Analiza mijloacelor economice din activul bilantului

Analiza mijloacelor economice din activul bilantului

In activul bilantului sunt reflectate bunurile si disponibilitatile detinute de catre intreprindere, precum si drepturile de creanta asupra tertilor. De asemenea, in activul bilantului se regasesc si soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor, cat si primele privind rambursarea obligatiunilor. In procesul de analiza se va avea in vedere ca in activul bilantului sunt cuprinse numai valori nete (valori neamortizate) grupate in functie de gradul lor de lichiditate, respectiv a posibilitatii de a fi transformate in numerar (in functie de ordinea inversa a lichiditatii).

Deci, mijloacele economice, sau elementele patrimoniale directe, sunt formate din activele imobilizate si activele circulante, care sunt utilizate in procesele de investitii, aprovizionare, productie, stocare, conservare, desfacere (vanzare) si incasare a bunurilor obtinute, marfurilor, lucrarilor executate si serviciilor prestate.

Elementele de activ sunt organizate in bilant in ordinea inversa a lichiditatii, fiind grupate totodata si in functie de modul in care participa la circuitul economic din cadrul intreprinderii, in elemente de activ cu utilizare (alocare) aciclica, in care se include grupa de "Active imobilizate" si elemente de activ cu utilizare (alocare) ciclica, in care se include grupa de "Active circulante".

In procesul de analiza se studiaza evolutia mijloacelor economice in dinamica, a abaterilor fata de perioada anterioara, a structurii acestora si a raporturilor de echilibru si de  proportionalitate dintre diferitele categorii de active nete, cu ajutorul relatiilor urmatoare:

    

    

    

in care: A_i - active imobilizate;

A_c - active circulante;

A_t - active totale.

Analiza modificarilor structurale ale activului bilantului se realizeaza cu ajutorul ratelor de structura a activului bilantului (rate de structura a activelor imobilizate, circulante, etc).

1. Analiza activelor imobilizate

In procesul de analiza este necesar sa se aiba in vedere structura activelor imobilizate pentru care, in literatura de specialitate, se utilizeaza si alte denumiri ca: "Imobilizari", "Active fixe", "Capital fix", "Active aciclice" sau "Imobilizari pe termen lung".

Avand in vedere gruparea activelor imobilizate, analiza se va efectua ca structura si dinamica, pe urmatoarele categorii:

- imobilizari corporale: terenuri (agricole si silvice, cu constructii, fara constructii, cu zacaminte, amenajari de terenuri); mijloace fixe (cladiri, constructii speciale, masini si utilaje, instalatii, alte imobilizari corporale);

- imobilizari necorporale: cheltuieli de constituire repartizate pe mai multi ani, cheltuieli de cercetare si dezvoltare repartizate pe mai multi ani, concesiuni, locatii de gestiune, brevete si alte drepturi si valori similare, fond comercial, alte imobilizari necorporale - ca elemente de patrimoniu, care pot constitui aport de capital al asociatilor si actionarilor sau pot fi create pe parcursul desfasurarii activitatii;

- imobilizari in curs (corporale si necorporale);

Referat: Functiunile intreprinderii Referat: Profesia de vanzator

- imobilizari financiare: titluri de participare (inclusiv varsaminte de efectuat), imprumuturi acordate pe termen lung, titluri imobilizate ale activitatii de portofoliu, creante legate de participatii si alte creante de natura imobilizarilor.

Analiza se poate efectua cu ajutorul indicilor de dinamica, de realizare a programului intern, a comparatiei, a abaterilor in marime absoluta si relativa, a indicatorilor statistici de dispersie, de tendinte in dezvoltare, etc.

2. Analiza activelor circulante

In cadrul activelor circulante se includ stocurile (ca valori din exploatare), creantele sau datoriile tertilor (valori realizabile pe termen scurt) si disponibilitatile in numerar si de la banca (valori disponibile).

Analiza stocurilor

In cadrul stocurilor sunt cuprinse stocurile de rezerve materiale si cheltuielile pentru productia neterminata, stocurile de produse finite, semifabricate, marfuri (inclusiv cheltuielile de circulatie aferente) si ambalaje, care reprezinta valori materiale consumabile, pe termen scurt, existente in cadrul firmei, pentru asigurarea continuitatii si ritmicitatii activitatii acesteia.

Principalele obiective ale analizei stocurilor sunt:

- studierea pe total si pe categorii, a stocurilor efective (St₁) in comparatie cu cele optime (St₀), minime sau medii antecalculate si determinarea stocurilor peste cele optime sau sub cele optime si a imobilizarilor in stocuri

- stabilirea cauzelor care au provocat aparitia stocurilor efective peste sau sub cele optime sau minime, precum si a posibilitatilor de reducere si lichidare a imobilizarilor in stocuri nenecesare;

- analiza structurii calitative a stocurilor si depistarea celor care au o utilizare lenta, a celor neutilizabile in productia firmei, a celor declasate, depozitate necorespunzator, in curs de casare;

- analiza lipsurilor de valori materiale.

Cu ajutorul datelor din bugetul de venituri si cheltuieli, evidenta contabila si cea tehnico-operativa, se urmareste masura in care stocurile efective corespund, pe total si pe elemente, cu cele optime sau minime.

Pentru o apreciere mai completa a activitatii firmei in ceea ce priveste incadrarea in volumul optim al stocurilor se vor compara si soldurile medii cu cele optime, stabilindu-se, in medie, pe trimestru sau pe an, daca au aparut depasiri sau nerealizari.

