Promovarea si avansarea functionarilor publici

PROMOVAREA SI AVANSAREA FUNCTIONARILOR PUBLICI

Promovarea sau inaintarea in functie reprezinta trecerea - in intervalul de timp in care se exercita functia publica - pe si prin nivelele de ascensiune profesionala in mod corespunzator si cu respectarea ierarhiei stabilite prin indeplinirea criteriilor de performanta profesionala, insotita, de obicei, de marirea salariului.

Statutul a consacrat dreptul de promovare ca modalitate de dezvoltare a carierei prin ocuparea unei functii superioare vacante, in urma indeplinirii acestor criterii de catre personalul administrativ, ceea ce inseamna si obligativitatea institutiei de a-l trece pe cel in cauza in clasa si gradul ori functia (inclusiv prin dobandirea unei noi diplome de studii) imediat urmatoare, superioara.

Avansarea este inaintarea in treptele de salarizare si este cuprinsa in promovare, desi poate opera si independent de aceasta.

Atat promovarea cat si avansarea constituie un puternic factor de motivatie si, prin aceasta, de cointeresare, pentru activitatea functionarului ceea ce se reflecta pozitiv in realizarea atributiilor de serviciu. Din pacate, aceeasi "stimulare" determina, in lipsa unor criterii legale, riguroase si stabile, numeroase stari "concurentiale" de factura neloiala, amorala si necolegiala intre functionari contrar ideilor de respect si sprijin reciproc si de deontologie, ce ar trebui sa calauzeasca relatiile intercolegiale.

Conform legii structura carierei profesionale cuprinde clasele de studii (I - studii superioare de lunga durata, II - studii superioare de scurta durata, III - studii medii liceale), functiile de executie corespunzatoare acestora, respectiv pentru clasa I-a expert, consilier, inspector, consilier juridic, auditor, pentru clasa a II-a referent de specialitate, pentru clasa a III-a referent. Functiile publice in cauza au gradele profesionale superior (maxim), principal, asistent, debutant.

Fiecarui grad ii corespunde un nivel de salarizare si care se acorda incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator perioadei pentru care s-a facut evaluarea. Este necesar sa facem cateva precizari:

din moment ce functionarul indeplineste, prin rezultatele muncii sale, criteriile de performanta profesionala, evaluarea ii permite dreptul de a avansa in gradul de salarizare insa pentru promovare trebuie indeplinita conditia existentei unei vacante a nivelului imediat superior la care accede. Promovarea se face numai prin examen sau concurs intr-o functie sau grad imediat superior, de la debutant la asistent, de aici la principal, iar de pe acest post pe cel superior, corespunzator clasei de studii absolvite.

conditiile de vechime minima in functia de executie din gradul profesional, calificativul de foarte bun in ultimii doi ani, indeplinirea cerintelor din fisa postului.

promovarea il vizeaza numai pe cel aflat intr-o functie publica, intrat deja in corpul functionarilor publici si care, astfel, trebuie sa sustina un concurs sau examen pentru ocuparea postului, alaturi de alti participanti interni sau externi cu care sa se intreaca in disputarea acestuia.

autoritatea sau institutia publica poate stabili ca promovarea sa se realizeze in urma unei examinari profesionale a celui interesat, care va cunoaste, din timp sau in timp util, acest lucru. Desigur, regulamente interne si statute proprii pot prevedea conditiile de examinare si baremurile de avansare pentru cei vizati si interesati.

Pentru a putea participa la examenul de promovare in gradul profesional imediat superior celui detinut, functionarii publici trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

sa aiba cel putin 4 ani vechime in gradul profesional al functiei publice din care provine;

sa aiba cel putin 2 ani vechime in treapta de salarizare din care avanseaza;

sa fi obtinut cel putin calificativul "bine" la evaluarea performantelor individuale in ultimii 2 ani;

sa nu aiba in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata.

