Semiotica publicitatii

SEMIOTICA PUBLICITATII

Probleme:

- Ce sunt relatiile publice.

- Clasificarea relatiilor publice.

- Procesul de relatii publice.

- Trasaturile caracteristice relatiilor publice.

- Elementele procesului de relatii publice.

-Etapele procesului de relatii publice

- Tehnici si metode de relatii publice.

Ce sunt relatiile publice

Notiunea de “relatii publice” este folosita la jumatatea secolului al XIX-lea in S.U.A., cand, din nevoi practice, s-a conturat o noua optica privind stabilirea si mentinerea relatiilor intreprinderilor producatoare cu publicul consumator. Noua conceptie despre relatia producator-consumator si-a dovedit eficienta si s-a consolidat in secolul al XX-lea, materializandu-se in numeroase oficii de “consilieri” in relatiile publice, in foarte multe servicii de relatii publice. De exemplu, in 1957, in aceasta tara existau 1100 de firme de “consilieri” in relatiile publice, iar peste 5000 de intreprinderi aveau servicii serioase de “relatii publice”.

Noua conceptie si serviciile de relatii publice au patruns in Europa prin mijlocire franceza, extinzandu-se foarte mult in a doua jumatatea a secolului nostru. In prezent, nu exista institutie, intreprindere ori firma care se respecta fara sa aiba propriul serviciu de “PUBLIC RELATIONS”.

Definirea termenului de “relatii publice” a fost influentata de pozitia pe care s-au situat diferiti teoreticieni. Aceste relatii au fost privite de catre unii din punct de vedere psihologic, de catre altii din punct de vedere sociologic, filosofic, teoretic sau aplicativ etc., ceea ce explica existenta numai in literatura americana a peste 1000 de definitii. Cu toata aceasta mare varietate de definitii, ele exprima, evident in maniere diferite, o conceptie noua despre modul in care o institutie sau intreprindere trebuie sa-si creeze relatiile cu oamenii, sa le mentina si sa le dezvolte.

Privite, inainte de toate, dintr-un unghi psihologic, deci ca mecanisme de stabilire a legaturilor intre institutii, ori intreprinderi si oameni, relatiile publice pot fi definite ca fiind ansamblul de mijloace folosite de catre institutii si intreprinderi pentru a crea un climat de incredere si simpatie in randul propriului personal, precum si in randul publicului.

O asemenea definire a relatiilor publice ne da posibilitatea distingerii de fenomenul publicitar, de publicitate. Publicitatea urmareste, in mod expres, formarea, mentinerea si dezvoltarea unei “clientele” urmarindu-se exclusiv scopuri publicitare, pe cand relatiile cu publicul vizeaza crearea unui climat de incredere in randul publicului si al propriului personal, sustinerea propriei activitati si favorizarea dezvoltarii intreprinderii.

In realizarea actiunilor de relatiii publice, se are in vedere informarea obiectiva a publicului, nu sugestionarea lui ca in cazul publicitatii. De aceea, se spune ca prin relatii publice se popularizeaza o firma, o intreprindere, o institutie, in vreme ce prin publicitate se popularizeaza un produs al firmei respective. Prin continutul lor, actiunile realizate prin relatiile publice sunt mai ales sociale, iar cele ce tin de publicitate sunt mai ales comerciale.

Relatiile publice, atat prin scopul general, cat si prin maniera specifica in care se realizeaza, sunt considerate ca fiind necesare si posibile la orice institutie si intreprindere si la orice nivel. De aceea, se vorbeste de “relatii publice” ale statului si ale organismelor de stat, cum ar fi: armata, politia, institutii de invatamant si cultura etc.

Clasificarea relatiilor publice

Exista parerea unanima ca o institutie, o intreprindere, desfasoara actiuni de relatii publice interne si actiuni de relatii publice externe.

Relatiile publice interne ale institutiei

Cel mai mare impuls dat relatiilor publice este legat de “descoperirea” de catre scoala de la Harvard, condusa de Elton Mayo in perioada 1924-1927, a faptului ca relatiile umane constituie un factor al muncii productive. De aici s-a ajuns la concluzia ca “armonizarea” relatiiilor dintre membrii unei colectivitati institutionalizate foavorizeaza desfasurarea si dezvoltarea activitatii respective. Ca urmare, specialisti in relatii publice considera ca prin intermediul acestor relatii are loc o “indoctrinare” a personalului cu o filosofie a intreprinderii respective, in care elementul predominant sa fie intelegerea restului economic si social al acesteia.

