Ziarele si revistele

Ziarele si revistele

Existenta tuturor ziarelor si revistelor se incadreaza intr-un context comercial. Chiar si o simpla brosura informativa produsa acasa la calculator implica anumite costuri care trebuie recuperate.

Ziarele si revistele isi datoreaza cu adevarat aparitia imperativelor economice. Primele ziare (de ex. Daily Courant din 1702) reprezentau la inceputuri un suport pentru informatii comerciale destinate negustorilor si comerciantilor si isi justificau preturile destul de mari prin valoarea datelor pe care le ofereau cititorilor lor afaceristi. La fel, multe dintre primele revistele aparute s-au specializat pe domenii ca agricultura si industria manufacturiera si prezentau interes mai ales pentru cei care se ocupau de afaceri. Ziarele si revistele au devenit „generale” si au aparut stirile in forma pe care o cunoastem astazi numai dupa eliminarea taxei pe timbru pe publicatie (1855) si dupa ce au crescut numarul de persoane alfabetizate ca urmare a legii educatiei in 1870.

Aceste evenimente au dus la transformarea ziarelor in mari afaceri. De la inceputul sec. XX, ziarele au evoluat in puternice imperii de presa conduse de „baronii de presa” ca Alfred Harmswirth, viconte de Northcliffe (1865 - 1922), de la Daily Mail, William Aitken, Lord Beaverbrook (1879 - 1964), de la Daily Express[1] etc.

La aceasta ora ziarele si revistele, cu tot cu problemele lor economice si cu provocarile la care fac fata, fac parte mai degraba di grupurile media internationale diversificate, detinute de institutii financiare si investitori, decat din fiecare fel personal al aventurosilor proprietari din legenda Fleet Street. Sunt mai putin interesante, dar cu siguranta mult mai profesioniste.

Cel mai simplu criteriu de clasificare referitor la presa scrisa este ritmul de aparitie; distingem astfel publicatii cu periodicitate zilnica (cotidienele), saptamanala, lunara, trimestriala, semestriala si anuala. Intre ritmul de aparitie si tipul de public pe care il are o anumita publicatie se stabileste o corelatie stransa: pe masura ce publicul este mai numeros si mai eterogen (ceea ce presupune abordarea unor teme foarte variate), frecventa aparitiilor este mai mare. Un public de fani ai muzicii progresive sau de activisti ecologici nu poate consuma zilnic un produs mediatic ce trateaza numai despre aceste preocupari (a caror tematica s-ar epuiza usor intr-un asemenea ritm); in schimb, milioanele de oameni obisnuiti, ce au permanent nevoie de informatii practice, referitoare la viata lor de zi cu zi, precum si de prezentarea ultimelor evolutii din politica, din economie sau cultura, de interpretarea unor evenimente sau tendinte ale societatii in care traiesc, vor face apel zilnic la produsul mediatic ce contine toate aceste date (si multe altele). Aceasta corelatie ofera un prim indiciu util pentru reprezentantul biroului de presa ce doreste sa identifice publicatiile adecvate pentru plasarea unor informatii: daca datele pe care doreste sa le transmita vizeaza un public foarte larg (sunt de interes general sau de maxima actualitate), el poate face apel la jurnalistii ce lucreaza la diverse cotidiene; daca ele vizeaza un public limitat, cu un contur socioprofesional bine definit, atunci el trebuie sa-i caute pe jurnalistii de la publicatiile specializate si, eventual, pe aceia care tin o rubrica de profil la ziarele cotidiene.

Publicatiile sunt diferite si dupa tirajul lor: unele au tiraje de milioane de exemplare zilnic (un numar din cotidianul Wall Street Journal  apare in l .900.000 de exemplare; saptamanalul Readers Digest apare in 27.000.000 de exemplare), iar altele doar de cateva mii.

In Romania ziarele cu distributie nationala au avut, in primul trimestru al anului 2010, mai putini cititori decat in aceeasi perioada a anului trecut, potrivit cifrelor de difuzare facute publice de Biroul Roman de Audit al Tirajelor (BRAT).