De asemenea pentru a participa la concursul de promovare intr-o functie publica de conducere, functionarii publici trebuie sa indeplineasca anumite conditii, si anume:

sa fie absolventi de master sau de studii post-universitare in domeniul administratiei publice, management sau in specialitatea studiilor necesare exercitarii functiei publice;

sa fie numiti intr-o functie publica de clasa I;

sa indeplineasca conditiile prevazute in fisa postului;

sa indeplineasca conditiile minime de vechime in specialitatea studiilor necesare ocuparii functiei de conducere, si anume 2 respectiv 5 ani;

sa nu aiba in cazier o sanctiune disciplinara neradiata.

Examenul de promovare in grade profesionale si pentru functionarii publici de executie si pentru cei de conducere se organizeaza de autoritatea sau institutia publica cu avizul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici in limita functiilor publice rezervate promovarii si cu incadrarea in fondurile bugetare alocate.

Legea cadru a instituit pentru functionarii publici si un sistem de promovare rapida in functii publice. Pot beneficia de sistemul de promovare rapida:

persoanele care au absolvit programe organizate pentru obtinerea statutului de manager public;

functionarii publici care au promovat examenul organizat de autoritatile si institutiile publice pentru promovarea in gradul profesional dar nu indeplinesc conditiile de vechime pentru promovarea in gradul profesional imediat superior celui detinut daca indeplinesc urmatoarele conditii:

au cel putin 1 an vechime in gradul profesional al functiei publice din care promoveaza;

au obtinut calificativul "foarte bine" la evaluarea performantelor profesionale individuale din ultimul an;

nu au in cazierul administrativ o sanctiune disciplinara neradiata;

au urmat cel putin o forma de perfectionare profesionala in ultimul an.

Concursul pentru promovare rapida in grade profesionale se organizeaza anual de catre Agentia Nationala a Functionarilor Publici in limita functiilor publice rezervate promovarii rapide.

Modalitatile de promovare sau de avansare dupa alta terminologie se pot clasifica dupa mai multe criterii.

a) Dupa provenienta functionarilor aceasta se poate realiza din cadrul personalului propriu sau al sistemului propriu de autoritati sau institutii ori din afara acestora.

Avantajele primei modalitati rezida in promovarea unui personal bun cunoscator al activitatii executive de profil, concomitent cu cointeresarea si stimularea oferita de perspectiva inaintarii pe linie profesionala a celui in cauza.

Dezavantajul sistemului consta in limitarea cercului de persoane din cadrul caruia se face avansarea, aparitia tendintelor de elitism datorita sferei inchise de cuprindere, precum si pericolul instaurarii rutinei si birocratismului in exercitarea functiei.

In cazul autoritatilor (ierarhic) superioare (centrale sau nationale ori judetene) se mai poate pune problema provenientei geografice a functionarilor avansati, adica reprezentativitatea teritoriala si proportiile ei in cadrul respectivelor autoritati.

Sistemul promovarii din afara organului sau chiar din afara sistemului are unele avantaje constand din eliminarea deficientelor primului sistem, dar si dezavantaje proprii, legate de necunoasterea de catre cei in cauza a specificului activitatii functiei respective, o acomodare mai dificila a noului venit, inclusiv o posibila atmosfera nefavorabila sau chiar ostila a colectivului de serviciu fata de o persoana straina.

Anumite sectoare ale administratiei (armata, finante, cai ferate, etc.) in mod traditional s-au caracterizat prin utilizarea exclusiva a personalului propriu in politica de avansare si promovare. Desigur, nu se pune in discutie situatia functiilor alese sau a celor de demnitate publica din autoritatile executive reprezentative (Guvern, consilii, ministere) a caror statute sunt prioritar politice.

b. Dupa modul de efectuare a avansarii se cunoaste sistemul avansarii libere si cel prin concurs.

Sistemul avansarii libere se poate realiza, intr-o prima modalitate, dupa libera apreciere a factorului de conducere care adopta decizia privitoare la persoana, functia si momentul realizarii promovarii. Procedeul este criticat, si mai rar folosit, datorita marii doze de subiectivism pe care il implica.

