EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE - aspecte ale reevaluarii imobilizarilor corporale, masurarea ulterioara recunoasterii initiale

EVALUAREA ACTIVELOR IMOBILIZATE

Pentru a fi inregistrate in contabilitate, imobilizarile, ca de altfel orice element patrimonial al unei intreprinderi, trebuie evaluate. Aceasta se face in functie de regulile generale de evaluare si de momentele principale cand are loc aceasta operatiune. In functie de regulile generale de evaluare si de momentul evaluarii, activele imobilizate se evalueaza la urmatoarele valori: valoarea de intrare, valoarea de inventar, valoarea  contabila neta, valoarea bilantiera, valoarea reziduala.

Valoarea de intrare sau contabila se determina in functie de modul de dobandire:

imobilizarile procurate cu titlu oneros se evalueaza la cost de achizitie;

imobilizarile obtinute din productie proprie se evalueaza la cost de productie;

imobilizarile aduse ca aport la capitalul social se evalueaza la valoarea de aport;

imobilizarile primite gratuit se evalueaza la valoarea justa, care reprezinta suma pentru care un activ ar putea fi schimbat in cadrul unei tranzactii, cu pretul determinat in mod obiectiv.

Evaluarea activelor imobilizate la inventariere se face la valoarea actuala, denumita si valoare de inventar, care este stabilita in functie de utilitatea bunului, starea acestuia si pretul pietei.

Valoarea contabila neta sau valoarea ramasa se calculeaza prin deducerea din valoarea contabila a amortizarilor si ajustarilor constituite. Amortizarea reprezinta echivalentul valoric al deprecierii ireversibile, iar ajustarile, echivalentul valoric al deprecierilor sau pierderilor de valoare reversibile a imobilizarilor.

Valoarea bilantiera - la inchiderea exercitiului se compara valoarea contabila sau valoarea contabila neta cu valoarea actuala stabilita cu ocazia inventarierii. In urma acestei comparatii rezulta doua situatii: prima situatie cand valoarea de inventar este mai mare decat valoarea contabila neta se obtine un plus de valoare, care potrivit principiului prudentei nu se inregistreaza in contabilitate; iar a doua situatie cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea contabila neta se obtine un minus de valoare, care se inregistreaza in contabilitate astfel:

sub forma unei amortizari suplimentare, cand deprecierea este ireversibila (uzura fizica sau morala);

prin ajustari pentru pierdere de valoare, cand deprecierea este reversibila (scaderea cotatiilor la bursa, diminuarea preturilor, scaderea cursului valutar, etc.).

In contabilitatea curenta, activele imobilizate se inregistreaza la valoarea contabila bruta, iar in bilant, la valoarea contabila neta, adica la valoarea contabila bruta diminuata cu amortizarile si ajustarile cumulate pentru deprecierea sau pierderea de valoare.

Valoarea reziduala reprezinta valoarea neta pe care o entitate estimeaza sa o obtina prin cedarea unui activ la incheierea duratei sale de utilizare, dupa deducerea cheltuielilor aferente cedarii. In cazul casarii, valoarea reziduala reprezinta diferenta dintre valoarea materialelor si pieselor de schimb recuperate si cheltuielile efectuate in vederea dezmembrarii.

Pentru urmarirea modului de folosire, in special,  a imobilizarilor corporale si a modificarilor intervenite in componenta acestora este necesar ca evidenta analitica a imobilizarilor corporale sa fie organizata pe fiecare activ imobilizat individualizat printr-un numar de inventar. Aceasta deoarece fiecare activ se deosebeste de celelalte, chiar cand sunt de acelasi fel, printr-o serie de particularitati proprii cum ar fi: felul activului, valoarea de intrare, gradul de depreciere, data intrarii in unitate, durata de viata utila etc. Prin activ imobilizat, ca obiect de evidenta, se intelege obiectul singular sau complexul de obiecte, cu toate dispozitivele si accesoriile acestuia, destinat sa indeplineasca in mod independent o functie distincta. Obiectul de evidenta se caracterizeaza prin desavarsirea constructiei, indivizibilitatea partilor componente, folosirea independenta, izolarea in spatiu sau posibilitatea delimitarii de alte elemente de evidenta.

