BARIERE IN CALEA UNEI BUNE COMUNICARI

Comunicarea nu are loc intr-un mediu steril, omogen si protejat, ci, dimpotriva, intr-un mediu incarcat de influente dintre cele mai diverse: de la influentele naturale la cele sociale si culturale, de la cele individuale la cele de grup si de masa, de la cele tehnice si organizatorice la cele logice si lingvistice, de la cele obiective la cele subiective etc. Aceste influente merg de la simpla intarziere sau cosmetizare a informatiei, pana la completa denaturare sau chiar pierderea definitiva a acesteia.

Pentru omul contemporan, asupra caruia presiunea informationala este din ce in ce mai puternica, cunoasterea si contracararea factorilor, care genereaza influentarea negativa a comunicarii, reprezinta o cerinta majora. Considerata printre cele mai importante aptitudini, aptitudinea de comunicare cuprinde si o componenta care tine de capacitatea de a proteja comunicarea de influentele negative.

Unii autori din domeniul stiintelor comunicarii grupeaza factorii care influenteaza negativ comunicarea sub denumirea de "bariere de comunicare" (Samuel C. Certo, Niki Stanton), altii sub denumirea de "zgomot" (Shanon-Weaver, Denis McQuail). Intrucat majoritatea autorilor au adoptat termenul de bariere de comunicare, voi utiliza si eu aceasta acceptiune.

Modele de analiza a barierelor de comunicare. Potrivit lui Samuel C. Certo, barierele de comunicare sunt "factori care micsoreaza probabilitatea unei comunicari de succes." Autorul distinge doua categorii de bariere de comunicare: macrobariere si microbariere. Macrobarierele de comunicare "sunt legate, in principal, de mediul de comunicare si de lumea mai larga in care are loc comunicarea". Autorul enumera urmatoarele macrobariere de comunicare: nevoia sporita de informatii, nevoia de informatii din ce in ce mai complexe, contextul utilizarii si altor limbi in comunicare, in afara celei oficiale, nevoia constanta de a invata concepte noi. Microbarierele de comunicare "sunt legate, in principal, de elemente cum ar fi comunicarea mesajului, sursa si destinatia". In randul acestora autorul identifica: punctul de vedere al sursei privind destinatia, interferenta mesajelor, punctul de vedere al destinatarului privind sursa, perceptia, cuvintele cu mai multe semnificatii.

Mai putin riguroasa este prezentarea barierelor de comunicare de catre Niki Stanton. Acesta enumera o serie de bariere, toate inscriindu-se, dupa modelul lui Certo, in categoria microbarierelor, de unde se desprinde concluzia ca este preocupat in mod deosebit de intimitatea procesului de comunicare si mai putin de contextul acesteia. Barierele de comunicare enumerate de Niki Stanton sunt urmatoarele: diferente de perceptie, concluzii grabite, stereotipii, lipsa de cunoastere, lipsa de interes, dificultati de exprimare, emotii, personalitatea.

Acelasi tip de orientare, preponderent spre mecanismul intern al comunicarii, gasim si la Ionel Dumbrava, care enumera urmatoarele bariere de comunicare: tendinta de a auzi numai ceea ce ne-am obisnuit sa auzim, ignorarea informatiilor in dezacord cu ceea ce cunoastem, evaluarea prin criterii subiective a sursei obiective, perceperea diferita a mesajelor functie de situatia concreta si de presiunea mediului asupra sa, intelegerea de catre diferite persoane in sensuri diferite a acelorasi cuvinte, folosirea neadecvata a elementelor procesului de comunicare, incapacitatea de stapanire a emotiilor, discernerea insuficienta a mesajelor relevante de cele cu semnificatie irelevanta sau nula.

In lucrarea ABC-ul comunicarii manageriale, Monica Voicu si Costache Rusu apreciaza ca "barierele in procesul de comunicare reprezinta orice lucru care reduce fidelitatea sau eficienta transferului de mesaj" si prezinta un tabel al barierelor de comunicare. Astfel:

Barierele de limbaj au drept cauze: aceleasi cuvinte au sensuri diferite pentru diferite persoane, cel ce vorbeste si cel ce asculta se pot deosebi ca pregatire si experienta, starea emotionala a receptorului poate deforma ce el aude, ideile preconcepute si rutina influenteaza receptivitatea, dificultati de exprimare, utilizarea unor cuvinte sau expresii confuze.

Barierele de mediu au drept cauze: un climat de munca necorespunzator, folosirea de suporti informationali necorespunzatori, diferentele intre pregatirea emitatorului si receptorului.

3. Barierele datorate pozitiei emitatorului sau receptorului au drept cauze: imaginea pe care o are emitatorul si receptorul despre sine si despre receptor, caracterizarea diferita a situatiei in care are loc comunicarea de catre emitator si receptor, sentimentele si intentiile cu care interlocutorii participa la comunicare.

