Metode de calculatie a costului unitar aplicabile entitatii

Metode  de calculatie a costului unitar aplicabile entitatii

Contabilitatea de gestiune si calculatia costurilor se poate organiza dupa mai multe metode, in functie de specificul activitatii si necesitatile proprii ale firmelor.

In tara noastra, potrivit legislatiei in vigoare, calculatia costurilor de productie poate fi efectuata dupa metoda globala, metoda pe comenzi, metoda pe faze, metoda costurilor standard sau normate, metoda costurilor directe, metoda direct-costing sau a costurilor variabile, sau alte metode adoptate de firme.

In literatura de specialitate sunt mentionate si alte metode de calculatie a costurilor, si anume : metoda tarif-ora-masina, metoda PERT, metoda Georges Perrin (GP), metoda de calculatie pe locuri sau centre de cheltuieli, etc.

Metodele de contabilitate si calculatie a costurilor se pot clasifica dupa mai multe criterii, astfel:

a)Dupa momentul aparitiei lor in timp, se delimiteaza : metode clasice si metode evoluate. Din categoria metodelor clasice fac parte metoda globala, metoda pe comenzi, metoda pe faze, iar din categoria metodelor clasice fac parte metoda costurilor standard sau normate, metoda direct costing, metoda Georges Perrin (GP), metoda tarif-ora-masina si metoda PERT.

b) Dupa sfera de cuprindere a cheltuielilor in costul unitar, metodele de calculatie pot fi : metode totale sau absorbante (full-costing) si metode partiale sau limitative. Metodele totale sunt acelea care iau in considerare, la calculul costului unitar, toate cheltuielile ocazionate de procesul de productie (expl. metoda pe comenzi, metoda pe faze). Metodele de calculatie partiale iau in considerare, la calculul costului unitar, numai anumite cheltuieli ocazionate de procesul de productie (expl. metoda direct costing)

Organizarea contabilitatii costurilor ca si componenta a contabilitatii manageriale se realizeaza sub incidenta unor factori tehnici si economici respectiv:

Profilul activitatii si marimea entitatii economice

Structura de productie si functionala a entitatii

Tipul si modul de  organizare a proceselor de productie

Tehnologiile de productie utilizate

Nivelul de automatizare a productiei

Organizarea calculatiei se realizeaza in mod centralizat in cadrul entitatilor mici si mijlocii si-n mod descentralizat in cadrul entitatilor mari, la nivel tehnico-organizatoric.

Sructura de productie si functionala reprezinta un factor care delimiteaza entitatea in centre reprezentative, delimitand in acest sens productia, utilitatile realizate in cadrul acestora, cheltuielile angajate si costurile asociate.

Organizarea productiei si tipul de productie realizata in cadrul entitatilor se refera la complexul de masuri si activitati derulate in cadrul procesului de alocare, combinare si utilizare a factorilor de productie in scopul obtinerii unei eficiente maxime.

Din punct de vedere  al modului de organizare a productiei sunt cunoscute trei tipuri de organizare care pot fi adoptate si-n alte ramuri:productia de unicate(individuala), productia de masa si productia de serie.

Productia individuala reprezinta acea forma de organizare a productiei in care se realizeaza un produs unicat(industria constructoare de nave, de utilaj greu)

mari a unor produse omogene, cu aceleasi utilaje si operatii tehnologice(industria alimentara, materialelor de constructii)

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

Productia de serie se realizeaza, de regula in serii, loturi sau partizi de produse, dupa o anumita reteta si tehnologii cu schimbarea periodica a procesului tehnologic.

Metoda de calculatie a costurilor globale

Metoda globala se aplica de catre entitatile care fabrica un singur produs, la care , de regula, la sfrasitul  perioadei nu exista semifabricaten sau productie neterminata. Costul pe unitatea de produs se stabileste prin impartirea costurilor totale de productie la cantitatea obtinuta din produsul in cauza.

Rolul metodei este de a asigura determinarea si delimitarea cheltuielilor atat pe zone de cheltuieli, pe ansamblul entitatii, cat si pe purtatorii de cheltuieli.

Continutul economic al metodei globale de calculatie a costurilor consta in colectarea cheltuielilor de productie si desfacere globala, intr-un singur cont sintetic sau analitic pe zone sau la nivel de entitate si stabilirea costului pe unitate de produs, lucrare sau serviciu prin raportarea totalului cheltuielilor colectate global la cantitatea de produse obtinute intr-o perioaada de gestiune.

Facilitarea utilizarii acestei metode consta in faptul ca toate categoriile de cheltuieli ocazionate direct fata de acestea.

