Reprezentarea cladirilor. Notarea cladirilor. Vederi si sectiuni

1. Notarea cladirilor

1.1.Sisteme de notare a cladirilor

Pentru proiectarea si, ulterior, pentru identificarea si executia constructiilor, sunt utilizate notatii, astfel incat toate desenele sa fie clare, usor de citit fara adaugarea de texte si fara a se crea confuzii.

Standardul SR ISO 4157-1: 1996 stabileste:

sistemele de notare si codurile de notare a:

- cladirilor

- spatiilor acestora

- elementelor de constructie, cu elementele lor constitutive.

Notarea completa a cladirilor este constituita din:

a)      notarea principala, prin care se indica categoria obiectelor si care este alcatuita din urmatoarele:

text in clar, de ex., CASA, CAMERA, FEREASTRA, USA etc.;

prescurtarea acestui text, de ex., C, Ca, F, U etc.;

alta notare sistematica, de ex., usi: 1, ferestre: 2, etc.;

notarea conforma cu un sistem general de clasificare si de codificare;

b)     notarea aditionala, prin care se indica o alta specificatie in categoria luata in considerare:

pentru notarile de tip (obiectele sunt clasificate dupa gen sau dupa forma), cu cifre si litere, de ex., F 2 b (Fig. 35), unde:

F este notarea principala pentru fereastra

este notarea aditionala pentru tip, material, dimensiuni, asa cum apare in detaliu in tabloul de tamplarie;

b este notarea aditionala pentru variante, de ex., detaliu pentru pervaz;

pentru notarile individuale (fiecare obiect este identificat separat), cu litere si cifre luate in ordine, de ex.: C1, C2, C3, etc. unde:

C este notarea principala pentru stalpi

, etc. este notarea individuala a fiecarui stalp.

1.2. notarea cladirilor

In acelasi proiect, toate cladirile sunt indicate prin:

CASA 1, CASA2, CASA3, alcatuita din:

- notare principala, CASA;

- notare aditionala

Fig. 56

Partile unei cladiri se noteaza de forma:

Proiect: Cum sa construim fara riscuri. dispozitii legale referitoare la regimul prorpietatii imobiliare Referat: Arhitectura moderna din romania in perioada 1920-1940

casa 2 PARTEA A, alcatuita din:

notare principala PARTEA;

notare aditionala, A (in ordine alfabetica)

Fig. 57

1.3. Notarea etajelor

Etajul  (Fig. 58 a) este spatiul dintre doua niveluri

marcat prin limite fizice pe care le include (plansee, tavan, pereti);

- indicat printr-o cifra;

- cu numerotarea incepand de jos in sus (cifra 1 pentru nivelul cel mai de jos utilizabil).

Nivelul (Fig. 58 b)

- indicarea nivelului se face pe suprafata superioara a elementului de planseu portant.

Planseele ( Fig. 58 c) se numeroteaza in ordine, de jos in sus, in conformitate cu numarul etajului din care fac parte

Casa scarii trebuie sa aiba aceeasi numerotare ca etajul la care ea este situata, chiar daca are paliere intermediare.

Daca documentatia este impartita in mai multe desene, atunci notarea unei parti de etaj este constituita din notarea etajului, completata de o litera alfabetica, sau cu o notare numerica, de ex.:

ETAJ 4 PARTEA A,

ETAJ 4 PARTEA B etc. (Fig. 58 d).

Fig. 58

1.4. Notarea stalpilor, planseelor, peretilor, grinzilor

Stalpii, planseele, peretii, grinzile etc. sunt indicate printr-o notare alcatuita din:

notare principala prescurtata:

stalpii – C(column);

- planseele – S(support);

peretii – W(wall);

grinzile – B(beam)

notare aditionala, in cifre din care:

- prima cifra indica numarul etajului;

- a doua cifra indica numarul de ordine

ca de ex.: C 401 = etajul 4, stalpul 1;

C 402= etajul 4, stalpul 2 etc.

2. Reprezentarea cladirilor

2.1. Dispunerea proiectiilor

In desenul tehnic de constructii, reprezentarea obiectelor se realizeaza prin metoda proiectiilor, obiectele fiind proiectate pe plane de proiectie imaginare. Obiectul se considera plasat in cubul format de planele de proiectie, numit cubul proiectiilor (Fig.59).