Barierele de conceptie au drept cauze: existenta presupunerilor, exprimarea cu stangacie a mesajului de catre emitator, lipsa de atentie in receptarea mesajului, concluzii grabite asupra continutului mesajului, lipsa de interes a receptorului fata de mesaj, rutina in procesul de comunicare.

Interesante pentru studiul barierelor de comunicare sunt si observatiile facute asupra contextului comunicarii de catre Vasile Marin in lucrarea "Comunicarea in administratia publica" sub titlul "Determinari in constructia comunicarii". Analizand statutul celui care initiaza si conduce procesul de comunicare, autorul prezinta doua tipuri de bariere de comunicare: "capcane in comunicare" si "erori logice de comunicare".

Potrivit autorului, principalele capcane in comunicare sunt: capcana sprijinului vizual, capcana religioasa, capcana etnica si rasiala, capcana sexologica. Cat priveste erorile logice, prezinta urmatoarele erori tipice: analogia gresita, dilema vinovatiei, generalizarea pripita, intrebarea aluziva, opinia neautorizata, compromisul slab, eroarea post-factum, eroarea tiparita, realitatea trunchiata. Scopul emitentului este de a convinge interlocutorul (receptorul), astfel incit erorile de mai sus pot fi facute cu intentie sau fara intentie. Daca ele sunt facute cu intentie, atunci ele nu sunt, practic, bariere de comunicare, daca si-au atins scopul. Daca, insa, nu sunt facute cu intentie, atunci semnificatia mesajului difera de cea intentionata de emitent si ele devin bariere de comunicare.

Caracterizarea principalelor bariere de comunicare. Masuri de contracarare a acestora. Barierele de comunicare nu actioneaza izolat, unele de altele. In procesul comunicarii barierele de comunicare se succed, se intrepatrund, se influenteaza reciproc, de regula se insumeaza, iar in anumite combinatii pot duce la distorsionarea grava a informatiei ori la prejudicierea sau chiar blocarea comunicarii. Termenul "zgomot", utilizat de unii autori pentru a denumi ansamblul barierelor de comunicare, este expresia acestui efect combinat, care este perceput ca un factor general de diminuare a capacitatii de comunicare. Analizand, insa, barierele de comunicare pe tipuri si componente, putem descoperi solutiile optime de diminuare a efectelor lor daunatoare, pentru a asigura un mediu comunicational stabil si optim.

Macrobarierele de comunicare. Asa cum afirma Samuel C. Certo, "macrobarierele de comunicare sunt factori care impiedica succesul comunicarii intr-un proces general de comunicare." Cu o caracterizare mai larga, macrobarierele de comunicare sunt acei factori care actioneaza asupra ansamblului procesului de comunicare, oarecum din afara lui. Specificul acestor factori este acela ca ei nu intervin direct in structura comunicarii, fiind de alta natura decat materialul comunicarii, care este informatia propriu-zisa. Tocmai de aceea aceste bariere pot fi denumite si bariere contextuale.

O prima categorie de macrobariere este cea a macrobarierelor tehnico-economice. Caracteristica acestora este aceea ca ele actioneaza din interiorul mediului in care are loc comunicarea. Astfel, nevoia sporita de informatii, deci cresterea volumului acestora, ca urmare a cresterii nivelului si complexitatii vietii social-culturale, vine, la un moment dat, in contradictie cu capacitatea de operare a retelelor de informatii, dar si cu capacitatea de absorbtie a acestora de catre actorii comunicarii: sursa si receptorul. Solutia contracararii acestei bariere este selectarea informatiilor in functie de importanta lor, precum si distribuirea lor numai spre receptorii absolut interesati de ele. Totodata, se impune alegerea redundantei optime a informatiei, chiar daca folosirea mai multor semne decat ar fi necesar pentru receptare ar parea o si mai mare incarcare a canalelor de comunicare.

In ce priveste complexitatea tot mai mare a informatiilor, ea tine tot de contextul social-cultural. Informatizarea si matematizarea proceselor economico-sociale, incorporarea tot mai accentuata a noilor descoperiri stiintifice in viata sociala implica inevitabil o crestere a complexitatii materialului necesar a fi comunicat, fapt care, de asemenea, poate determina reducerea capacitatii de preluare a acestei complexitati de catre sistemele de comunicare. Solutiile contracararii acestei macrobariere pot fi gasite pe doua directii convergente: pe de o parte, simplificarea la maxim a procesului de comunicare si selectarea receptorilor in functie de capacitatea de intelegere, iar pe de alta parte, apropierea receptorilor de complexitate, printr-o permanenta pregatire stiintifica.

