Productia jurnalistica - specificul productiei jurnalistice

Productia jurnalistica - Specificul productiei jurnalistice

Productia de mesaje jurnalistice este o productie mai speciala: desi presa este considerata ca fiind o instanta profesionala si institutionala care are o responsabilitate publica (in „contractul” social pe care il are cu societatea, presa livreaza informatie si divertisment), in realitate, orice institutie de presa este o afacere cu informatii si publicitate, destinata sa aduca un profit. Pentru a face fata uriasei responsabilitati sociale pe care o implica productia jurnalistica, dar si pentru a supravietui pe o piata economica din ce in ce mai dura, jurnalistii trebuie sa creeze produse informative sau de divertisment, in conditii de productie speciale, care implica o serie de elemente specifice (C. MacDougal, 1982, p. 5).

Un prim element care influenteaza productia de mesaje jurnalistice il constituie atat presiunile si constrangerile din interiorul publicatiei, cat si cele din afara acesteia. In principal, constrangerile interne se refera la tipologia si structura ziarului, la dimensiunile organizatiei de presa, la natura publicatiei, la mijloacele tehnice, etc. (tipar traditional, tipar offset, abonamente la agentii de informatii sau de imagini, etc.), la pregatirea si competentele jurnalistilor, etc. Presiunile interne care pot influenta productia jurnalistica sunt, in principal: a) sindicatele, b) timpul; c) starea permanenta de tensiune si de conflict din interiorul organizatiei de presa. Presiunile externe care pot influenta productia de mesaje se refera in principal la: a) fluxul informatiilor: surse (agentii, institutii, persoane, grupuri, mass-media, etc.); b) presiunile economice: pretul materiei prime, goana dupa publicitate, etc.; c) institutiile sociale, politice: initiative, scrisori, legi, prevederi legislative de constrangere, etc.; d) audienta: goana dupa comercial, concurenta.

Un al doilea element care poate influenta productia de mesaje il reprezinta scopurile productiei jurnalistice, in functie de care sunt gandite etapele de productie: culegerea, evaluarea, tratamentul si transmiterea informatiei.

Un al treilea element de care depinde modul in care arata mesajele jurnalistice, indiferent de structura mesajelor este publicul. Importanta publicului este cu atat mai mare, cu cat concurenta intr-o anume piata este mai mare. Valoarea de “marfa” a informatiei depinde in mare masura de public: cu cat mesajele se vand mai bine, cu atat mai buna este “marfa” jurnalistica. Cu cat publicul este mai bine cunoscut, cu atat departamentul de marketing al publicatiei va avea mai putine necunoscute. Daca publicatia are succes, clientii care vor dori sa isi faca publicitate vor fi mai numerosi, deci, si publicitatea este in stransa relatie cu cunoasterea publicului. Tot in functie de public este dat si stilul (formatul) publicatiei. Cum cunoastem publicul? In acest sens, dorinta jurnalistilor este de regula mare, desi certitudinile sunt mici, in majoritatea situatiilor. O posibilitate foarte buna de a sti cui se adreseaza jurnalistii este cea stiintifica, prin metoda sondajelor de opinie, realizate de specialisti, care, cu ajutorul unor formule exacte de lucru pot descrie cel mai bine care este structura publicului. Totusi, investigatiile de acest tip sunt foarte costisitoare pentru orice intreprindere de presa, de aceea, pentru a identifica macar cu aproximatie un potential profil al celor carora le sunt

destinate mesajele jurnalistice, apelul celor care participa la “compuerea” textelor se face in primul rand la principii ale interesului general, date de bunul simt comun si experienta, bazate pe trei reguli principale ale interesului: proximitate, utilitate, placere, care se presupune ca se regasesc in fondul comun de asteptari. Pentru o definitie cat mai clara a ceea ce se numeste de regula “public-tinta”, trebuie facute delimitari foarte clare intre notiunile de individ, grup (scopuri, interese comune), public (profil potential), audienta (consum efectiv) si masa (dispersie geografica, grupuri neomogene, consum individual).