Cauzele principale care duc la aparitia stocurilor peste sau sub cele optime se stabilesc si se studiaza pe cele trei stadii ale circuitului economic: aprovizionare, productie, desfacere.

Cauzele pot fi de ordin obiectiv, fiind legate de modificarea volumului sau structurii productiei, ca urmare a unor noi conditii ale pietei interne sau externe de aprovizionare si desfacere. In aceste cazuri, pentru acoperirea nevoilor sale financiare, firma poate solicita si primi imprumuturi pe termen scurt sau alte forme de sprijin financiar.

Exista insa si cauze de ordin subiectiv, ca: activitatea neritmica, depasirea costurilor, calitatea necompetitiva a produselor firmei, stocarea unor materiale peste necesitati, care impun luarea unor masuri energice si sustinute de lichidare a aparitiei lor.

Analiza stocurilor este necesar sa se continue pe feluri de materiale si de produse pentru  se constata daca firma nu a avut unele materiale deficitare iar la altele stocuri peste necesar. In acest sens, trebuie sa se urmareasca si evolutia stocurilor cu miscare lenta sau fara miscare si modul in care s-a actionat pentru lichidarea lor.

Principalele masuri de lichidare a cauzelor de formare a unor stocuri peste cele optime pot fi: intocmirea la timp si in stransa legatura a necesarului de aprovizionare cu programul intern de productie, cunoasterea din timp a obligatiilor contractuale, intocmirea graficelor de aprovizionare in concordanta cu lansarile in productie a comenzilor sau a seriilor de produse, aprovizionarea ritmica cu materiale, utilizarea in productie a stocurilor de materiale peste necesar si diminuarea corespunzatoare a aprovizionarii lor, etc.

Analiza creantelor

Aparitia creantelor este  in legatura directa cu rotatia capitalului, cu momentele pe care le parcurge in procesul schimbarii formei acestuia (creante comerciale). Formarea creantelor este determinata de relatiile care apar intre firma, in calitate de furnizor si clientii sai. In aceasta categorie se cuprind clientii, debitorii si decontarile cu sold debitor.

In procesul de analiza se studiaza dinamica acestora, pe total si pe posturi, pe o perioada de la 1 la 3 ani, pentru a constata evolutia lor si indeosebi reducerea volumului lor, atat in marime absoluta, cat si ca pondere in totalul activului. Avand in vedere caracterul lor de imobilizare pe termen scurt a disponibilitatilor banesti, de scoatere a acestora in afara circuitului economic al intreprinderii, creantele se analizeaza si din punctul de vedere al structurii lor, in functie de diferite criterii:

a) dupa natura lor calitativa: normale si nenormale. In cadrul celor normale sunt cuprinse cele legate de desfasurarea normala a circuitului economic, iar in cadrul celor nenormale se includ: debitori din reclamatii, clienti pentru livrari de produse refuzate, debitori pentru lipsuri, furturi si delapidari, lipsuri de valori materiale si pierderi din degradarea valorilor materiale, alti debitori, etc.

b) dupa gradul de certitudine a incasarii lor, indiferent de natura si termenul de realizare, creantele se grupeaza in creante certe (confirmate in scris de clientii solvabili) si incerte (neconfirmate) sau cu un grad diferit de probabilitate de incasare (de regula, in aceasta grupa se include cea mai mare parte din creantele nenormale).

c) dupa durata de intarziere la incasare, creantele se grupeaza in creante realizabile pe termen scurt (30 zile), mijlociu (60 zile) si lung (90 zile).

Pentru incadrarea creantelor pe cele trei categorii se calculeaza indicatorul "durata de imobilizare (Di)", pe baza relatiei:

In acest fel se pot analiza creantele si dupa gradul lor de vechime, pentru a se evita termenele de prescriere prevazute de legislatie.

Analiza disponibilitatilor banesti si a plasamentelor

Marimea disponibilitatilor banesti si a plasamentelor cuprinde disponibilul in casa si la banci, valorile mobiliare de plasament din soldurile debitoare ale conturilor: actiuni mobiliare de plasament, obligatiuni mobiliare de plasament, alte valori mobiliare de plasament, prin care se evidentiaza actiunile cotate sau necotate cumparate de firma pentru vanzare, obligatii de trezorerie emise de intreprindere in vederea lansarii lor pe piata si a obtinerii de imprumuturi publice si bonurile de casa sau alte valori de trezorerie emise de firma.

Pentru a analiza disponibilitatile banesti, ca principal element de caracterizare a trezoreriei unui agent economic, se studiaza in dinamica si structura acestora pe o anumita perioada. Dinamica reflecta imbunatatirea de la un an la altul a starii de sanatate financiara a societatii comerciale.

In procesul analizei este necesar sa se stabileasca gradul (net si brut) de asigurare a intreprinderii cu disponibilitati banesti si plasamente.

Gradul net de asigurare (Gnd) se determina cu ajutorul relatiilor:

sau:

Din teoria si practica economica rezulta ca circa 3-5% din activele circulante si -1,5% din totalul activelor imobilizate si activelor circulante ar asigura necesitatile curente de disponibilitati banesti ale intreprinderii.

Gradul brut de asigurare(Gbd) se poate calcula cu relatiile:

 

sau:

In cazul gradului brut de asigurare se considera ca nivelul de 30% din activele circulante si 10% din totalul activelor imobilizate si circulante reprezinta o situatie normala.

Analiza structurala a acestei grupe va evidentia masura in care, pe parcursul anului, intreprinderea a dispus de disponibilitati banesti, pe care le-a plasat in titluri de valoare pentru revanzare in vederea obtinerii de profit suplimentar.