Un caz aparte este cel al nivelului de dezvoltare economica. El se constituie ca macrobariera de comunicare in mod deosebit in comunicarea externa, intre diferite organizatii, dar si in cea internationala. Nivelele de dezvoltare economica diferite ale unor organizatii, state sau regiuni sunt factori care franeaza dezvoltarea, intre acestea, a unei comunicari eficiente. Fiecare dintre partile participante la proces are un alt sistem de canale de comunicare, un alt model al categoriilor si codurilor, chiar un alt obiect al comunicarii. Dincolo de diferentele lingvistice, care pot fi atenuate printr-o buna organizare a transferului de semnificatii, raman diferentele tehnologice, operationale, conceptuale care fac, uneori, aproape imposibila angrenarea eficienta a sistemelor informationale. Dificultatile prin care trec, in prezent, tarile care adera la structurile europene si euroatlantice se datoreaza, in buna masura, si barierelor de comunicare determinate de nivelele diferite de dezvoltare economica. Acest domeniu este cel mai greu de abordat in termenii solutiilor de contracarare. Apropierea nivelurilor de dezvoltare economica este un deziderat de foarte lunga durata, fara realizari spectaculoase pe termen scurt. Cu toate acestea, pe plan international se iau anumite masuri, in special pe linia apropierii modelelor si sistemelor de comunicare. In acest scop, tarile dezvoltate, ca si organizatiile internationale, investesc sume considerabile, atat in modernizarea infrastructurilor de comunicare, cat si in introducerea, in sistemele educationale din tarile ramase in urma, a noilor concepte si modele de comunicare.

A doua categorie de macrobariere este cea denumita generic, macrobarierele culturale. Contextul cultural are o semnificatie majora pentru determinarea eficientei comunicarii. Jean-Claude Abric observa faptul ca "in sens strict, microcultura unei organizatii, a unei institutii, a unui grup social dat determina moduri de comunicare si un sistem de interactiuni care poate fi in totalitate specific, altfel spus care poate fi inteles si aplicat exclusiv in acest context limitat. In sens larg, fiecare dintre noi stie din propria experienta ca tentativa de a comunica cu interlocutori apartinand altei culturi - in lipsa unor mijloace potrivite de codare si decodare a informatiei transmise - poate fi un demers de o dificultate extrema." Probleme majore apar si in ceea ce priveste diferentele religioase. Se stie ca diferitele doctrine religioase privilegiaza anumite simboluri, semnificatii, comportamente, atitudini si practici care trec dincolo de experienta religioasa, in experienta practica, inclusiv in cea de comunicare. De aceea, comunicarea intre indivizi sau grupuri umane cu apartenente religioase diferite este pusa, uneori, in dificultate. Sunt de notorietate dificultatile actuale ale guvernului francez privind implementarea unei norme legale care interzice folosirea simbolurilor religioase in scoli si institutii publice. La toate acestea se adauga diferentieri legate de obiceiuri, traditii, mentalitati incorporate in sisteme diferite de moral si coduri etice diferite.

O macrobariera culturala unanim recunoscuta este bariera lingvistica. Comunicarea, indeosebi in organizatiile multietnice, este puternic afectata de diferentele lingvistice dintre membrii acestor organizatii. Se stie, deja, ca in tentativa unui mare numar de cetateni romani de a gasi locuri de munca in tarile dezvoltate, prima bariera este necunoasterea limbii oficiale a tarii respective. Aceasta, intrucat prima grija a managerilor firmelor angajatoare este aceea de a putea comunica cu angajatul. La nivelul comunicarii dintre organizatii, bariera este mai usor de contracarat, prin pregatirea speciala a unor interpreti. La nivelul intern al organizatiilor, insa, nici timpul si nici resursele organizatiei nu permit folosirea interpretului. Iata si cateva masuri generale de contracarare a macrobarierelor culturale in comunicare:

Eseu: Elemente cu influenta asupra managementului resurselor umane din organizatie Proiect: Ce face managerul ?

. Dezvoltarea unor actiuni de cunoastere reciproca a culturilor aflate in relatie de comunicare;

. Identificarea acelor obiceiuri, mentalitati, reguli de conduita ale partenerilor de comunicare care au semnificatie pentru comunicare;

. Respectarea credintei religioase a fiecarui partener fara nici o discriminare. Sunt contraproductive atat discriminarea negativa (interdictia, blamarea, opresiunea, obligarea), cat si discriminarea pozitiva (stimularea diferentei, incurajarea prozelitismului, acordarea de bonificatii pe criterii religioase etc.);

. Pregatirea minutioasa a canalelor de interpretare in situatia derularii unor acte de comunicare intre grupuri umane sau indivizi care folosesc limbi diferite. Incercarea unor psihologi de a utiliza limba partenerului de dialog in conditiile cunoasterii aproximative a acesteia este contraproductiva si poate determina pierderi insemnate in intelegerea reciproca.