In aceste conditii institutionale si sociale, munca de reporter nu este una usoara. Pe langa competentele profesionale cuanificabile (abilitati de redactare, capacitate de sinteza, creativitate, etc. etc.), reporterul ar trebui sa indeplineasca cat mai multe atribute dintr-o lunga lista ceruta in general de editorii si managerii publicatiilor: inteligenta, spirit de echipa, capacitate de comunicare, imaginatie, nerv, viteza, acuratete, curaj, calitati de organizator, perseverenta, alerta mentala, onestitate, punctualitate, spirit de observatie, optimism, adaptabilitate, initiativa, umor, pasiune, receptivitate, scepticism sanatos, capacitatea de a crea idei bune (Shakespeare a ramas in memoria oamenilor pentru idei, nu pentru stil). De asemenea, reporterul trebui sa aiba un bun „background”, reprezentand toate cunostintele pe care le are reporterul in mintea si in arhiva sa personala, care ii vor permite sa inteleaga si sa interpreteze faptele. Totusi, nu exista un profil unic al reporterului, asa cum nu exista un profil socio-psihologic relevant, dar, in general, se stie ca cei mai performanti jurnalisti sunt cei extrem de curiosi si cei care dau dovada de o doza sanatoasa de scepticism. Nu in ultimul rand, un reporter care doreste succesul si recunoasterea profesionala este cel care da dovada de fler profesional (are „nas de stiri”), reusind sa intuiasca subiecte de stiri acolo unde ceilalti nu vad decat fapte obisnuite, reprezentand prima calitate in lista calificativelor. Daca flerul se combina cu atitudinea permanenta de „adulmecare” a subiectelor de stire (a recunoaste informatia cu potential interes pentru cititori, a gasi neobisnuitul in tot ceea ce este banal, a recunoaste importanta unor fapte care deriva din acelasi subiect, a identifica posibilitatea unor stiri din contextul unor fapte particulare), atunci reporterul respectiv are un viitor profesional asigurat.

Exemplu: Deems Taylor, reporter, critic muzical la New York Times trebuia sa scrie un articol despre un spectacol de opera, amanat din cauza sinuciderii sopranei. Toate ziarele au relatat pe prima pagina, mai putin N.Y.T., deoarece Taylor lipsise de la eveniment. Intrebat de redactorul-sef de ce a ratat stirea, el a raspuns: “Well, there was no opera performance to write about, so what else could I do but go home?”

Scriitura jurnalistica

Istoria presei a inregistrat in paginile sale mari nume ale literaturii universale (Balzac, Zola, Sartre, Mauriac, Chateaubriand, etc.) si invers. Se poate spune ca exista o proximitate evidenta intre scriitor si jurnalist, care, desi se pot bucura de acelasi dar al talentului, nu vor intra niciodata in aceeasi categorie profesionala. Chiar daca si jurnalistul isi poate permite sa aiba “jocuri de stilou”, el nu se confunda cu actul de a scrie, desi este identificat cu aptitudinea de a scrie, indiferent de spatiul mass-media in

care isi desfasoara activitatea. De asemenea, un scriitor care face jurnalism ramane doar un autor in ochii publicului.

Arta jurnalistului este de a face realitatea sa existe. Stilul, amprenta personala rezulta din arta de a povesti, de a lega dialogul, de a insufleti personajele; pentru asta, jurnalistul sta cu ochii atintiti in “ograda” marii literaturi.Din punct de vedere jurnalistic, stilul echivaleaza cu talentul de a pune amprenta pe un moment al istoriei, pe vocile si pe imaginile care alcatuiesc acest moment. De aceea, se poate spune ca jurnalismul este o arta a comunicarii. Din punct de vedere literar, stilul este autorul, iar literatura este arta expresiei individuale.

Deosebirile intre cele doua modele de scriitura sunt remarcabile: pe de o parte, textul jurnalistic: a) presupune o scriitura rapida, in care responsabilitatea este asumata atat la nivel individual, cat si colectiv, b) este un produs de echipa, care are anumite functii pe care trebuie sa le indeplineasca; pe de alta parte, textul literar este: a) rezultatul unei scriituri neconstranse temporal sau stilistic, b) este o opera strict individuala, in care responsabilitatea textului ii apartine autorului, iar finalitatea textului este insasi producerea lui.

Textul jurnalistic este reusit atunci cand este citit. Acesta este scopul lui final. De aceea, nu exista text bine / prost scris, ci text care isi atinge sau nu obiectivele. Criteriile de apreciere ale acestui tip de text sunt urmatoarele: sa convinga neconditionat prin credibilitate, sa fie adaptat tipului de canal care il difuzeaza, sa serveasca intereselor ziarului, sa fie adecvat rubricii din care face parte, sa fie scris in stilul subiectului, sa fie scris in stilul genului publicistic respectiv si, nu in ultimul rand, sa convearga cu scopul materialului (a informa, a explica, a povesti, a reactiona, a alarma, a sfatui, a emotiona, a distra).

