Curente actuale in lingvistica - analiza pragmatica

CURENTE ACTUALE IN LINGVISTICA

ANALIZA PRAGMATICA

I.        Introducere

Pragmatica, in cel mai general sens este: " studiul utilizarii limbajului in opozitie cu studiul sistemului lingvistic, care priveste propriu-zis lingvistica"[1], asa cum o definesc Anne Reboul si Jacques Moescher, insa, aria sa de studiu se extinde asupra intregului sistem al limbii ca act de vorbire . O mare contributie in domeniul cercetarilor pragmatice le-au avut J. L. Austin prin Teoria actelor verbale , teorie continuata apoi de J. Searle si H. P Grice care vede in pragmatica o cercetare a intelegerii limbajului, asa se explica ca orice analiza pragmatica trebuie sa porneasca de la cunosterea si intelegerea teoriilor "parintilor " pragmaticii, mai ales ca studiile acestora au constituit temelia pentru numeroase dezbateri asupra manifestarii limbii in momentul vorbirii.

Corpusul este constituit dintr-un fragment, parte dintr-un dialog extins performat intr-un moment de maxima intensitate al filmului Titanic de James Cameron. Replicile scurte datorate tensiunii evenimentelor in cadrul carora se desfasoara (momentul in care personajul feminin incearca sa se sinucida) face ca fiecare enunt sa contina un numar mare de semnificatii , corpusul ales pretandu-se, astfel ,unei analize pragmatice.

Perspectiva abordata in cercetarea de fata are la baza teoriile lui Austin si Searle privind actul vorbirii, teorii ce se fundamenteaza pe conceptul de comunicare ca act vital unui grup social, mai exact, vizeaza identificarea tipului de acte ale vorbirii dintr-un enunt: locutionare, ilocutionare sau perlocutionar si indeplinirea conditiilor de reusita ("felicity conditions") :conditii ce trebuie atinse pentru ca un enunt sa isi atinga scopul. De asemenea, fragmentul va fi supus si analizei din perspectiva principiului cooperarii si al implicaturii -notiuni introduse de Grice.

1. JACK : Nu o face!

2. ROSE :Da-te inapoi. Nu te apropia!

3. JACK : Hai, da-mi doar mana. Te trag eu inapoi.

4. ROSE : Nu! Ramai unde esti! Vorbesc serios! O sa-mi dau drumul!

5. JACK : Nu, n-o sa faci asta!

6. ROSE : Cum adica, nu , "n-o sa faci asta". Nu-mi spune tu ce o sa fac sau n-o sa fac!

Nu ma cunosti!

7. JACK : Ba da. Ai fi facut-o deja. Haide, da-mi mana!

8. ROSE : Pleaca! Imi distragi atentia.

9. JACK : Nu mai pot. Acum sunt implicat. Daca iti dai drumul va trebui sa sar dupa tine. Sunt

un bun inotator.

10. ROSE : Numai cazatura te-ar omori!

11. JACK : O sa doara. N-am spus ca nu doare. Ca sa-ti spun adevarul , ma ingrijoreaza mai

mai mult ca apa este atat de rece - gheata, poate un grad sau doua.

Eseu: Elemente cu influenta asupra managementului resurselor umane din organizatie Proiect: Ce face managerul ?

12. ROSE : Esti nebun.

13. JACK : Asa imi spun toti, dar cu tot respectul, domnisoara, nu eu sunt cel ce atarna pe

marginea unui vas.

Hai, da-mi mana! Nu vrei sa faci asta!

14. ROSE : Bine .

( Din filmul: Titanic )

II. Analiza

Inainte de a trece la analiza propriu zisa, trebuie mentionat faptul ca fragmentul face parte dintr-o conversatie fata in fata , ceea ce asigura o interactiune clara intre participanti, in acest caz: Jack si Rose, personajele principale ale filmului, ceea ce presupune ca fiecare dintre cei doi contribuie la conversatie in mod rational si cooperativ. Scopul personajului masculin este de a determina interlocutorul sa renunte la actiunea pe care era pe cale sa o intreprinda. In acest sens Jack se foloseste de puterea limbajului pentru a isi atinge scopul.