Actiunile de relatii publice interne pot fi realizate in modalitati diferite, ca: reuniuni informative cu personalul, in cadrul carora se discuta activitatea pe compartimente sau in ansamblu, perspectivele, masurile de luat etc.; se pot difuza filme realizate de personalul propriu; se pot folosi emisiuni radio si de televiziune, brosuri, pliante, comunicare personala etc.

Esentialul este ca fiecare om sa se considere coparticipant la activitatea institutiei sau intreprinderii respective, iar institutia sa-i apara in minte ca fiind cea care ii permite sa-si manifeste din plin spiritul inventiv, creator, personalitatea.

Relatiile publice externe

Buna desfasurare a muncii in institutia sau inteprinderea respectiva este dependenta, in anumite limite, si de climatul psihologic pe care si-l creeaza in exteriorul sau, in randul celor cu care vine in contact.

Se apreciaza ca o atentie deosebita trebuie acordata clientelei si marelui public. Informatiiile care se vehiculeaza pentru a crea un climat psihologic favorabil in randul publicului din afara intreprinderii trebuie foarte bine selectate. Ele nu trebuie sa ia forma unei campanii publicitare; ele trebuie sa prezinte nu produsele sau servicii intreprinderii, ci actiunile, intentiile si perspectivele acestora.

In procesul de relatii publice se va tine seama de structura de varsta, sex, profesiune, mediu rural sau urban etc., pentru a se initia actiuni adecvate specificului diferitelor grupari sociale care alcatuiesc marele public. De asemenea, se va tine o permanenta legatura cu liderii posibili ai unor grupuri sociale, care au posibilitatea de a influenta mai eficient atitudinile celorlalti. Foarte utila este crearea conditiilor pentru a se putea receptiona eventualele reclamatii sau sugestii din partea publicului, precum si relatiile sociale favorabile cu publicul din vecinatatea institutiei sau intreprinderii.

Procesul de relatii publice

Dupa cum precizam mai inainte, relatiile publice se bazeaza in totalitate pe sentimentul de incredere pe care il creeaza persoanelor sau institutiilor interesate, la nivelul altor institutii sau publicului larg. Dupa cum bine se observa, este vorba de un ansamblu de activitati care trebuie derulate pe o perioada de timp delimitata sau nelimitata, unde sunt angrenati mai multi angajati si carea actioneaza pe baza unui plan foarte bine stabilit, respectandu-se reguli semantice.

Toate elementele trebuie privite intr-un integ si, mai mult decat atat, rezultatul este planificat, pervazut si asteptat chiar.

Datorita acestor considerente, apreciem ca avem de-a face nu cu o derulare de activitati la nivelul unei institutii sau organizatii, ci cu un intreg proces care poate fi denumit procesul de relatii publice.

Dupa cum se va vedea, avem de-a face cu un adevarat proces care functioneaza pe baza unor reguli bine structurate si care se regasesc in mecanismul psihologic de formare a increderii.

Referat: Definiti strategiile de intreprindere Referat: Analiza riscului la nivelul intreprinderii

Multi autori au incercat sa defineasca mecanismul psihologic de formare a increderii, insa marea majoritate s-au referit, in special, la schimbarile sau modificarile ca au avut loc la nivelul psihicului uman, atunci cand acesta este supus unui proces de relatii publice, si mai putin la mecanismele care declanseaza aceste modificari sau schimbari.

Dupa parerea noastra, procesul de relati publice are ca scop principal castigarea increderii si poate fi reprezentat ca un ansamblu de vectori care actioneaza in mai multe etape si la niveluri diferite, avand drept scop schimbarea sau modificarea unor reprezentari, despre un obiect sau fenomen. Acestea, ajunse la un anumit punct, au rolul de a-l face pe un individ (institutie) sa accepte o noua versiune a respectivului obiect (fenomen).