Sunt mai putin tratate in literatura de specialitate macrobarierele social-politice. Neglijarea influentei acestora asupra comunicarii ar fi, insa, o greseala, in conditiile in care apar destul de des dificultati majore de comunicare provocate de acestea. Este suficient sa evidentiem dificultatile de comunicare intr-un grup uman in care membrii acesteia apartin sau sunt simpatizantii unor partide politice aflate in raporturi de opozitie. Cand acesti membri au, in respectivele partide, si functii de conducere, prapastia comunicarii este si mai evidenta, cu toate recomandarile celor care sustin ca simpatiile politice pot fi eludate. Contracararea barierelor social-politice este aproape la fel de grea ca si cea a barierelor tehnico-economice si dependenta de ele. Ea inseamna actualizarea permanenta a legislatiei, deschidere internationala, asistenta interna si internationala pentru segmentele defavorizate ale societatii, iar in plan politic maturizarea clasei politice, schimbarea mesajului politic, din unul distructiv in unul constructiv, asimilarea regulilor jocului politic intern si international.

Microbarierele de comunicare. Considerate de Samuel C. Certo "factori care impiedica succesul comunicarii intr-un proces specific de comunicare", microbarierele de comunicare pot fi denumite si bariere de proces, ele actionand din intimitatea procesului, pe componentele si fazele acestuia. Literatura de specialitate consacra cea mai mare importanta acestui tip de bariere de comunicare. Fiind relative la un proces care poate fi izolat si analizat pe parti, acest tip de bariere pare mai usor de conceptualizat si masurat. Analiza continutului si semnificatiei acestor bariere se face tinand cont de componentele procesului de comunicare (sursa, canal, receptor) si relatiile dintre ele.

1. Microbariere ale sursei de comunicare. Microbarierele-capcane (Vasile Marin) se exprima ca inabilitati ale sursei de a elimina din comunicare expresii si atitudini cu impact negativ asupra perceptiei corecte a mesajului. Capcanele apar ca rezultat al unei slabe pregatiri nemijlocite a sursei pentru actul de comunicare. Asemenea capcane pot aparea mai ales in comunicarea orala, unde impactul este imediat si de mare anvergura, afectand nu numai relatia directa sursa-receptor, ci si relatia dintre membrii grupului participant la comunicare. Astfel de capcane sunt prezente si in comunicarea scrisa, cu efecte mai putin accentuate, insa. Evitarea unor capcane de acest gen se face prin pregatirea temeinica a sursei de comunicare, indeosebi in domeniul artei de a comunica. Cat priveste capcana sprijinului vizual, autorul observa ca sprijinul pe imagini are efect numai daca acestea au legatura directa si imediata cu continutul mesajului si fac parte, indeobste, din cultura receptorului. Abundenta de imagine poate fi mai daunatoare ca absenta acesteia. In conditiile dezvoltarii explozive a mijloacelor moderne de comunicare si imagine, unii folosesc cu orice pret asemenea mijloace, nu neaparat pentru cresterea eficientei comunicarii, ci pentru a fi in pas cu moda. Vasile Marin vorbeste si de natura acestui tip de capcana in intimitatea procesului de comunicare. Autorul vorbeste de unitatea dintre imagine si continutul comunicarii, precum si de justa masura a actului de ilustrare a cuvantului cu imagine: "Exagerarea in ilustrarea vizuala conduce la diluarea continutului util al comunicarii."

O alta categorie de bariere ale sursei sunt cele psihologice care au drept caracteristici: dificultatile de exprimare, emotiile sau personalitatea - la Niki Stanton, incapacitatea de stapanire a emotiilor - la Ionel Dumbrava, dificultatile de exprimare, imaginea de sine, sentimentele - la Monica Voicu. Caracterul manipulativ, amorul propriu exagerat, spiritul posesiv, dictatorial sunt aspecte ale personalitatii pomenite deja, care tin de mentalitate. De importanta deosebita, din perspectiva psihologica, este imaginea de sine. Jean- Claude Abric prezinta doua componente ale imaginii de sine: eul intim si eul public. Eul intim este exprimat ca "imagine pe care individul si-o face despre sine, despre fortele si slabiciunile sale, despre adevarata sa competenta, despre caracteristicile personale", iar cel public este "imaginea despre sine pe care o oferim celorlalti si care poate fi radical diferita de imaginea intima". Autorul considera ca "in orice situatie de interactiune, individul se va comporta in functie de ceea ce crede ca este si de ceea ce vrea sa para."