Plecand de la principiul cooperarii lui Grice si cele patru maxime ce nu trebuie intelese ca norme imperative unei conversatii, un astfel de demers fiind, de altfel utopic, Jack exploteaza aceste norme fortand astfel interlocutorul sa emita ipoteze care sa ajute la interpretarea enunturilor emise-joc de semnificatii si implicaturi.

Cand un enunt este rostit de catre unul dintre personaje, emitatorul poate sa aiba in minte mai mult de un mesaj, aici intervenind rolul receptorul de a interpreta si oferii un raspuns ceea ce face ca dialogul avut in discutie sa fie nu numai posibil dar si eficient, finalitatea fiind salvarea femeii.

Conform teoriei lui Austin si Searle privind actele verbale ("Speech Act Theory") atunci cand un enunt este rostit se indeplinesc cel putin doua acte dintre cele trei posibile: actlocutionar, actilocutionar si actperlocutionar.

Astfel ca, enuntul ce deschide conversatia(1) pricinuita de incercarea de sinucidere si implicit de salvare, este o fraza performativa care desi nu contine un verb performativ are clar functia unei cerinte cu nuanta de ordin menit sa determine receptorul sa se opresca din actiune.

Prin simplul fapt de a rosti,:"Nu o face.", Jack indeplineste simultan doua acte: un actlocutionar: acela de a rosti fraza si un actperlocutionar, de persuadare prin faptul ca incearca sa o convinga pe Rose sa nu sara in apele inghetate.

Fraza performativa avuta in discutie este una implicita, realizata cu ajutorul unui imperativ. Totusi, receptorul a interpretat-o ca pe o sugestie, de aceea urmatoare replica exprima un refuz indirect din partea femeii (2), realizat printr-o fraza imperativa care are forta/ actulperlocutionar de a ameninta , structura de baza fiind aceea de a il determina pe barbat sa nu se apropie.

Urmatoarea replica (3), este interesanta din perspectiva implicaturii: enuntul fiind interpretat ca o oferta si nu ca un ordin, de aceea este urmat de un refuz. Dar de aceasta data actul vorbirii este unul direct: "Nu." urmat de doua fraze performative(4) implicite. Se poate identifica si aici actul perlocutionar, cel locutionar fiind evident rostirea frazelor, si anume amenintarea receptorului. Este importanta mentionarea lipsei detaliilor asupra actiunilor, replicile fiind de dimensiuni reduse si dinamice datorita iminentei actiunilor (personajul feminin este pe punctul de a se sinucide)

Replica personajului masculin ce vine ca raspuns :"Nu, N-o sa faci asta." incalca, conform principiului cooperarii griceian, maxima de relatie (fiti pertinenti), implicand din partea receptorului un rationament de tipul: "Este clar ca pot ma arunc in apa deci, cu siguranta nu se refera la incapacitatea fizica de a face actiunea si vrea probabil sa exprime ca nu vreau altceva decat sa atrag atentia, sa ma dau in spectacol." - fraza constatativa, utilizand termenul lui Austin, insa implicatura-ceea ce se comunica, o aflam la doar doua replici distanta cand se afirma:"Ai fi facut-o deja."(7)

Replica ce vine in intampinarea celei precedente este constituita dintr-un refuz realizat printr-o fraza declarativa, urmata de un ordin: "Pleaca".

In cadrul raspunsului venit din partea interlocutorului (9) se incalca maxima de calitate care conform teoriei lui H.P.Grice vizeaza sinceritatea locutorului. In incercarea de a determina femeia sa nu mai intreprinda actiunea (actul perlocutionar) Jack apeleaza la minciuna :" Daca iti dai drumul va trebui sa sar dupa tine. Sunt un bun inotator." Urmatoarele doua enunturi declarative exprimate in mod direct sunt , de fapt, un schimb de replici din partea ambilor participanti ai conversatiei ce indeplinesc actulperlocutionar de persuadare reciproca.(10-11)

