Definitia si obiectul contabilitatii

Definitia si obiectul contabilitatii

Privita ca tehnica si metoda de inregistrare, contabilitatea reflecta si controleaza, pe baza unui sistem propriu de informatii, patrimoniul unitatilor economice si administrative, autonomizate din punct de vedere gestionar, si deasemenea modificarile care se produc ca urmare a proceselor de aprovizionare, productie si desfacere, precum si rezultatele obtinute in activitatea economica.

Privita ca disciplina stiintifica, contabilitatea studiaza principiile, metoda si normele dupa care se desfasoara procesul de reflectare contabila a fenomenelor economice.

In legatura cu obiectul de studiu al contabilitatii s-au cristalizat mai multe conceptii.In primul rand, conform conceptiei administrative, contabilitatea se ocupa cu reflectarea si controlul in expresie valorica a faptelor administrative, in vederea conducerii eficiente a activitatii economice.

Potrivit conceptiei juridice, obiectul de studiu al contabilitatii, il constituie patrimoniul unui subiect de drept privit prin prisma relatiilor juridice a drepturilor si obligatiilor luate in corelatie cu bunurile la care se refera.

Potrivit conceptiei economice, obiectul de cercetare al contabilitatii, il reprezinta circuitul capitalului (fix si circulant) privit sub aspectul destinatiei si structurii lui, precum si al momentului ai al modului de dobandire (capital propriu, capital imprumutat sau strain).Aceste procese si fenomene sunt studiate in conexiune cu relatiile juridice pe care le genereaza si in cadrul carora se formeaza capitalul.

Facand parte din sistemul stiintelor economice si bazandu-se pe conceptele si metodologia acestora, contabilitatea se distinge totodata prin metode si procedee specifice si se bazeaza pe concepte proprii.Intre conceptele de baza utilizate de contabilitate se afla cele de avere sau avutie, capital , conceptul de patrimoniu, conceptul de venituri, profit, pierdere, etc.

Patrimoniul ca obiect al contabilitatii

Notiunea de avere desemneaza in general bunurile economice acumulate in proprietatea unei persoane fizice sau juridice.

Notiunea de capital este utilizata cu sensuri diferite, printre care cel de suma de bani, avansata sau investita intr-o afacere  sau o alta acceptiune conform careia capitalul reprezinta o relatie de proprietate.

O alta notiune utilizata de contabilitate, este notiunea de active.Activele putand fi constituite din bani, masini, cladiri, pamant, materii prime, hartii de valoare (titluri de valoare sau obligatiui si actiuni).Notiunea de active este echivalenta cu cea de bunuri pe care intreprinderea le utilizeaza in activitatea economica.Aceste bunuri pot sa apartina firmei, sub forma capitalului propriu, sau pot fi procurate prin imprumuturi , de la banci sau terti.Prin urmare se poate stabili urmatoarea relatie intre disponibilitatile material-banesti ale intreprinderii pe de o parte, si sursele de provenienta a acestora pe alta parte.

Active(bunuri)=capitalul propriu + datorii => Capitalul propriu=Active- datorii.

Cele doua identitati pot fi considerate drept ecuatii de baza ale contabilitatii.Totusi la baza obiectului de studiu al contabilitatii se afla patrimoniul.

In ceea ce priveste definirea patrimoniului exista mai multe conceptii.

Conceptia juridica defineste patrimoniul ca ansamblul drepturilor si obligatiilor cu continut economic ale unui subiect de drept.

Conceptia economica defineste patrimoniul ca totalitatea bunurilor economice exprimate in bani, precum si a rezultatelor utilizarii lor.

Conceptia economico-juridica defineste patrimonul ca un concept prin care se desemneaza structura economica si juridica de insusire si gestiune a valorilor materiale si banesti.El reprezinta forma de baza si criteriul principal de autonomizare a oricarei intreprinderi, in virtutea relatiilor de proprietate si a formei de gestiune.In acest cadru, regiile autonome cat si societatile comerciale, indiferent de forma lor, dispun de un patrimoniu propriu si prin urmare au obligatia conform legii  sa organizeze un sistem propriu de contabilitate.In general contabilitatea se bazeaza pe un patrimoniu.

Patrimoniul implica existenta a doua componente interdependente.

Analiza: Programarea strategica a unei afaceri Referat: Grupul Aquila - distributie active, transportul international si intern si a serviciilor logistice

Prima componenta o reprezinta subiectul relatiilor de proprietate al drepturilor si obligatiilor, subiect reprezentat de  o persoana fizica sau juridica cu drepturi si obligatii.