O problema speciala, din punct de vedere psihologic, este aceea a dificultatilor de exprimare. Nu toate dificultatile de exprimare au cauze psihologice. Unii oameni au blocaje de vorbire sau dificultati de pronuntie cauzate de stari psihice, altii de configuratii anatomofiziologice. De regula, aceste dificultati sunt sesizabile relativ usor. Unele influenteaza comunicarea, in sensul distorsionarii sunetelor care formeaza mesajul (modificarea pronuntiei anumitor litere), altele determina un anumit comportament al receptorului, care este abatut de la semnificatia propriu-zisa a mesajului, intrucat ii atrag atentia asemenea dificultati (ticuri verbale, gesturi reflexe care insotesc pronuntia, onomatopee repetate - in comunicarea orala; locuri comune, limbaj "de lemn", expresii sau constructii argumentative ilare - in comunicarea scrisa). Dificultatile de exprimare sunt mai importante ca bariere in comunicarea orala si se manifesta mai accentuat atunci cand sursa si receptorul nu sunt in contact nemijlocit. Trecerea celor cu dificultati de oralitate in planul al doilea al comunicarii, perfectionarea permanenta a personalului prin studii de logica si gramatica, consilierea psihologica si lingvistica a celor depistati cu dificultati sunt numai cateva dintre masurile care pot diminua influenta barierelor psihologice asupra comunicarii.

De mare importanta in studierea microbarierelor sursei este cunoasterea barierelor lingvistice si culturale. Orice act de comunicare are loc intr-un mediu cultural determinat. Din punctul de vedere al sursei, el presupune utilizarea unei limbi si a unui sistem de semne si simboluri, integrarea comunicarii intr-o matrice culturala determinata, precum si luarea in considerare a unui anumit nivel de instructie culturala. Comunicam intr-o limba oficiala sau intr-o limba de circulatie internationala, in limba literara sau in dialect, jargon, argou. Comunicam in limbaj tehnic, filosofic, medical, informatic. Comunicam la nivelul simtului comun sau la nivel academic. Toate acestea presupun, pentru sursa comunicarii, o anumita competenta de comunicare. In utilizarea limbii literare, greselile de ortografie sau de punctuatie, dezacordurile de gen, numar si caz, interpretarea eronata a semnificatiei unor termeni si folosirea lor cu sens impropriu etc. sunt bariere care pot distorsiona serios comunicarea.

Tot de barierele culturale tine si nivelul general de instructie culturala si de educatie al sursei comunicarii. Mai ales in managementul administrativ acest tip de bariera este evident. Gasim in posturi de decizie administrativa oameni cu o cultura precara, ale caror mijloace culturale de comunicare sunt cantonate in derizoriu, in banalitate sau in zona argoului de mahala. Adesea, in comunicarea verbala, asemenea limbaj este asociat si cu un comportament nonverbal de comunicare din acelasi registru. Rezultatul nu poate fi decat o deteriorare a relatiei de comunicare, fie ca rezultat al incapacitatii de adaptare a receptorului, fie ca urmare a discreditarii sursei, sub aspectul seriozitatii si credibilitatii.

Microbariere ale receptorului comunicarii manageriale. Una dintre functiile de baza ale comunicarii este influentarea receptorului de a accepta si a aplica decizii, dispozitii, norme si valori. Pentru realizarea acestei functii, receptorul trebuie sa fie situat in anumite imprejurari favorabile: sa primeasca mesajul, acesta sa fie inteles corect, sa fie acceptat, sa fie interesant pentru receptor, sa fie accesibil abilitatilor si capacitatii de executie a receptorului, receptorul sa nu fie impiedicat, voit sau intamplator, sa recepteze, sa inteleaga si sa actioneze etc. Cu toate acestea, in comunicarea reala, in contextul receptarii apar numeroase dificultati, numite, aici, microbariere ale receptorului. Toate aceste bariere au ceva comun: ele provin din starea psihologica a receptorului, fie ca este vorba de o stare permanenta, tinind de caracter, personalitate, obisnuinte, fie ca este vorba de o stare ocazionala, tinand de oboseala psihica, stres, interes etc. Indiferent daca sunt permanente sau ocazionale, barierele psihologice influenteaza receptarea mesajului in mai multe moduri caracteristice:

. Stabilirea unei ordini de prioritate a informatiilor din mesaj, alta decat cea intentionata de sursa;

. Eludarea unor informatii considerate de receptor ca neinteresante, nesemnificative, in dezacord cu ceea ce stie etc.;

. Pierderi neintentionate din continutul mesajului, pe fondul stresului, al oboselii;

. Raspuns inadecvat la mesaj, ca urmare a intereselor, stereotipiilor, caracterului, personalitatii sau obisnuintelor receptorului.

2. Microbariere comune, ale sursei si receptorului Asa cum subliniaza Samuel C. Certo, "comunicarea de succes se refera la un proces de comunicare interpersonala in care informatia pe care sursa intentioneaza sa o impartaseasca destinatarului este identica semnificatiei pe care o decodeaza destinatarul din mesajul transmis." In mod evident, comunicarea de insucces apare cand identitatea lipseste. Cele mai severe microbariere de comunicare, care distrug aceasta identitate, sunt cele care privesc relatia dintre sursa si receptor. Ele se exprima ca diferente intre sursa si receptor, care afecteaza comunicarea. In cel mai inalt grad ii preocupa pe specialisti diferenta de semnificatie data cuvintelor. In limba romana, ca si in oricare alta limba, exista numeroase cuvinte polisemantice ca si numeroase situatii de utilizare, care schimba complet semnificatia acestora.

