Evaluarea elementelor patrimoniale in institutiile publice

Evaluarea elementelor patrimoniale in institutiile publice

Evaluarea elementelor patrimoniale reprezinta procedeul prin care se exprima cu ajutorul etalonului valoric, mijloacele, procesele si sursele economice, inregistrate in documente in perimetrul unei unitati patrimoniale .

Cu ajutorul etalonului banesc :

v    Contabilitatea realizeaza generalizarea mijloacelor, proceselor si surselor economice si financiare care s-au inregistrat pe baza documentelor justificative .

v    Este facilitata insumarea diferitelor mijloace economice precum si a rezultatelor transferate acesteia in cadrul unitatii patrimoniale si la nivelul economiei nationale .

Evaluarea se face distinct pe feluri sau tipuri de mijloace economice fixe si mijloace economice circulante.

Ca procedeu de determinare prin calcule, in vederea inregistrarii in contabilitate a elementelor patrimoniale aflate in gestiunea institutiilor publice, evaluarea cuprinde :

a)     Obiectul evaluarii - elementul patrimonial supus evaluarii

b)     Etaloanele banesti si valorice prin care se stabileste marimea elementelor patrimoniale .

c)        Analiza si compararea rezultatelor obtinute prin evaluare si care se finalizeaza prin atribuirea valorii contabile a elementelor patrimoniale evaluate .

Obiectul evaluarii cuprinde elementele componente ale patrimoniului, activele fixe si circulante, cheltuielile si veniturile, obligatiile si drepturile cu continut economic al institutiei publice, precum si operatiile economice care au loc datorita miscarilor si trasformarilor elementelor patrimoniale in cadrul proceselor economice exprimate in etalonul banesc .

Etalonul banesc :

v    Este unitatea de masura folosita pentru exprimarea valorica a mijloacelor, proceselor si surselor economice .

v    Se exprima cu ajutorul semnului monetar propriu fiecarei tari .

v    Permite generalizarea formelor economice .

v    Este caracteristic contabilitatii, deoarece aceasta inregistreaza numai acele fenomene si procese economice carora li se poate atribui o valoare .

Analiza este procesul prin care informatiile obtinute prin evaluare si exprimate cifric iar uneori cantitativ, sunt studiate amanuntit in partile lor componente .

Compararea rezultatelor obtinute prin evaluare, este un mijloc prin care se determina modul cum a evoluat sub aspect valoric elementul patrimonial supus evaluarii la data compararii fata de perioada precedents, prefigurandu-i evolutia viitoare .

Prin comparare se pot stabili si factorii care ar contribui la mentinerea valorii un timp mai indelungat, ceea ce ar duce la eliminarea sau stoparea inflatiei .

Prin reglementarile contabile din Romania sunt stabilite 4 momente la care o institutie publica face evaluarea elementelor bilantiere: la intrare, la inventar, la bilant si la iesire.

a)     Evaluarea la data intrarii in institutia publica

La data intrarii in patrimoniu bunurile se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare, denumita valoare contabila (costul istoric), care se stabileste astfel:

o      la cost de achizitie - pentru bunurile procurate cu titlu oneros;

o      la cost de productie - pentru bunurile produse in institutie;

o      la valoarea justa - pentru bunurile obtinute cu titlu gratuit.

Costul de achizitie al bunurilor cuprinde: pretul de cumparare, taxele de import si alte taxe (cu exceptia acelora pe care institutia publica le poate recupera de la autoritatile fiscale), cheltuielile de transport, manipulare si alte cheltuieli care pot fi atribuibile direct achizitiei bunurilor respective.

Eseu: Comunicare de baza cu bazele de date externe prin intermediul importului si al combinarilor Document online: UCM RESITA - piata tinta - strategii de intrare pe piata

Reducerile comerciale acordate de furnizor nu fac parte din costul de achizitie.

Costul de productie al unui bun cuprinde: costul de achizitie al materiilor prime si materialelor consumabile si cheltuielile de productie direct atribuibile bunului.

Costul de productie sau de prelucrare al stocurilor, precum si costul de productie al activelor fixe cuprind cheltuielile directe aferente productiei, si anume: materiale directe, energie consumata in scopuri tehnologice, manopera directa si alte cheltuieli directe de productie, precum si cota cheltuielilor indirecte de productie alocata in mod rational ca fiind legata de fabricatia acestora.

Urmatoarele elemente reprezinta exemple de costuri care nu trebuie incluse in costul stocurilor, ci sunt recunoscute drept cheltuieli ale perioadei in care au survenit:

pierderile de materiale, manopera sau alte costuri de productie inregistrate peste limite normal admise;

cheltuielile de depozitare, cu exceptia cazurilor in care aceste costuri sunt necesare in procesul de productie, anterior trecerii intr-o noua faza de fabricatie;

regiile (cheltuielile) generale de administratie care nu participa la aducerea stocurilor in forma si locul final;

costurile de desfacere.

Prin activ cu ciclu lung de fabricatie se intelege un activ care solicita in mod necesar o perioada substantiala de timp pentru a fi gata in vederea utilizarii sau  pentru vanzare.

