fac exceptie de la prevederile alin. (1) situatiile in care prin lege sunt prevazute incompatibilitati pentru cumulul unor functii.

(3) Salariatii care cumuleaza mai multe functii sunt obligati sa declare fiecarui angajator locul unde exercita functia pe care o considera de baza.

Art. 82 - (1) Contractul individual de munca pe durata determinata nu poate fi incheiat pe o durata mai mare de 18 luni.

Art. 101 - (1) Angajatorul poate incadra salariatii cu program de lucru corespunzator unei fractiuni de norma de cel putin doua ore pe zi, prin contracte individuale de munca pe durata nedeterminata sau pe durata determinata, denumite contracte individuale de munca cu timp partial.

(2) Contractul individual de munca cu timp partial se incheie numai in forma scrisa.

(3) Durata saptamanala de lucru a unui  salariat angajat cu contract individual de munca cu timp partial este inferioara celei a unui salariat cu norma intreaga comparabil, fara a putea fi mai mica de 10 ore.

Art. 108 - timpul de munca reprezinta timpul pe care salariatul il foloseste pentru indeplinirea sarcinilor de munca.

Art. 109 - (1) Pentru salariatii angajati cu norma intreaga, durata normala a timpului de munca este de 8 ore pe zi si 40 de ore pe saptamana."

Desfasurarea unor activitati, pe cat de numeroase, pe atat de diversificate, se face pe baza unor contracte/conventii civile, incheiate in baza Codului civil.

CONTRACTUL CIVIL este acordul intre doua sau mai multe persoane in scopul de a produce efecte juridice, constand, in general, in realizarea unui produs, executarea unei lucrari, prestarea unui serviciu. Contractul civil este contractul in temeiul caruia o persoana fizica, denumita executant/prestator, se obliga sa realizeze un produs, sa execute o lucrare, sa presteze un serviciu pentru si sub autoritatea unui beneficiar, persoana fizica sau juridica, in schimbul platii convenite.

Contractele civile nu sunt legate de timp, nu se incheie cu timp integral de lucru si nici cu timp partial de lucru, nu se incheie nici pe durata nedeterminata, nici pe durata determinata; ele au menirea de a produce efecte juridice constand in "a da", "a face", respectiv de realizare a unui bun, de executare a unei lucrari, de prestare a unui serviciu.

PERSOANA juridica poate incheia contracte civile nu in calitate de angajator, ci de beneficiar. Persoana fizica poate incheia contracte civile atat in calitate de beneficiar, cat si de executant. ESTE INTERZISA, sub sanctiunea nulitatii absolute, incheierea atat a unui contract civil in scopul prestarii unei munci sau a unei activitati ilicite ori imorale.

Munca prestata in temeiul unui contract civil nu-i confera executantului vechime in munca. Persoanele care desfasoara activitate pe baza de contract civil nu au calitate de salariat, iar beneficiarul nu are calitate de angajator; beneficiarul nu are obligatia legala de a infiinta un "registru general de evidenta al contractelor civile", respectiv al prestatorilor.

Persoanele care desfasoara activitate pe baza de contracte civile nu au "functie" si nici "functie de baza", nu pot cumula mai multe functii si nu se pot afla in "incompatibilitate pentru cumulul unor functii" si nu sunt obligate sa declare nici unui beneficiar sau institutii de stat ce activitati desfasoara pe baza de contract civil (intrucat beneficiarul are obligatia legala sa-i calculeze, retina si vireze impozitul).