Dupa proiectarea obiectului se desfasoara suprafata cubului rezultand sase proiectii diferite, numite vederi. in proiectie ortogonala paralela, dimensiunile si pozitia in spatiu a obiectului reprezentat se pot determina in cele sase proiectii:

Fig. 59

vederea din fata - proiectia obtinuta dupa directia 1, pe planul de proiectie vertical din spate;

vederea de sus - proiectia obtinuta dupa directia 2, pe planul de proiectie orizontal de jos;

vederea din stanga - proiectia obtinuta dupa directia 3, pe planul de proiectie lateral din stanga;

vederea din dreapta - proiectia obtinuta dupa directia 4, pe planul de proiectie lateral din dreapta;

vederea de jos - proiectia obtinuta dupa directia 5, pe planul de proiectie orizontal de sus;

vederea din spate - proiectia obtinuta dupa directia 6, pe planul de proiectie vertical din fata;

Dispunerea proiectiilor este reglementata de standardul STAS 614-76.

In metoda europeana, a primului triedru, dispunerea proiectiilor este urmatoarea (Fig. 60)

Pentru reprezentarea obiectului, se alege mai intai vederea principala (vederea din fata), iar celelalte vederi se grupeaza in jurul vederii principale.

Fig. 60

In desenul tehnic de constructii, vederea principala este vederea din fata, 1, obtinuta pe planul de proiectie vertical din spate, numita elevatie (Fig. 61). Vederea de sus in jos, 2, obtinuta pe planul de proiectie orizontal de jos este numita plan. Vederile laterale, respectiv vederea din stanga - obtinuta pe planul de proiectie lateral din stanga si vederea din dreapta - obtinuta pe planul de proiectie lateral din dreapta, 3, poarta numele de vederi de profil.

Fig. 61

2.2. reprezentarea sectiunilor

sectiunea este o reprezentare a constructiei presupusa intersectata cu plane imaginare, paralele cu unul din planele de proiectie pe care constructia este reprezentata. Urmele planelor de sectionare pe planele de proiectie se numesc trasee de sectionare.

In desenul de constructii se utilizeaza:

a)      sectiuni propriu-zise in care se deseneaza numai intersectia dintre planul de sectionare si elementul propriu-zis (Fig. 62a);

b)     sectiuni cu vedere in care se deseneaza si proiectia elementelor ce se gasesc in spatele planului de sectionare si a caror reprezentare este necesara pentru o mai buna intelegere a obiectului (Fig. 62b). Acestea se reprezinta cu linie continua subtire.

a                         b Fig. 62

Traseul de sectionare se reprezinta cu linie-punct mixta (tip H - linie-punct subtire si linie continua groasa la capetele traseului, sau in locurile de frangere ale acestuia)

La sectiunile cu vedere, directia de privire se indica prin sageti care sunt perpendiculare pe traseul de sectionare si se sprijina cu varful pe segmentele groase (Fig. 63a).

In cazuri speciale, pentru a reduce numarul planelor de sectionare, se foloseste decalarea planelor de sectionare, astfel incat sa fie cuprinse portiunile caracteristice ale acestora.

Fig. 63

Pentru sectiunile decalate, urmele planelor de sectiune decalate se reprezinta cu linie continua subtire, avand la capetele traseului decalat segmente de dreapta trasate cu linie continua groasa (Fig.63b). In Fig. 64 se prezinta o sectiune decalata. Elementele sectionate se contureaza cu linie groasa.

B - B

Fig. 64

In desenul tehnic de constructii termenul de sectiune este asociat sectiunilor verticale.

Sectiunea verticala printr-o constructie poate fi:

- transversala, perpendiculara pe dimensiunea mai mare, (Fig. 65a);

- longitudinala, paralela cu dimensiunea mai mare (Fig.65b).

Executarea sectiunilor transversale incepe cu trasarea liniei nivelului-reper, notat cu

Fata de nivelul de reper se traseaza:

- infrastructura, partea cladirii situata sub cota

- suprastructura (numita elevatie), partea cladirii situata deasupra cotei 

Reprezentarile in sectiune trebuie sa dea informatii despre:

alcatuirea cladirii pe verticala;

inaltimea incaperilor;

grosimea planseelor;

desfasurarea scarilor etc.

Fig. 65