Majoritatea ziarelor nationale au avut vanzari mai mici, cu doar doua exceptii: Adevarul, care a inregistrat o crestere de 43.000 a numarului de exemplare vandute, si Click, cu o crestere de aproximativ 32.000 de exemplare. Adevarul a avut, in primul trimestru al anului 2009, vanzari de 81.726 de exemplare pe luna, iar in aceeasi perioada a anului 2010 a vandut in medie 125.122 de exemplare pe luna. Click, care potrivit cifrelor BRAT, este cel mai bine vandut tabloid, vindea 202.919 de exemplare lunar in ianuarie-martie 2009, in timp ce in primul trimestru al anului 2010 a vandut in medie 234.183 exemplare lunar. Cancan a inregistrat o scadere de 23.000 de exemplare din primul trimestru al anului 2009 pana in primul trimestru din 2010 - de la 100.602 exemplare, la 77.075. Numarul exemplarelor vandute lunar de Libertatea a scazut cu 41.088, de la 198.600 in primul trimestru din 2009, la 157.512 in 2010.
Evenimentul Zilei vindea lunar in primul trimestru al anului trecut aproape 38.000 de exemplare, iar anul acesta a vandut in medie aproape 28.000 (scadere de 10.000 de exemplare), in timp ce Gandul a scazut de la 16.931 exemplare in 2009, la 13.387 lunar in primul trimestru al anului 2010 (scadere de 3.500 de exemplare). Jurnalul National este singurul cotidian ale carui vanzari au ramas constante - aproximativ 55.000 de exemplare vandute lunar, atat in primul trimestru al anului trecut, cat si in primele trei luni ale acestui an. Vanzarile cotidianului Romania Libera au scazut cu 7.000 de exemplare lunar (de la 50.421 in ianuarie-martie 2009, la 43.885 in 2010). Ziarele sportive au inregistrat si ele o scadere a vanzarilor - Gazeta Sporturilor, de la 67.700 in 2009, la 44.000 in 2010 (scadere de 23.000 de exemplare), iar Pro Sport de la 37.619 la 28.686 (aproape 9.000 de exemplare).

Totusi, pentru specialistul in comunicarea cu presa, tirajul nu trebuie sa fie un criteriu discriminator; el colaboreaza cu jurnalisti, cu oameni specializati intr-un anumit domeniu, ce trebuie respectati pentru competenta lor, si nu pentru numarul de exemplare in care se vinde publicatia unde lucreaza. Un alt criteriu de clasificare, inspirat din experienta tipografica, este formatul publicatiei, in linii mari, se pot distinge formatele de tip revista (variind in jurul dimensiunii unei coli de hartie A4) si formatele de tip ziar. La randul lor, acestea se diferentiaza in formatul standard (asa-numitul A2) si formatul tabloid (A3). Aceasta diferenta se coreleaza adesea cu periodicitatea: majoritatea cotidienelor au formatul A2, iar majoritatea saptamanalelor fac apel la formatul tabloid, ceea ce nu exclude exceptiile: de exemplu, cotidianul Libertatea a ales formatul tabloid (la fel ca francezul Liberation), iar cotidianul Jurnalul National a utilizat multa vreme formatul de buzunar (A5), asemenea revistelor ce contin programele radio si TV. Din perspectiva ariei de circulatie, publicatiile pot fi: nationale (au o difuzare ce acopera intregul teritoriu al unui stat), regionale si locale, in ultima categorie intra atat jurnalele cu tiraje de cateva mii de exemplare, tiparite de o comunitate oarecare, cat si marile cotidiene ale uriaselor metropole moderne, cu tiraje de sute de mii de exemplare, fara o vocatie nationala (adica fara subiecte referitoare la evenimentele de pe intregul teritoriu al unei tari si fara o distributie nationala). Continutul ziarelor si revistelor poate fi generalist sau specializat. Marile cotidiene trateaza teme politice, economice, sociale, sportive, culturale, ale vietii casnice, probleme internationale etc.; ele incearca sa nu ignore nici un subiect de interes si nici o arie a vietii, deoarece publicul lor este eterogen, raspandit pe o arie geografica foarte vasta, cu probleme de viata, aspiratii si preocupari extrem de diverse.

Publicatiile specializate se pot clasifica dupa publicul-tinta si dupa continutul specific. Exista, astfel, numeroase publicatii pentru femei, pentru copii sau tineret, pentru batrani, pentru barbati, pentru locuitorii zonelor rurale, pentru diversele profesii (medici, juristi, cadre didactice, specialisti in telecomunicatii etc.), la fel cum exista publicatii pe teme economice (si chiar mai specializate, unele ocupandu-se de problemele financiare, altele de viata burselor, de investitii, de imobiliar sau de anumite ramuri industriale etc.), pe teme casnice (despre arta culinara, despre gradinarit, despre interiorul casei, despre ingrijirea copiilor etc.), pe teme sportive (in general sau pe ramuri de sport), pe teme politice, pe teme religioase, pe temele privind petrecerea timpului liber (de la programele emisiunilor de radio si televiziune la presa de vulgarizare stiintifica sau la presa diverselor hobby-uri, cum ar fi moda, pescuitul, navigarea pe Internet, navomodelismul, jocurile pe calculator, sahul, filatelia, muzica etc.), ori pe teme aflate la limita dintre presa si literatura (asa-numita presa sentimentala, care publica povestiri tandre, confesiuni, zodiac-uri, sfaturi de viata etc.[2] Majoritatea publicatiilor specializate sunt saptamanale sau lunare, dar acest lucru nu constituie o regula obligatorie: exista cotidiene de tip economic (ca Financiarul sau Ziarul economic), de tip sportiv (majoritatea marilor titluri din acest domeniu au aparitii zilnice) sau de tip religios (precum Lumina sau Ortho Logia – revista teologica ortodoxa).