Tipologia serviciilor publice

TIPOLOGIA SERVICIILOR PUBLICE

In literatura de specialitate „o prima distinctie se realizeaza intre” [1]:

• serviciu public de legiferare;

• serviciu public judiciar;

• serviciile publice administrative.

Serviciul public de legiferare este realizat de catre Parlament si consta in adoptarea normelor juridice obligatorii care reglementeaza raporturile sociale, la nivelul intregii tari.

Serviciul public judiciar este realizat de catre instantele judecatoresti ce au ca scop solutionarea conflictelor juridice si sanctionarea celor care incalca legea.

Serviciile publice administrative asigura executarea legilor si a hotararilor judecatoresti, ordinea publica, siguranta nationala si asigura desfasurarea activitatilor pentru toate domeniile.

Dupa modul de finantare a serviciilor publice, acestea pot fi:

- servicii publice finantate de la bugetul public;

- servicii publice finantate din surse extrabugetare;

- servicii publice finantate din combinatii bugetare si extrabugetare;

- servicii publice finantate din activitatea proprie.

O distinctie se poate realiza intre serviciul public si serviciul de utilitate publica, distinctie care consta in faptul ca primul este realizat de o organizatie statala, iar cel de al doilea de o organizatie nestatala (asociatii, fundatii)[2].

Alte criterii mentionate in literatura de specialitate sunt:

1) Dupa nivelul de realizare[3]/gradul de extensie[4]:

- servicii publice nationale ce sunt organizate pentru intreaga tara;

- servicii publice locale care sunt create la nivel local in vederea satisfacerii cerintelor colectivitatii din respectiva unitate administrativ teritoriala;

2) Dupa modul de cooperare la satisfacerea interesului public[5]:

- servicii publice la realizarea carora nu sunt implicate alte persoane din randul clientilor si care au ca scop satisfacerea directa si individuala a particularilor;

- servicii publice la realizarea carora participa in mod indirect si alte persoane. Aici clientul este utilizator si nu beneficiar de exemplu, intretinerea retelei de drumuri;

- servicii publice la realizarea carora sunt implicate persoane din afara, de exemplu, apararea nationala.

3) Dupa forma de proprietate:

- servicii publice monopolizate, oferite doar de institutiile administrative care detin si monopolul asupra activitatilor respective;

- servicii publice pe care administratia publica le exercita in paralel cu persoanele particulare autorizate;

- servicii publice exercitate de persoane private autorizate sub controlul unei autoritati a administratiei publice.

4) Dupa modul de organizare:

- autoritati administrative (ministere, departamente, directii, oficii, serviciile din primarii si consiliile judetene);

- institutii publice (scoli, universitati);

- regii autonome de interes public;

- asociatii si fundatii.

5) Dupa importanta sociala[6]:

- servicii publice vitale (alimentare cu apa, canalizare, distributie energica);

- servicii publice facultative (amenajarea de parcuri de distractii, centre de informare).