A doua componenta o constituie obiectele de drepturi si obligatii care sunt reprezentate de bunurile economice.Bunurile materiale detinute de persoanele fizice sau juridice alcatuiesc substanta materiale a patrimoniului.Drepturile si obligatiile ce se constituie in legatura cu aceste bunuri, constituie capitalul ca relatie de proprietate si exprima provenienta, respectiv sursele de constituire a patrimoniului.

In consecinta, patrimoniul poate fi definit ca totalitate  a drepturilor si obligatiilor apartinand unei persoane fizice sau juridice, precum si a bunurilor economice la care se refera aceste relatii.

Prima componenta a patrimoniului este reprezentata prin bunuri sau mijloace economice.Ele se prezinta ca bunuri corporale sau materiale si bunuri nemateriale sau necorporale.

Cealalta componenta exprima raporturile economice si juridice, respectiv raporturile de proprietate, de finantare sau creditare.Rezulta prin urmare, egalitatea patrimoniului, respectiv bunuri economice=drepturi + obligatii.

Structura patrimoniului        

Cele doua componente ale patrimoniului, pe de o parte bunurile economice, pe de alta parte drepturile si obligatiile, se concretizeaza in contabilitate prin doua concepte fundamentale active (bunuri economice) si pasive (drepturi si obligatii).

In cazul bunurilor economice sau al activelor, elementele componente se diferentiaza in raport de doua criterii:

1.rotatia capitalului sau modul in care se consuma si se inlocuiesc componentele respective;

2.gradul de lichiditate.

In raport de rotatia capitalului, bunurile economice cuprind:

-active fixe (imobilizate), denumite in contabilitate imobilizari;

-activele circulante , denumite si capital circulant (mijloace circulante).

In raport de gradul de lichiditate, componentele sunt prezentate in ordinea crescanda a lichiditatii.

Activele fixe sau imobilizarile sunt formate din acele bunuri a caror perioada de utilizare este mai mare de 1 an si care  sunt folosite in mod repetat in activitatea economica, fiind inlocuite o singura data, respectiv la expirarea duratei de functionare.Din punctul de vedere al formei de prezentare, imobilizarile cuprind urmatoarele grupe:

a)imobilizari necorporale denumite si imobilizari nemateriale sau active intangibile.In aceasta categorie se includ :cheltuielile de constituire a societatii, cheltuieli de cercetare si dezvoltare, concesiuni, brevete, licente;

b)imobilizari corporabile :masini, utilaje, constructii, cladiri;

c)imobilizari financiare care se prezinta ca investitii si plasamente de capital in activitatea altor societati comerciale.In aceasta categorie putem include:titlurile de participare, imprumuturile acordate altor societati, prin cumparare de obligatiuni sau alte titluri de credit pe termen mediu si lung.

Activele circulante se prezinta sub forma de stocuri materiale, productie in curs de executie, disponibilitati banesti, creante sau alte valori.Caracteristica principala a acestor bunuri o reprezinta miscarea lor continua si schimbarea formei pe masura trecerii prin diferite faze ale circuitului activitatii economice.Dupa forma concreta pe care o prezinta, precum si dupa rolul lor in cadrul activitatii economice, activele circulante cuprind mai multe categorii:

a)stocuri si comenzi in curs de executie formate din acele bunuri economice care fie sunt utilizate in productie ca materii prime, materiale, piese de schimb, fie rezulta din procesul de productie (produsele finite, semifabricatele), fie se afla in diferite stadii de prelucrare sub forma de productie neterminata.

b)creantele sau valorile in curs de decontare (de vanzare) reprezentate in principal prin bunurile economice avansate temporar unor persoane fizice sau juridice (avansuri spre decontare) sau prin livrari de marfuri sau prestari de servicii a caror valoare urmeaza sa fie incasata ulterior.In raport de cele doua situatii se disting drepturile de creanta asupra debitorilor si drepturile de creanta asupra clientilor.Creantele asupra clientilor se refera numai la drepturile care decurg din operatiuni comerciale, respectiv livrari  de marfuri, executare de lucrari sau prestare de servicii catre clienti.

c)investitiile financiare pe termen scurt, respectiv acea parte a activelor patrimoniale care dobandesc forma valorilor mobiliare achizitionate de intreprindere, in vederea fructificarii unor lichiditati.In aceasta categorie se includ printre altele, titlurile de plasament sub forma de actiuni si obligatiuni dobandite pe termen scurt pentru a realiza un castig in momentul vanzarii lor ca urmare a diferentei de pret sau de curs pe piata financiara.

d)disponibilitatile banesti ale firmelor care reprezinta forma absoluta de  lichiditate, permitand acestora sa-si onoreze obligatiile de plata in orice moment.Ele se prezinta in urmatoarele forme respectiv numerar de casa,depozitele la banci in cont curent, depozitele la termen la banci, carnete de cec-uri cu limita de suma si acreditivele.