Simbolic, procesul poate fi reprezentat astfel:

Produse de

calitate

Marketing Stabilitate

performant financiara

Raspundere

fata de client

Personal Eficenta si siguranta

de calitate in tranzactii

Partener sigur

pentru viitor

Imagine de Conducere onesta

marca si responsabila

In faza I, cel care recepteaza mesajul de relatii punblice observa lucruri banale, dar adevarate, despre institutias respectiva si care sunt usor de verificat. Exemplu: produsele pot fi supuse unor teste de specialitate , dar in cea mai mare parte calitatea lor poate fi observata cu ochiul liber. De asemenea, din bilanturile publicate de firma respectiva, putem constata daca are vanzari bune si care este situatia ei financiara.

Aceasta prima faza duce la formartea unei imagini bune despre o inteprindere rentabila, ce poate fi o intreprindere luata in atentie pentru o eventuala colaborare.

A doua faza trebuie receptata de beneficiar in elemente ce tin de modul eficient de organizare a activitatilor, care poate fi luat chiar ca model, de atitudinea fata de clienti, care trebuie sa fie foarte corecta, dar mai ales mde modul responsabil de intocmire si derulare a afacerilor.

A treia faza are rolul de a-l determina pe viitorul partener de afaceri sa caute modalitati de legatura cu intreprinderea (organizatia) respectiva in vederea colaborarii. Este cel mai important moment al procesului de relatii publice, deoarece la beneficiar au ajuns - gratie procesului de relatii publice - suficiente informatii pentru a-l determina sa incerce o colaborare. A treia faza are rolul de a-l convinge definitiv pe beneficiar ca intreprinderea (institutia) noastra este singura care are toate atuurile pentru a putea fi sigur de o colaborare corecta si rentabila. Aceste atuuri sunt: o imagine de marca recunoscuta, o conducere onesta si responsabila si certitudinea ca este un partener sigur pentru viitor.

Desigur, procesul de relatii publice poate avea si mai multe faze, in functie de scopul pentru care a fost elaborat. Important este ca la nbeneficiar sa ajunga exact acele informatii de care acesta are nevoie pentru a-si forma sau schimba reprezentarea fata de aceasta institutie. Esentiala este, insa, si paleta de tehnici si metode pe care o vom folosi pe parcursul tuturor acestor faze.

Trasaturile caracteristice procesului de relatii publice

Foarte multi specialisti sunt de acord ca principalele trasaturi caracteristice ale acestui proces sunt urmatoarele:

Procesul de relatii publice este intentionat, are la baza o manifestare de vointa a unei persoane sau a unei institutii (organizatii) in scopul castigarii increderii.

Acest proces urmareste o reactie de tip impact, mai precis, ca urmare a actiunilor desfasurate de o persoana sau o institutie (organizatie), se urmareste un anumit tip de reactie din partea altor persoane.

Activitatea de relatii publice se desfasoara pe baza unei strategii foarte bine pusa la punct, uneori in mai multe faze.

Procesul de relatii publice are la baza realizarile individului sau institutiei (organizatiei). In cazul in care institutia sau individul are realizari slabe, procesul nu isi va atinge scopul.

Scopul realizarii procesului de relatii publice este dublu. Din aceasta activitate are de castigat nu numai cel care il initiaza, dar si publicul larg, ca beneficiar al serviciilor sau produselor ambelor institutii (ofertant si beneficiar).

Relatiile publice constituie un atribut al conducerii institutiilor (organizatiilor) si permit mentinerea unor cai de comunicare intre aceasta intreprindere si oamenii cu care intra in contact. De asemenea, procesul de relatii publice poate avertiza din timp conducerea institutiilor (organizatiilor) despre unele tendinte si fenomene noi  ce pot aparea.

Procesul de relatii publice cuprinde relatiile cu presa, relatiile cu publicul, relatiile cu proprii angajati, relatiiile cu autoritatile si, bineinteles, relatiile cu diferite instituttii si organizatii.

Cu privire la dezvoltarea relatiiilor publice, imensa majoritate a specialistilor sunt de acord ca in secolul urmator acestea vor cunoaste o dezvoltare exploziva, deoarece pana acum si-au dovvedit utilitatea si, mai mult, societatea moderna este si va fi controlata de informatie.

Elementele procesului de relatii publice

Pentru ca procesul de relatii publice sa functioneze, el are nevoie de trei elemente. Acestea sunt: agentul de relatii publice, clientul sau beneficiarul si serviciile specifice.

Agentul de relatii publice

Este un lucru cunoscut ca, pentru a promova o strategie de relatii publice, este nevoie de o inalta calificare in domeniu. Deci nu orice persoana poate indeplini aceasta functie.