In acest context, evidentierea distincta a cheltuielilor directe si cele indirecte, in decursul perioadei de gestiune are in vedere urmatoarele aspecte:

Asigura evidentierea structurii costului de productie pe elemente primare de cheltuieli sau pe articole de calculatie;

Asigura urmarirea cheltuielilor si responsabilizarea factorilor de decizie ce raspund de sectoarele generatoare de cheltuieli;

Asigura procesul de elaborare a deciziilor pe decupaje ale entitatii sau sectoare de activitate.

Metoda de calculatie a costurilor pe comenzi

Metoda de calculatie a costului pe comenzi este o metoda de calculatie de tip absorbant(full-costing) aplicata in cadrul entitatilor in care productia este realizata fie pe baza unor comenzi individuale, fie pe baza unor secvente de procese care se repeta sau nu si necesita o anumita continuitate, denumita si metoda de calcul a costului pe contracte sau metoda costului terminal.

Costul unitar se caluleaza, dupa terminare comenzii, prin impartirea acestor cheltuieli la numarul de unitati produse din fiecare comanda. In cazul in care se fabrica loturi partiale de produse, care se predau la  magazie inainte de terminarea comenzii, aceste produse se evalueaza in lipsa costului efectiv , la costul antecalculat sau la costul efectiv al produselor similare. La decontarea partiala, cheltuielile ce se repartizeaza asupra produselor terminate si predate la magazie nu vor putea depasi suma cheltuielilor efective, integistrate la comanda in cauza.

Caracteristicile tipului de productie in cadrul metodei de calculatie a costurilor pe comenzi consta in urmatoarele aspecte:

- in cadrul acestei forme de organizare se obtine un singur exemplar sau un numar redus de exemplare si care nu se mai repeta, pe baza comenzilor primite de la clienti;

- costurile se colecteaza la nivel de comanda, fiecare comanda se identifica cu celelalte

- fiecare comanda prezinta trasaturi tehnico-economice specifice si un tratament contabil specific

-produsul unicat sau de serie, ce reprezinta componenta comenzii, poate rezulta si prin asamblarea partilor componente

- purtatorul de cheltuiala este produsul si nu comanda, care doar ajuta la delimitarea cheltuielilor pe purtator

- obiectivele contabilitatii calculatiei costurilor, in cadrul metodei pe comenzi se rezuma la calculul costului unitar al produsului, stabilirea rezultatului comenzii si evaluarea productiei in curs de executie cand este cazul.

Metoda standard-cost

Primele elemente specifice metodei standard-cost au aparut la inceputul secolului XX , in SUA, fiind caracterizate printr-o noua categorie de costuri care se bazau pe calcule tehnice, pe studii ale consumurilor productive si pe evaluarea consumurilor materiale si de timp cu ajutorul unor marimi previzionate. Aceste marimi previzionate au aparut sub diferite denumiri, cum ar fi : costuri standard, costuri normate, costuri estimate, costuri preliminate sau costuri bugetate.

In prima ei forma, metoda de calculatie a costurilor standard s-a caracterizat prin stabilirea costurilor standard pe unitatea de produs pe baza unor costuri fundamentate si integrarea calculatiei costurilor in sistemul planificarii firmei, creandu-se conditiile necesare unui control eficient al costurilor.

In esenta, conceptul de baza al metodei standard-cost consta in stabilirea cu anticipatie a costurilor directe de productie (materiale, manopera) care sunt denumite standarde si a costurilor indirecte (costuri comune ale sectiilor, costuri generale, cheltuieli de desfacere) denumite bugete de costuri. Costurile standard sunt costuri fundamentate pe baze stiintifice, in functie de conditiile impuse de procesele de productie, ele constituind etaloane de masura si de comparatie a costurilor efective de productie.

In general, standardele exprima marimi sau valori stabilite in mod stiintific, atat pe baza datelor din perioadele anterioare cat si pe baza unor elemente previzionate, adaptate conditiilor de desfasurare a activitatii firmei .

Caracteristic metodei standard cost este faptul ca standardele (costuri antecalculate) sunt considerate costuri reale sau normale de productie. Calculatia costurilor se reduce la o singura calculatie, si anume la calculatia costurilor standard, care constituie baza de stabilire a preturilor de vanzare, nemaifiind necesara calculatia costului efectiv al produselor. Diferentele ce apar in plus sau in minus, dintre cheltuielile efective si cele standard sunt considerate abateri de la conditiile normale de fabricatie si afecteaza direct rezultatele finale ale firmei.

Aplicarea metodei standard-cost presupune parcurgerea urmatoarelor etape :

a)Calculul costurilor standard pe produs;

b)Organizarea sistemului de calcul si evidenta a abaterilor de la costurile standard;

c)Urmarirea costurilor de productie potrivit cerintelor metodei standard-cost;