Contabilitate
Documente justificative si registre de contabilitateDOCUMENTE JUSTIFICATIVE SI REGISTRE DE CONTABILITATE In raport cu modul de intocmire si rolul lor in cadrul sistemului informational, decizional, documentele contabile pot fi de trei feluri
1. Documente justificative Potrivit legii contabilitatii orice operatiune economica efectuata se consemneaza intr-un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate dobandind astfel calitatea de document justificativ. Documentele justificative sunt documentele primare care probeaza legal o operatiune. Aceste documente cuprind cel putin urmatoarele elemente principale:
Documentele justificative indeplinesc doua functii
Sunt documente de evidenta cronologica ce contin date din documentele justificative inregistrate in ordine cronologica si grupate in registrul contabil. Registrele pentru evidenta cronologica servesc pentru jurnalizarea sau inregistrarea operatiilor economice in ordinea efectuarii lor in timp. Registrele de contabilitate obligatorii sunt:
Registrele de contabilitate precum si documentele justificative care stau la baza inregistrarilor in contabilitate se pastreaza timp de 10 ani in arhiva cu incepere de la data incheierii exercitiului in cursul caruia au fost intocmite.
Exceptie fac statele de salarii care se pastreaza timp de 50 ani. In caz de pierdere sustragere sau distrugere a documentelor contabile se vor lua masuri de reconstituire a acestora in termen de maxim 30 zile de la constatare iar aceste documente vor purta mentiunea de "reconstituit" 3. Registre de sinteza - situatii financiare anuale Reprezinta documente de sinteza cum ar fi Bilantul contabil cu contul de rezultate (profit si pierderi), anexele la bilant. La depunerea bilantului se face un raport de gestiune. Bilantul se depune semestrial. Aceste situatii se semneaza de persoana responsabila cu intocmirea acestora si se insusesc de consiliul de administratie, semnate in numele consiliului de presedintele acestuia si aprobate de adunarea generala a actionarilor sau asociatilor. Situatiile financiare anuale simplificate insotite de raportul administratorilor pentru exercitiul financiar respectiv sunt supuse spre aprobare adunarii generale a actionarilor sau asociatilor. Un exemplar al situatiilor financiare simplificate insotite de raportul cenzorilor si de procesul verbal al adunarii generale a actionarilor sau asociatilor sunt trimise, in termenul prevazut de lege unitatilor teritorilale ale Ministerului de Finante unde persoana juridica este inregistrata. De asemeneni un exemplar al acelorasi situatii insotite de raportul auditorilor si de procesul verbal al adunarii generale a actionarilor sau asociatilor sunt trimise in termenul prevazut de lege la Oficiul Registrului Comertului. Situatiile anuale simplificate cuprind
6.1 Evaluarea patrimoniului In evaluarea elementelor din cadrul patrimoniului se disting 4 momente principale:
Evaluarea la data intrarii in patrimoniu In momentul intrarii in patrimoniu orice element se evalueaza si se inregistreaza in contabilitate la valoarea de intrare numita si valoare contabila sau cost istoric Aceasta valoare de intrare se stabileste in mod diferentiat, in functie de provenienta elementului si anume: a valoare de utilitate reprezinta valoarea de intrare pt bunurile aduse drept contributie la capitalul social sau primite cu titlu gratuit b cost de achizitie pentru bunurile procurate cu titlu oneros c cost de productie pt bunurile obtinute din productie proprie d valoarea nominala in cazul creantelor si datoriilor Costul de achizitie este format din urmatoarele elemente: pretul de cumparare convenit cu vanzatorul taxe nedeductibile cheltuieli de transport aprovizionare, manipulare, depozitare alte cheltuieli necesare pt punerea in functiune Costul de productie este format din suma cheltuielilor directe-mat prime materiale, salarii la care se adauga cheltuieli indirecte repartizate asupra produselor in mod proportional. Evaluarea la data inventarierii elementelor patrimoniale Inventarierea elementelor patrimoniale se face din cel putin 2 motive: a verificarea exactitatii stocurilor scriptice reflectate de contabilitate prin compararea cu stocurile faptice constate cu ocazia inventarierii. Eventualele plusuri sau minusuri constatate se inregistreaza in contabilitate pt a pune de acord situatia scriptica cu cea faptica. b. Determinarea valorii de inventar a diferitelor componente patrimoniale, adica valoarea actuala sau de utiliate a fiecarui bun. Evaluarea la inchiderea exercitiului. Aceasta evaluare are loc la sfarsitul anului si reprezinta o aplicare practica a principiului prudentei , adica a contabilizariii sau inregistrarii pierderilor posibile si a neinregistrarii profiturilor previzibile, chiar daca acestea sunt foarte probabile. In acest caz valoarea de intrare se compara cu valoarea de utilitate stabilita pe baza inventarierii elementelor patrimoniale. Diferentele dintre cele 2 valori se regularizeaza astfel: in cazul elementelor de activ: cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea de intrare diferenta in plus nu se inregistreaza in contabilitate, elementele mentinandu- se la valoarea lor de intrare cand valoarea de inventar este mai mica decat valoarea de intrare, diferentele in minus, se inregistreaza in contabilitate sub forma de amortizare in cazul deprecierii ireversibile si provizioane in cazul deprecierilor reversibile. in cazul elementelor de pasiv: diferentele in plus intre valoarea de inventar si valoarea de intrare se inreg. In contabilitate prin constituirea de provizioane, fara sa se modifice valoarea de intrare diferentele in minus nu se inreg. In contabilitate Evaluarea la data iesirii din patrimoniu Iesirea din patrimoniu a bunurilor se poate face prin vanzare, consum, deteriorare si alte modalitati. Elementele patrimoniale se evalueaza si se scad din gestiune la valoarea de intrare. 6.2 Reevaluarea patrimoniului Pentru a asigura o informatie reala si corecta privind situatia patrimoniului se procedeaza la reevaluarea activelor si pasivelor. Reevaluarea consta in modificarea valorilor contabile de intrare a elementelor patrimoniale cu noua lor valoare actuala. Noua valoare stabilita in urma reevaluarii poate fi egala cu valoarea contabila veche bazata pe costul istoric, inmultita cu indicele variatiei preturilor. De regula constituie obiect al reevaluarii elementele patrimoniale sub forma imobilizarilor corporale si cele financiare. Plusvaloarea rezultata din reevaluare este reflectata in mod direct in cadrul capitalurilor proprii marind nivelul acestora, iar minusvaloarea este tratata ca o cheltuiala exceptionala micsorand corespunzator rezultatul. Reevaluarile se realizeaza numai prin Hotarari ale Guvernului si de obicei se dau cand inflatia depaseste trei ani consecutivi 100%.
|