Dincolo de calitatile pe care trebuie sa le aiba un om cu studii universitare, pregatirea lui va cuprinde, obligatoriu, si urmatoarele discipline: sociologie, psihologie, retorica, management, legislatie (publica si privata), istorie, limbi straine. Totodata, persoana care lucreaza in domeniul relatiilor publice va trebui sa posede temeinice cunostinte despre: mijloace moderne de comunicare, drepturile omului, istoria artei, politologie, arhitectura si urbanism, informatica si, nu in ultimul rand, conducerea autoturismului.

Agentul de relatii publice trebuie sa aiba capacitatea de a intra in relatie cu semenii sai cat mai usor si mai natural cu putinta, sa fie prezentabil si corect in relatiile cu clientii si marele public.

Din punct de vedere deontologic, agentul de relatii publice are cateva obligatii:

sa nu-si modifice obiectivele fara acordul clientului;

sa fie de partea institutiei care l-a angajat pana la terminarea contractului;

sa nu se afle in prim planul activitatilor, pentru a-si mentine deschise canalele de comunicare;

sa exploateze intr-o maniera personala orice eveniment favorabil indeplinirii mandatului sau.

Clientul

Beneficarul activitatii de relatii publice poate fi o persoana sau o institutie (organizatie). Aceasta are nevoie de consultanta profesionala in domeniul relatiilor publice pentru a-si realiza un interes (scop) - stergerea unei imagini negative a firmei, cresterea patrimoniului acesteia prin atragerea de investitori etc.

Intre client si agentul de relatii publice iau nastere raporturi contractuale.

Clientul stabileste obiectivele ce trebuie atinse o data cu demararea procesului de relatii publice si scopurile imediate sau de perspectiva. Cu privire la metodele si mijloacele care trebuie folosite, clientul le poate propune agentului de relatii publice, dar nu are dreptul sa le impuna.

Serviciile de relatii publice

Gama de servicii de relatii publice este extrem de larga atingand, practic, toate laturile activitatilor socio-umane.

In general, serviciile in acest domeniu urmaresc crearea unor canale de comunicare cu beneficiarii sau administrarea acestor canale. Insa specifice acestor servicii sunt activitatile de promovare comerciala si marketing, consultanta in domeniul politic, guvernameental, al afacerilor publice, financiar, relatii de munca, probleme de personal, educatie sau recalificare, castigarea increderii opiniei publice, promovarea unei imagini de marca etc.

Trebuie precizat ca, atunci cand este vorba de consultanta, persoana - agent de relatii publice - nu trebuie sa fie expert in domeniul respectiv. Pentru elaborarea strategiei de relatii publice el poate apela la specialisti recunoscuti in domeniu.

Etapele procesului de relatii publice

Majoritatea specialistilor apreciaza ca procesul de relatii publice are cinci etape in care se deruleaza. Aceste etape sunt obligatorii, lipsa unei impiedicand derularea intregului program de activitati.

Aceste etape sunt:

- Definirea scopului (stabilirea obiectivelor).

- Cercetarea in teren.

- Elaborarea strategiei de relatii publice.

- Implementarea activitatilor in mediul (mediile) social(e) vizat(e).

-Evaluarea periodica si finala a programului.

Definirea scopului (stabilirea obiectivelor)

Aceasta prima etapa este realizata de agentul de relatii publice impreuna cu beneficiarul serviciilor. Este o etapa importanta, deoarece da posibilitatea celor doi interlocutori sa se cunoasca, dar totodata se armonizeaza interesele celor doua parti. Acest lucru este relevant intrucat nu toate obiectivele pe care beneficiarul doreste sa le realizeze pot fi realizate efectiv.

Spre exemplu, conducatorul unei intreprinderi economice, care fabrica produse de o calitate indoielnica, doreste implementarea unui proces de relatii publice ccare sa transforme imaginea publicului de spre produsul respectiv intr-o imagine de marca. Un astfel de obiectiv este imposibil de real, deoarece una din conditiile de existenta (realizare) a procesului de relatii publice este ca produsele realizate de intreprindere sa fie de buna calitate.

In anumite situatii, obiectivul (obiectivele) pe care beneficiarul le pune in fata agentul de relatii publice nu se pot realiza in unitatea de timp pusa la dispozitie.