Bariere de natura diferentelor culturale apar si atunci cand partenerii de comunicare au o instructie culturala diferita sau apartin unor structuri culturale diferite. Comunicarea academica presupune parteneri cu pregatire academica. Atunci cand unul dintre parteneri nu are aceasta pregatire, cel cu pregatire superioara trebuie sa utilizeze un registru de cuvinte accesibil celui cu pregatire inferioara. Altfel comunicarea este viciata sau chiar blocata. Se inteleg foarte bine pe teme de specialitate medicii intre ei, inginerii intre ei, dar apar sigur dificultati atunci cand asemenea teme sunt abordate in relatia cu parteneri de dialog de alta specialitate. Tocmai de aceea este recomandabil sa evitam punerea in discutie a problemelor noastre profesionale in relatia cu cei de alta specialitate. Este recomandabil, moral si practic, "sa nu ne dam cu parerea" in probleme care nu sunt de competenta noastra stiintifica.

Revenind la punctul de vedere al lui Samuel C. Certo, acesta pare deosebit de sugestiv prin explicatiile pe care acesta le furnizeaza. Autorul observa ca "oamenii vorbesc despre un subiect, de regula, in mod diferit cu semenii lor pe care-i considera informati, in raport cu semenii pe care-i considera neinformati. Destinatarul poate sesiza atitudinea sursei, fapt care blocheaza adesea o comunicare de succes." Despre punctul de vedere al receptorului, autorul spune ca "daca destinatarul considera ca sursa are o credibilitate mica in domeniul in care face comunicarea, destinatarul poate sa filtreze o mare parte a mesajului sursei si sa acorde o mica atentie mesajului primit." Pentru eliminarea acestor puncte de vedere sau cel putin pentru apropierea lor, partenerii de comunicare trebuie sa se accepte reciproc. Vasile Marin explica in ce consta acceptul comunicarii: el "este determinat in primul rand de dorinta partenerilor de a-si oferi prilej de reciproca definire a relatiilor lor, fiecare cautand sa inteleaga substanta si temeinicia relatiei care ii uneste precum si natura diferentierilor si particularitatilor acesteia. Samuel C. Certo recomanda receptorilor "sa ramana mereu deschisi in raport cu oamenii cu care comunica si sa fie atenti sa nu transmita nici o atitudine negativa prin comportamentul lor de comunicare", iar in calitate de receptori, le recomanda sa incerce sa ia in considerare valoarea mesajului pe care il primesc fara sa tina cont de atitudinile personale pe care le au fata de sursa. Multe idei valoroase se vor pierde - spune autorul - daca ei vor permite ca mesajele pe care le primesc sa fie influentate de sentimentele personale." Diferentele de interes sunt microbariere de comunicare ce intervin intre sursa si receptor ca urmare a importantei pe care o da fiecare partener mesajului comunicat sau ca urmare a unor interese reciproce. In primul caz, sursa poate exagera importanta mesajului transmis sau poate privilegia o anumita latura a acestuia, in functie de propriile interese. La randul sau, receptorul poate fi lipsit de interes fata de un anumit mesaj, il poate ignora sau trata cu superficialitate. "E in zadar sa vorbesti celui ce nu vrea sa te asculte", spunea M. Eminescu; Diderot spunea ca "cei mai cumpliti surzi sunt cei care nu vor sa auda", iar Seneca preciza ca "nu trebuie sa vorbesti decat cui vrea sa te asculte." Recomandarea marelui savant Nicolae Iorga suna astfel: "Inainte de a discuta cu cineva, sa te informezi daca nu cumva are un interes sa fie de alta parere. Atunci nu-ti mai strica vorba degeaba." In cel de-al doilea caz, fie sursa are un interes special in raport cu receptorul (de exemplu, obtinerea votului acestuia in alegeri, atragerea lui intr-o activitate sau grup de interese, convingerea lui de a cumpara un anumit produs, distragerea atentiei de la anumite aspecte pe care sursa vrea sa le ascunda etc.), fie receptorul manifesta un interes anume in raport cu sursa (obtinerea unor foloase, exprimarea atasamentului, ascunderea propriilor limite sau defecte etc