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

La evaluarea imobilizarilor corporale, ca si a altor active, se disting trei momente:

la intrarea in patrimoniu;

la iesirea din patrimoniu

la inventariere si inchiderea exercitiului (bilant).

Imobilizarile corporale la intrarea in patrimoniu se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare (valoarea contabila), prin care se intelege:

a)     Costul de achizitie pentru activele procurate cu titlu oneros puse in functiune, acesta cuprinzand pretul de cumparare, taxele nerecuperabile (taxe vamale), cheltuieli de transport, aprovizionare, instalare si probele tehnologice pana la punerea in functiune;

b)     Costul de productie pentru activele imobilizate construite sau produse de catre unitatile patrimoniale include valoarea materialelor consumate, costurile salariale directe si  o cota a cheltuielilor indirecte legate de fabricatia acestora;

c)      Valoarea actuala, estimata la inscrierea lor in activ, tinand seama de valoarea activelor corporale cu caracteristici tehnice similare sau apropiate, pentru activele imobilizate obtinute cu titlu gratuit;

d)     Valoarea de aport, acceptata de parti pentru activele imobilizate intrate in patrimoniu cu ocazia asocierii, fuziunii etc.,conform contractelor de asociere si a statutului;

e)     Valoarea rezultata ca urmare a reevaluarii imobilizarilor corporale in baza unei dispozitii legale

Reevaluarea imobilizarilor corporale consta in operatia de stabilire a valorii actuale a fiecarui activ, existent in patrimoniu, in functie de utilitatea, pretul si gradul de uzura al acestuia. In acest caz valoarea de intrare se modifica, fiind inlocuita cu valoarea lor actuala.

La iesirea din patrimoniu a imobilizarilor, acestea se evalueaza la valoarea  contabila.

La inventariere bunurile de natura imobilizarilor se evalueaza individual, fiecare obiect de evidenta la valoarea de inventar, stabilita in functie de utilitatea bunului pentru intreprindere si de pretul pietei.

Valorile de inventar pentru imobilizarile corporale si necorporale trebuie sa tina seama de amortizarea lor, in sensul scaderii acesteia din valoarea de intrare. Deci, ea reprezinta valoarea neta contabila rezultata din planul de amortizare, cu exceptia cazurilor cand valoarea actuala este inferioara valorii nete contabile.

La incheierea exercitiului, imobilizarile se evalueaza si  se reflecta in bilant, la valoarea de intrare in patrimoniu, respectiv valoarea contabila, pusa de acord cu rezultatele inventarierii, procedandu-se in felul urmator:

Diferentele cantitative constatate in plus, dintre situatia scriptica din contabilitate si situatia faptica de pe teren se inregistreaza in contabilitate pentru punerea de acord a acesteia cu realitatea;

Diferentele rezultate din compararea valorilor de intrare (contabila) si  valoarea de inventar potrivit principiului prudentei sunt tratate astfel:

a)     daca valoarea de inventar a imobilizarilor este mai mare decat valoarea de intrare, plusul de valoare nu se inregistreaza in contabilitate, ele mentinandu-se la valoarea de intrare, fiind o majorare incerta;

b)     diferentele constatate in minus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare a imobilizarilor se inregistreza in contabilitate pe seama amortizarii in cazul in care deprecierea este ireversibila sau prin inregistrarea de provizioane cand deprecierea este reversibila.

Rezulta ca activele imobilizate raman inregistrate in contabilitatea curenta la valoarea lor de intrare (contabila).