In fine, obiectivele pot fi realizate, dar numai dupa ce beneficiarul accepta si costurile programului, care in anumite privinte pot fi destul de mari.

Toate aceste documente trebuie puse la punct in prima etapa a acestui proces de relatii publice.

Cercetarea in teren

Este cea mai importanta etapa a procesului de relatii publice. Ea are ca scop, pe de o parte, gasirea problemelor care impieteaza asupra promovarii unei imagini dorite despre institutia avuta in vedere, iar pe de alta parte, identificarea cailor si metodelor pentru a derula un program de relatii publice corect si eficient.

Dupa parerea noastra, cercetarea ar trebui sa asigure urmatoarele functii:

determinarea domeniilor de unde trebuie culeasa informatia. Este atributul agentului de relatii publice, iar activitatea in sine este premergatoare oricarei strategii. Pentru ca un proces de relatii publice sa poata demara, este necesara obtinerea de date din urmatoarele domenii:

social: organizarea sociala a localitatii sau zonei unde se efectueaza cercetarea, numarul locuitorilor, profesii dominante (numeric), particularitati lingvistice, obiceiuri cu caracter local, grad de ocupare a fortei de munca;

politic: numarul de formatiuni politice, ponderea acestora in randul electoratului, orientarea pe esichierul politic, traditia in domeniu;

economic: numarul de intreprinderi din zona aleasa, cifra de afaceri, obiectul activitatii desfasurate (daca obiectul procesului de relatii publice este o intreprindere, este nevoie de foarte multe date din acest domeniu);

Obtinerea unor date despre institutia (organizatia) respectiva. Aceste date ne ajuta sa ne formam o imagine completa si reala despre: numarul de personal, cifra de afaceri, calitatea produselor, politica salariala, relatiile cu partenerii externi etc.

Cercetarea trebuie facuta de un specialist in domeniu, care este obligat sa cuantifice fiecare parametru in unitati internationale, de o maniera usor de inteles pentru ceilalti.

In cazul institutiilor din administratia publica (prefecturi, primarii etc.) importante sunt date despre incadrarea personalului (pregatire, medie de varsta si gradul de ocupare al posturilor).

Informatiile pot fi obtinute din surse publice (bibilioteci, anuare), dar si din presa sau direct de la persoanele care le detin.

Din acest punct de vedere, persoana care face documentarea este libera sa gaseasca sursele cele mai credibile, insa trebuie sa dovedeasca discernamant atunci cand le selecteaza, deoarece o informatie gresita poate duce la luarea unei decizii gresite, iar procesul de relatii publice poate fi pus in pericol.

Identificarea problemelor esentiale care fac ca imaginea institutiei sau organizatiei sa nu fie cea dorita.

Cercetarea in acest caz trebuie efectuata de un  specialist in domeniu, asistat de agentul de relatii publice si care ca scop investigarea modului de organizare si derulare a activitatilor (economice, sociale etc.), pentru a identifica acei vectori care nu sunt folositi cu maxima eficienta si care greveaza asupra eficientei sistemului respectiv.

Trebuie precizat de la inceput ca aceasta activitate este esentiala pentru conturarea procesului de relatii publice. Datele si informatiile obtinute cu ocazia verificarii se coroboreaza cu cele obtinute in intregul proces de cercetare, urmand a se pune la punct strategia care sta la baza procesului de relatii publice. Putem spune ca rezultatul intregului proces depinde de calitatea si obiectivitatea acestei cercetari.

In continuarea cercetarii, agentul de relatii publice, ajutat de specialisti, studiaza mediul in care urmeaza a se implementa procesul de relatii publice.

Studiul mediului este important din cel putin doua motive:

primul arata faptul ca fiecare mediu are cateva modalitati specifice de circulatie a informatiei, iar acestea, atunci cand sunt cunoscute, pot fi exploatate rational;

al doilea motiv ne determina sa acceptam faptul ca oricare sistem (mediu) manifesta intoleranta fata de anumite structuri care, daca nu sunt cunoscute, pot duce la blocaje, iar uneori chiar la obstacole serioase in calea comunicarii.

Datorita acestor considerente, studierea mediului unde va fi implementat procesul de relatii publice este la fel de importanta ca si cercetarea in ansamblu.