Se poate spune, in concluzie, ca sursa si receptorul nu sunt nici pe departe componente neutre ale procesului de comunicare; oameni fiind, cu o anumita zestre intelectuala, cu interese, stereotipii si prejudecati, cu simpatii si antipatii, ei influenteaza procesul de comunicare, iar barierele datorate relatiilor dintre ei sunt semnificative. Calea fundamentala de prevenire si inlaturare a acestor bariere este cunoasterea reciproca. Cu cat partenerii de comunicare se cunosc mai bine, cu atat prejudecatile se diminueaza, iar capacitatea de a ocoli sau eluda sensibilitatile celuilalt creste. Denis McQuail retine aprecierea unui cercetator american, Wagner, cu privire la cunoasterea reciproca a partenerilor: "Orice fel de comunicare presupune o acordare reciproca intre comunicator si destinatarul comunicarii. Aceasta relatie se stabileste prin impartasirea experientei celuilalt in termenii timpului interior . prin experienta apartenentei comune . 'Noi', cei care comunicam unul cu celalalt, inseamna, asadar, participare simultana a partenerilor la dimensiuni diferite ale timpului exterior si interior - intr-un cuvant, inseamna a creste impreuna, a coevolua. Acest adevar priveste toate tipurile de comunicare."

3. Microbariere ale canalului de comunicare. Intelegem prin canal de comunicare totalitatea mijloacelor tehnice, logice si culturale prin care se asigura transmiterea mesajelor intre doi parteneri de comunicare si cuprinde: sistemele de transmisie-receptie; sistemele de transport; sistemele de codificare-decodificare.

Analiza microbarierelor dependente de canalul de comunicare presupune luarea in considerare a acestor componente si a caracteristicilor lor esentiale. Cu exceptia comunicarii orale fata-n fata, toate celelalte modalitati de comunicare implica utilizarea unor mijloace tehnice de comunicare, de la cel mai simplu (creionul si hartia sau semnalele luminoase) pana la cele mai complexe (cum ar fi satelitii de comunicare sau INTERNETul). De calitatea acestor mijloace, de nivelul lor de dezvoltare tehnica depinde in mare masura eficienta comunicarii. De fiecare data cand apar defectiuni la mijloacele tehnice de comunicare sau inabilitati in utilizarea acestora, apar barierele tehnice de comunicare. Intre cele doua unitati de comunicare pot aparea numeroase alte perturbari ale mesajului, cauzate de influentele mediului prin care se transporta mesajul. Alegerea corecta a mijloacelor tehnice de comunicare, asigurarea functionarii permanente a acestora la parametri optimi, actualizarea permanenta a nivelului tehnic al lor, in pas cu noutatile tehnico-stiintifice, reprezinta modalitatile cele mai bune de diminuare a influentei barierelor tehnice de comunicare.

O problema de mare finete in analiza barierelor de comunicare proprii canalului este aceea a microbarierelor ce apar in procesul de codificare si decodificare a mesajelor. Apar  situatii de viciere a comunicarii sau chiar de blocare a acesteia. Printre acestea enumeram:

- insuficienta cunoastere de catre parteneri a masurii in care celalalt stapaneste sistemul de coduri pe care intentioneaza sa-l utilizeze. Un mesaj transmis intr-o limba pe care receptorul n-o cunoaste este un mesaj ratat; folosirea, in comunicare, a unor termeni de specialitate inaccesibili receptorului duce, de asemenea, la blocarea comunicarii; eliberarea unui permis de conducere auto unei persoane care nu cunoaste semnificatia semnelor de circulatie este o eroare care pune in pericol grav pe participantii la traficul rutier, inclusiv pe persoana care obtine permisul in asemenea conditii;

- codificarea defectuoasa. O asemenea dificultate apare mai ales in comunicarea scrisa, atunci cand codificatorul nu cunoaste si nu respecta regulile gramaticale de scriere a propozitiilor si a frazelor, semnele de ortografie si de punctuatie, ceea ce poate duce in eroare receptorul.

Este cunoscut faptul ca o singura virgula pusa in locuri diferite poate schimba radical semnificatia comunicarii, ca in exemplul: "Omul trece, puntea cade-n apa" / " Omul trece puntea, cade-n apa". In comunicarea orala, pronuntarea cu o anumita cursivitate, fara pauze sesizabile, a unor cuvinte alaturate, poate crea confuzii. Este sugestiva pentru comunicarea orala ghicitoarea romaneasca: "Doi olteni trecura podul inainte si-napoi trecura doi. Cati olteni trecura podul inainte si-napoi?" In oralitate, grupul de cuvinte "trecura doi" poate fi interpretat si cu semnificatia "trecu Radoi", unde Radoi este nume specific oltenesc. In primul caz, raspunsul este: doi; in al doilea caz, raspunsul este: unu. Receptorul este pus in dificultate, daca nu vede textul scris.