Cealalta modalitate este sistemul avansarii de drept constand in trecerea perpetua (continua) dintr-o functie pe alta imediat superioara, de drept, prin simpla indeplinire a cerintelor legale de vechime in functia detinuta, varsta implinita, eventual cumulate cu calificativele dobandite de-a lungul unei perioade determinate sau acordate de catre unele inspectii (procedeu utilizat, mai ales, in armata).

Sistemul avansarii prin examen sau concurs reprezinta modalitatea de trecere intr-o functie superioara numai in urma verificarii cunostintelor de specialitate necesare exercitarii acelei functii.

De regula, acest sistem permite participarea la verificare si a altora din afara institutiei, dar care indeplinesc conditiile legale, largind sfera de selectia a candidatilor, iar desfasurarea examenului - sustinut in baza unei tematici si bibliografii, dupa o anumita procedura si in fata unei comisii de specialitate - ii confera un plus de obiectivitate. Acest sistem are o mai veche traditie in legislatia noastra, fiind reactualizat de reglementarile de dupa 1989, in vigoare si pentru functionari pana la adoptarea noului Statut care consacrau sistemul concursului sau examenului.

Sa analizam sistemul consacrat de actualul Statut pentu functiile de executie:

    pe linia intaririi stabilitatii si continuitatii in functie si in scopul consacrarii carierei publice s-a instituit initial dreptul la promovare a functionarului in grad, clasa sau functie in urma rezultatelor obtinute la concurs sau examen prin evaluarea performantelor profesionale individuale, inlocuit cu facultatea sau posibilitatea de promovare.

2       existand trei categorii de clase (I, II, III), fiecare cuprinzand functii si fiecare functie cuprinzand, la randul ei, trei grade profesionale, fiecareia din ele trepte sau nivele de salarizare incepand cu data de 1 ianuarie a anului urmator perioadei pentru care s-a facut evaluarea;

3       promovarea in gradul urmator se face in cadrul aceleiasi functii, si, desigur, in cadrul aceleiasi clase de studii. Totusi, atunci cand se obtine o diploma de studii de nivel superior celei detinute de functionar are loc si o schimbare sau trecere in alta clasa de studii, nu neaparat cu respectarea ierarhiei, ci corespunzator studiilor (I de nivel superior de lunga durata, II de nivel superior de scurta durata, III de nivel mediu liceal sau postliceal), deci este posibila o trecere de la clasa III direct la clasa I prin trecerea sau transformarea postului;

4       conditiile de promovare in grad opereaza daca exista o vechime minima de 4 ani in gradul din care are loc promovarea si cel putin 2 ani vechime in treapta de salarizare si daca la evaluarea anuala a performantelor profesionale, individuale, s-a obtinut cel putin calificativul ,,bine" 2 ani consecutiv.

    avansarile in grade, se fac numai in cadrul numarului de posturi vacante, fara a se depasi numarul maxim de titulari stabilit in conditiile legii. Numarul maxim de titulari in raport cu efectivul total de functionari publici din cadrul fiecarei autoritati sau institutii se stabileste anual prin hotarare de Guvern pentru autoritatile centrale si structurile lor din teritoriu, inclusiv prefecturi sau, dupa caz, prin hotararea consiliului local ori judetean. Avansarile apro-bate de autoritati sau institutii vor fi comunicate Agentiei Nationale a Functionarilor Publici.

Legea a mai consacrat si conditiile privind promovarea in functii publice de conducere precum si sistemul promovarii rapide in conditii de vechime redusa a calificativului foarte bine a obtinerii calificarii ca manager public ori absolvirea unui curs de perfectionare si lipsa sanctiunii disciplinare.

Ca o concluzie generala putem aprecia actualul sistem de promovare ca fiind un sistem deschis caracterizat prin existenta dreptului la inaintare in functie recunoscut personalului propriu in conditiile legii si numai in limita posturilor vacante corespunzatoare, pentru functionari in baza calificativelor obtinute la evaluarea performantelor profesi-onale individuale, prin sustinerea unei forme de verificare (examen sau concurs).

Promovarea reprezinta principalul factor de stimulare si cointeresare a functionarilor, atat sub aspect moral cat si material, careia i se adauga si alte stimulente morale (titluri, diplome) sau materiale (premii, gratificatii).