Replicile(12-13) necesita ,o analiza amanuntita. In teoria lui Grice aceste doua fraze incalca maxima de mod, ce presupune exprimarea clara, fara ambiguitate. Insa avand in vedere articolul Logic and Conversation( Grice,1975) se remarca existenta ironiei. Pentru cercetatorul mentionat ironia este o manifestare a unei simulari, a unei dorinte de a prezenta altceva decat ce este deja existent in continutul prepozitional al enuntului si prin urmare este o prezentare contrafactuala a lumii. Astfel, enunturile subliniate sunt negative si din punctul de vedere al pragmaticii negatia este creatoare de ambiguitate, de obscuritate in mesaj, insa in cazul de fata avem de a face cu o negatie ironica. Se face aluzie la enuntul anterior rostit de interlocutor: "Esti nebun.". Intentia de a ironiza devine evidenta in mometul in care se reface inferential drumul dintre semnificatie si implicatura.

In ceea ce priveste conditiile de reusita ("felicity conditions" Austin& Searle)- reactiile incetinite ale personajului feminin si numarul mare de replici necesare pentru a o determina sa revina pe punte pot fi explicate prin nerespectarea acestora. Trebuie sa se specifice cateva elemente pe care pragmatica si sociolingvistica le au in comun si anume diferenta de clasa sociala pentru a se explica de ce ordinele , cererile lui Jack nu au fost interpretate ca atare. Conditiile de reusita sunt: persoana care da ordinul trebuie sa fie in masura sa o faca iar intelocutorul trebuie sa aiba obligatia sa execute ordinul- acesta nu e cazul dialogului analizat deoarece Jack este un barbat sarac in timp ce femeia face parte din clasa inalta a societatii. Alte doua conditii se refera la capacitatea interlocutorului de a face actiunea- Rose poate sa revina pe punte si la necesitatea ordinului- avand in vedere pericolul situatiei ordinul isi gaseste justificarea.

De exemplu:"Nu o face" nu este interpretat ca un ordin deoarece conditiile de reusita nu sunt indeplinite: nu exista o relatie de comandant- inferior. Insa unele din limitele impuse de diferentele sociale sunt abolite datorita situatiei periculoase in care cei doi locutori se gasesc ceea ce face ca finalitatea sa fie una pozitiva: salvarea femeii.

III. Concluzii

Aceasta lucrare a urmarit descrierea mecanismelor prin care frazele sunt produse de locutori, semnificatia ( ceea ce se spune) si implicatura (ceea ce se comunica) acestora si cum acestea sunt descifrate de receptori. S-au supus analizei, prin urmare, intrebari, ironii, declaratii, oferte, cereri si ordine. Fiecare dintre enunturile analizate are o dubla intentie din partea locutorului: intentia autentica de comunicare si intentia de persuadare, si expoateaza cel putin unul dintre principiile cooperararii propuse de Grice facilitand astfel, interpretarea enunturilor emise. Locutorii au fost doua personaje de fictiune cinematografica, ceea ce a facut ca analiza pragmatica a dialogului ce a fost conceput de scenarist pentru a crea senzationalul si pentru a mentine atentia spectatorilor sa fie o provocare.

Utilizatorii unei limbi, uneori fara a cunoaste teoriile ce stau la baza pragmaticii, deci intuitiv, se folosesc de limbaj si de mecanismele de exploatare a acestuia pentru a transmite ceea ce vor. Este de datoria pragmaticienilor sa analizeze mecanismele utilizate, insa defalcarea frazelor, observatia amanuntita a acestora si aprofundarea mecanismelor pragmaticii pot fi de folos oricarui individ interesat de exprimare ca mijloc de, ca sa nu folosim un termen cu sens negativ" ca manipulare", atingere a scopurilor personale.

Bibliografie:

1. Coposescu, Liliana, Introduction to Pragmatics, Brasov, 2010

2. Negrea, Elena, Pragmatica ironiei. Studiu aupra ironiei in presa scrisa romaneasca,    Bucuresti, Ed. Tritonic, 2010

3. Reboul, Anne, Moeschler, Jacques, Pragmatica azi. O noua stiinta a comunicarii, trad: Liana Pop, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 2001.

4. Reboul, Anne, Moeschler Jacques, Dictionar Enciclopedic de Pragmatica, trad. coord. de Liana Pop si Carmen Vlad, Cluj-Napoca, Ed. Echinox, 1999