Iata recomandarile lui J.C. Abric, in legatura cu calitatea codului: "Calitatea unui act de comunicare depinde in mare masura de calitatea si pertinenta codului utilizat, care va fi cu atat mai eficient, cu cat va fi mai adaptat la natura informatiei vehiculate, la finalitatea situatiei si la caracteristicile actorilor implicati. Se poate spune ca pentru orice comunicare exista un cod optim - acela care permite cea mai buna intelegere a mesajului transmis. Apoi, codul trebuie elaborat totdeauna in functie de receptor. Intr-o situatie de comunicare vizind transmiterea sau schimbul de informatii, codul utilizat va fi cu atat mai perfrmant, cu cat va fi mai putin ambiguu. Polisemia, ambiguitatea codului sunt intotdeauna sursele unor dificultati de comunicare." Pentru a asigura eficienta maxima a comunicarii, in unele imprejurari, concomitent cu sau inainte de transmiterea mesajului se pun la dispozitia receptorului si instructiuni de utilizare a sistemelor de coduri. Asemenea instructiuni apar in comunicarile stiintifice, in tratate si manuale de specialitate, in pachetele de SOFT pentru mijloacele informatice, prin definirea prealabila a unor termeni sau semne utilizate sau ca documente de sine statatoare, cum este codul rutier sau codurile folosite la criptarea si decriptarea informatiilor cu caracter secret. Exista, de asemenea, reguli nescrise, stabilite pentru utilizarea unor coduri de comunicare in grupurile mici: echipe de munca, echipe sportive, grupuri de prieteni etc. De gradul de precizie a acestor instructiuni, de capacitatea lor de a cuprinde cat mai multe situatii de utilizare a codului pe care-l insotesc depinde calitatea comunicarii. Ele, insa, trebuie sa mai indeplineasca o calitate: usurinta in utilizare, in memorare, capacitatea de a reda cu cat mai mare fidelitate semnificatia semnelor utilizate, iar pentru cele secrete, dificultatea maxima de a fi descifrate de catre adversari.

Microbarierele canalului cuprind si microbarierele de zgomot. Literatura de specialitate le consacra un loc aparte. Jean Lohisse defineste zgomotul ca "perturbari aleatoare care pot deforma sau altera informatia" Putem imagina o lista a acestor perturbari: zgomotul functional al aparaturii de transmisie-receptie; zgomotele produse de fenomene ale naturii, sub forma de paraziti sau perturbari sonore, luminoase, de confort etc.; zgomotul specific comunicarii intr-un public aleatoriu, preocupat de altceva; bruiajele naturale sau artificiale, neintentionate sau intentionate .

Dupa cum se observa, unele zgomote sunt de natura tehnica, altele de natura umana; unele sunt intentionate, altele neintentionate. Protectia impotriva acestora se face potrivit naturii lor, astfel: alegerea canalului de comunicare potrivit, in functie de natura mesajului; folosirea de mijloace de comunicare performante, cu mare fidelitate; luarea unor masuri de protectie fata de bruiajul intentionat; evitarea comunicarii cu un public ostil si indiferent sau in prezenta acestuia; folosirea unui coeficient optim de redundanta pentru receptarea corecta a mesajului.

Din prezentarea barierelor de comunicare rezulta o mare interferenta a acestora. De altfel, comunicarea are loc intr-un mediu comunicational complex, in care factorii favorizanti si cei defavorizanti coexista si isi modifica permanent locul si importanta. Se poate vorbi, in termenii utilizati de specialistii in antropologia comunicarii, de un "sistem global de comunicare". Acest system este gandit ca "o constructie comuna, in complementaritate, opozitii, contradictii, in ambiguitati de orice fel", rod al unei "ordini negociate" intre actori si mediul social. Prin urmare, comunicarea nu are loc doar intr-un mediu social ca loc al intalnirii, ci ca factor de constituire a semnificatiilor, astfel incat nu poate fi neglijat nici intentionalitatea si sensurile date mesajului de actorii comunicarii, dar nici influenta exercitata asupra acestora de mediul social, ca mediu producator de cultura.

BIBLIOGRAFIE:

Abric, Jean-Claude, Psihologia comunicarii, Teorii si metode, Editura Polirom, Iasi, 2002.

Certo, Samuel C., Managementul modern, Editura Teora, Bucuresti, 2002

Dumbrava, Ionel, Management general, Editura Fundatiei "Romania de Maine", Bucuresti, 2000

Jean Lohisse, Comunicarea, De la transmiterea mecanica la interactiune, Editura Polirom, Iasi, 2000

Marin, Vasile, Comunicarea in administratia publica, Fundatia "Dacia", Bucuresti, 2002

McQuail, Denis, Comunicarea, Editura Institutul European, Bucuresti, 1999

Stanton, Niki, Comunicarea, Societatea Stiinta & Tehnica, Bucuresti, 1995

Voicu, Monica, Rusu, Costache, ABC-ul comunicarii manageriale, Editura "Danubius, Braila, 1998