Un alt element al cercetarii urmareste conturarea (stabilirea) unei strategii de abordare a activitatilor de relatii publice. Mai precis, agentul de relatii publice, avand la dispozitie datele cercetarii efectuate pana acum, poate sa proiecteze un anumit numar de activitati de relatii publice si un calendar al desfasurarii lor.

Organizarea activitatilor ce urmeaza a se desfasura, precum si succesiunea lor, face parte din strategia de relatii publice care are la baza procesul de relatii publice.

Trebuie, totusi, precizat faptul ca procesul de este inca definitivat, ci doar cuantificat si ordonat in functie de factorul timp.

Aceste activitati, care tocmai au fost cuantificate, trebuie puse in practica prin anumite tehnici si metode specifice de relatii publice. Cercetarea efectuata in acest caz de agentul de relatii publice are rolul de a identifica acele tehnici de comunicare care sunt utile si pot da randamentul cel mai bun in mediul vizat.

Elaborarea strategiei de relatii publice

Faza finala a cercetarii de teren are rolul de a pune la punct derularea unor activitati intr-o conceptie unitara, folosind tehnicile si metodele specifice de relatii publice.

Aceasta faza este realizata numai de agentul de relati[I publice si constituie cheia succesului in materie de relatii publice.

Astfel, activitatile ce urmeaza a se derula sunt ordonate in functie de prioritati, de perioadele de timp in care se vor derula si, nu in ultima instanta, de fondurile materiale avute la dispozitie.

Dupa parerea noastra, strategia de relatii publice, pentru a avea succes, trebuie sa raspunda la urmatoarele comandamente:

toate activitatile se desfasoara concertat, urmarind acelasi scop rezultat din cercetarea efectuata anterior. Daca cercetarea nu a identificat acele cai si mijloace care sa duca la rezultatul scontat, oricat de bine ar fi realizat procesul, rezultatele vor fi nule;

strategia de relatii publice este conceputa pe baza rezultatelor trecute, prezente sau viitoare ale institutiei respective. Daca organizatia induce in eroare beneficiarul procesului (public, clienti etc.) activitatea in sine se poate asemana cu manipularea.

In cazul institutiilor publice, strategia de relatii publice ce va fi adoptata trebuie sa tina seama de specificul activitatilor ce se desfasoara in institutia respectiva, de circumstantele reale in care isi realizeaza sarcinile profesionale persoanele care lucreaza acolo si de modul in care se face, de obicei, comunicarea.

In principal, strategia de relatii publice adoptata va avea urmatoarele repere:

identificarea publicului tinta;

gasirea canalelor de transmisie cele mai performante si adaptate acelui public;

continutul si calitatea mesajului de transmis sa fie de natura sa formeze reprezentari fara echivoc la publicul tinta;

esalonarea activitatilor trebuie sa fie cea stabilita si sa urmareasca acelasi scop;

sa foloseasca eficient resursele materiale si umane implicate in procesul de relatii publice;

periodic, sa evalueze si sa adapteze strategia de relatii publice folosita.

Implementarea activitatilor de relatii publice

in mediul vizat                          

Activitatea in sine este de resortul agentului de relatii publice si are drept scop identificarea canalelor de transmisie cele mai performante in mediul respectiv si urmarirea realizarii, dupa calendarul stabilit, a activitatilor hotarate.

Mai precis, agentul de relatii publice deruleaza activitatile dupa calendar si ia toate masurile ca sa recepteze ecoul pe care acestea, eventual, l-ar produce, pentru a putea face o evaluare corecta a programului.

Aceasta faza este cea mai dinamica, deoarece toate fortele si mijloacele procesului de relatii publice sunt puse in miscare. Agentul de relatii publice este ca un dispecer: el trimite spre destinatii diferite - foarte bine precizate - mesaje (comunicari), intercepteaza reactiile, iar la sfarsit evalueaza programul.

Desi in anumite momente activitatile de relatii publice nu par deosebit de importante, suma lor este cea care ne da succesul.

Asemanand activitatea de relatii publice cu o actiune militara, faza despre care aminteam este cea a luptei propriu-zise, cand se vede daca modul de concepere si realizare a strategiei este cel corect.

Evaluarea programului de relatii publice

Evaluarea programului de relatii publice este ultima faza. Aceasta se realizeaza secvential (o data cu terminarea fiecarei faze) si final, cand se evalueaza intreg programul. Evaluarile secventiale pot duce la modificari ale strategiei, dar care nu pot afecta fondul problemei.