Valoarea justa a terenurilor si cladirilor este, de obicei, valoarea lor de piata. Aceasta valoare este determinata pe baza unor evaluari efectuate, de regula de evaluatori autorizati. Atunci cand nu exista nici o posibilitate de a identifica o valoare de piata, din cauza faptului ca acel gen de imobilizari corporale este foarte rar vandut, atunci acele active sunt evaluate la costul de inlocuire, mai putin amortizarea corespunzatoare.

1 Aspecte ale reevaluarii imobilizarilor corporale

Frecventa reevaluarilor depinde de evolutia valorii juste a imobilizarilor corporale in cauza. In cazul in care valoarea justa a unui activ reevaluat difera semnificativ de valoarea contabila, atunci este necesara o noua reevaluare.Unele imobilizari corporale pot suferi modificari semnificative si fluctuantele valorii juste, necesitand prin urmare, reevaluari anuale. Pentru imobilizarile corporale ale caror valori juste nu sufera modificari semnificative, nu este necesar sa se faca reevaluari. Pentru acestea, reevaluarile facute la 3-5 ani pot fi mai adecvate.

    In cazul in care valoarea contabila a unui activ este majorata ca urmare a unei reevaluari, aceasta majorare trebuie inregistrata direct in creditul conturilor de capitaluri proprii sub la "rezerve din reevaluare". Majorarea constatata din reevaluare trebuie recunoscuta ca venit in masura in care aceasta compenseaza o descrestere din reevaluarea aceluiasi activ recunoscuta anterior ca o cheltuiala.

    In cazul in care valoarea contabila a unui activ este diminuata ca rezultat al unei reevaluari, aceasta diminuare trebuie recunoscuta ca o cheltuiala. O diminuare rezultata din reevaluare trebuie scazuta direct din surplusul de reevaluare corespunzator aceluiasi activ, in masura in care diminuarea nu depaseste valoarea inregistrata anterior ca surplus din reevaluare.

    Surplusul din reevaluare inclus in capitalurile proprii poate fi transferat direct in capitalurile proprii atunci cand acest surplus este realizat. Se considera ca intregul surplus este realizat la casarea sau la cedarea activului. O parte din surplus poate fi realizat pe masura ce activul este folosit de intreprindere; in acest fel valoarea surplusului care este realizat este diferenta dintre amortizarea calculata pe baza valorii reevaluate si valoarea amortizarii calculate pe baza costului initial al activului.

2 Masurarea ulterioara recunoasterii initiale

O intreprindere poate opta ori pentru tratamentul contabil de baza ori pentru cel alternativ permis, corespunzator politicii contabile aplicate si va respecta aceasta optiune pentru intreaga clasa de imobilizari corporale.

Tratament contabil de baza

Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inregistrata la cost, mai putin amortizarea cumulata aferenta si orice pierderi cumulate din depreciere

Tratamentul contabil alternativ permis

    Ulterior recunoasterii initiale ca activ, o imobilizare corporala trebuie inregistrata la valoarea reevaluata, care reprezinta valoarea justa la momentul reevaluarii, mai putin orice amortizare ulterioara cumulata aferenta si pierderile ulterioare cumulate din depreciere. Reevaluarile trebuie efectuate cu suficienta regularitate, in asa fel incat valoarea contabila sa nu difere in mod semnificativ de valoarea care poate fi determinata pe baza valorii juste la data bilantului.

    In cazul in care un element al imobilizarilor corporale este reevaluat, atunci intreaga clasa din care face parte acel element trebuie reevaluata. Elementele dintr-o clasa de imobilizari corporale sunt reevaluate simultan pentru a se evita reevaluarea selectiva si raportarea in situatiile financiare a unor valori care sunt o combinatie de costuri si valori calculate la date diferite. Cu toate acestea, o anumita clasa de active poate fi reevaluata permanent, daca aceasta reevaluare se poate realiza in timp scurt si daca aceste reevaluari pot fi mereu actualizate.