Valoarea justa a unui bun reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de buna voie intre doua parti aflate in cunostinta de cauza, in cadrul unei tranzactii cu pretul determinat obiectiv.

Pentru bunurile care au valoare de piata, valoarea justa este identica cu valoarea de piata.

b) Evaluarea cu ocazia inventarierii

Evaluarea elementelor de activ si pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea actuala a fiecarui element, denumita valoare de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei, conform normelor emise in acest scop de Ministerul Finantelor Publice.

c) Evaluarea la incheierea exercitiului financiar

La incheierea exercitiului financiar, elementele de activ si de pasiv de natura datoriilor se evalueaza si se reflecta in situatiile financiare anuale la valoarea de intrare, pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

In acest scop, valoarea de intrare se compara cu valoarea stabilita pe baza inventarierii, respectiv valoarea de inventar. In acest caz, se vor avea in vedere printre altele:

- pentru elementele de activ, diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea contabila neta se inregistreaza in contabilitate pe seama

unei ajustari pentru depreciere sau pierdere de valoare, atunci cand deprecierea este temporara, aceste elemente mentinandu-se, la valoarea lor de intrare.

Prin valoare contabila neta se intelege valoarea de intrare, mai putin amortizarea si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de valoare, cumulate.

- pentru elementele de pasiv de natura datoriilor, diferentele constatate in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare se inregistreaza in contabilitate, pe seama elementelor corespunzatoare de datorii.

La fiecare data a bilantului:

- elementele monetare exprimate in valuta (disponibilitati si alte elemente asimilate, cum sunt acreditivele si depozitele bancare, creante si datorii in valuta)

trebuie evaluate si raportate utilizand cursul de schimb comunicat de Banca Nationala a Romaniei, valabil la data incheierii exercitiului financiar. Diferentele de

curs valutar, favorabile sau nefavorabile, intre cursul de la data inregistrarii creantelor sau datoriilor in valuta sau cursul la care au fost raportate in situatiile

financiare anterioare si cursul de schimb de la data incheierii exercitiului financiar, se inregistreaza la venituri sau la cheltuieli financiare, dupa caz;

- pentru creantele si datoriile, exprimate in lei, a caror decontare se face in functie de cursul unei valute, eventualele diferente favorabile sau nefavorabile, care

rezulta din evaluarea acestora se inregistreaza la venituri sau cheltuieli financiare.

- elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta si inregistrate la costul istoric (active fixe, stocuri) trebuie raportate utilizand cursul de schimb de la

data efectuarii tranzactiei;

- elementele nemonetare achizitionate cu plata in valuta (active fixe, stocuri) si inregistrate la valoarea justa trebuie raportate utilizand cursul de schimb

existent la data determinarii valorilor respective.

Prin elemente monetare se intelege disponibilitatile banesti, si activele/ datoriile de primit/de platit in sume fixe sau determinabile.

d)     Evaluarea la data iesirii din unitate

La iesirea din institutie sau la darea in consum bunurile se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea lor de intrare. Daca nu exista posibilitatea identificarii valorii de intrare, cazul bunurilor si titlurilor de valoare fungibile, evaluarea la iesire se face prin metode conventionale: cost mediu ponderat (CMP), primul intrat - primul iesit (FIFO), ultimul intrat - primul iesit (LIFO), criteriul de alegere fiind relevanta si evaluarea credibila.

De asemenea, in functie de specificul activitatii, pentru simplificare pot fi folosite si metode care aproximeaza costul: metoda costului standard, in activitatea de productie si metoda pretului cu amanuntul, in comertul cu amanuntul.

Reevaluarea activelor si pasivelor unitatii, se efectueaza potrivit reglementarilor in vigoare.

In acest cadru, valoarea de intrare a elementelor patrimoniale se modifica, aceasta fiind inlocuita cu valoarea actuala .

Exista doua forme de evaluare :

A.    Evaluarea curenta - specifica inregistrarilor cronologice in conturile deschise la inceputul fiecarei perioade de gestiune . Se refera la valoarea de inregistrare in expresie baneasca a operatiilor economice si financiare ce au loc, datorita miscarii si transferarii elementelor patrimoniale in cadrul proceselor economice ce se desfasoara . Aceasta evaluare are loc in momentul intrarii si iesirii activelor si pasivelor patrimoniale, finantarii activitatii, efectuarea cheltuielilor si realizarea veniturilor .

B.          Evaluarea periodica - are loc la sfarsitul perioadei de gestiune, odata cu inchiderea exercitiului bugetar, cu inventarierea patrimoniului si evaluarea bilantului contabil . Se manifesta prin doua forme :

Evaluarea de inventar - ce are loc la sfarsitul perioadei de gestiune, odata cu inventarierea patrimoniului, care se face cel putin o data in perioada de gestiune . Se bazeaza pe valoarea actuala .

Evaluarea bilantiera -   are caracter complex, sta la baza incheierii conturilor, a stabilirii situatiilor financiare si a incheierii exercitiului finaciar, este o lucrare contabila efectuata la inchiderea exercitiului financiar