Angoasa scrisului este un element care face parte integranta din culisele scriiturii jurnalistice si literare. Aceasta apare in momentul in care se schimba contextul (un nou context este semnul interesantului). Sub aparenta angoasei se ascund: dorinta de a fi citit, apreciat, judecat. Cum se identifica angoasa: incepe cu pretextele de a nu scrie (zgomotul din strada, vase de spalat, stiloul care nu scrie, etc.). Poate fi redusa atunci cand este recunoscuta ca atare, iar cauzele ii sunt identificate (de exemplu, o documentare insuficienta). Pentru depasirea momentului critic este recomandata o scurta pauza, dar nu foarte mare. De cele mai multe ori, cel mai greu de gasit este ‘atacul’. Dupa gasirea acestuia, problemele se rezolva in cele mai multe cazuri. Micile strategii pentru a gasi inceputul sunt simple, dar eficiente: a citi cu voce tare si a descoperi greselile, a aplica tehnica mesajului esential, citatul sau anecdota semnificativa-racordate la realitate, alegerea formulei de inceput pe teren, scrierea de-a valma a ideilor care vin, urmand ca atacul sa se contureze ulterior, sintetizarea cuvintelor-cheie intr-un mic plan, etc. Echivalenta cu tracul actorilor, angoasa este unul din tabu-urile profesiei. Este normala, daca se iau in calcul termenii de creatie, inovatie, responsabilitate. Angoasa jurnalistului este diferita de cea a scriitorului, iar diferenta rezulta din campul de constrangeri si interese contradictorii. De regula, angoasa jurnalistului deriva din dependenta jurnalistului de: cititor (trebuie sa scrie scurt, clar, interesant, viu, etc.), de sursele sale, de directia redactiei (interese politice, publicitare), de experti, de propria capacitate de expresie, de lipsa aprecierii din partea sefilor directi, de constrangerile de timp si spatiu, etc.

Texte informative /vs./ texte de interpretare, texte de opinie

Una din legile de aur: a nu se amesteca informatia cu comentariul. Confuzia intre aceste moduri de a gandi si de a scrie duce la lipsa de credibilitate.

Este clar ca informatia si comentariul nu pot fi categoric separate: orice fapt prezentat (info) induce o idee (prin selectie, formulare, prezentare); orice idee personala rezulta din info.

De regula, confuziile in intelegerea mesajelor vin din comentariu, care, prin diverse canale, corupe informatia, facand-o sa-si piarda credibilitatea. De aceea, opinia, judecata de valoare, aprecierea, deprecierea, sentimentul, emotia, starea de spirit nu trebuie sa se regaseasca in textul info. Evitarea adjectivelor in calificarea faptelor reduce riscurile.

Din punct de vedere structural, regula de aur este bariera fizica intre informatie si comentariu. Regula este respectata mai ales de mass-media anglo-saxona, mai putin de cea latina. Formal, prin prezentare se poate face clar distinctia.

Orice eveniment este o potentiala stire (o nastere, o excursie, un discurs, un accident, o intalnire, etc.). Nu exista reteta pentru ceea ce este important. A intelege natura stirii este complet diferit de calitatile formale si structurale pe care aceasta trebuie sa le aiba (concizie, acuratete, etc.). Explicatiile care definesc stirea s-ar putea sa fie tot atatea cati oameni intrebi.

Nimic nu este stire pana nu este raportat, indiferent de natura evenimentului.

Un jurnalist de succes nu este acela care interpreteza sec faptele. Este dorita abilitatea de interpretare, care inseamna a fi capabil sa intelegi si nu echivaleaza cu a reda diferitele cuvinte ale persoanelor cu care stai de vorba.

Evenimentul trebuie interpretat ca facand parte dintr-o serie de tip cauza-efect. Reporterul nu va intelege evenimentul decat daca stie ceva istorie, ceva psihologie, ceva sociologie, ceva politica, etc.

Nevoia de context = nevoia de aer (context: este o suma de informatii puse in relatie, care alcatuiesc un text coerent, ce contureaza explicatia evenimentului.

Background: informatii disparate din diferite domenii, fara a fi puse in relatie (informatiile de background: toate cunostintele pe care le are reporterul in mintea si in arhiva sa personala, care ii vor permite sa inteleaga si sa interpreteze faptele; cu cat interesul reporterului este mai variat, cu atat este mai util).

Obiectivitatea jurnalistica, un mit al profesiei

Obiectivitatea informatiei este greu de atins, iar atunci cand se intampla, se poate vorbi despre obiectivitate in limite foarte stricte.

o       Obiectivitate / Pasivitate: jurnalistul este un intermediar care filtreaza informatia, nu este o oglinda. Cod. Semnificatii care pot fi interpretate.

o       Obiectivitate / Neutralitate: orice fapt este social, avand o semnificatie a sa care nu poate fi ignorata; deci, este evaluata dupa un sistem de valori; o informatie poate fi tratata diferit, dar nu indiferent => jurnalistul intervine, nu da bir cu fugitii.

o       Obiectivitate / Impartialitate: fiecare jurnalist este rezultatul unui mediu social, caruia ii va fi fidel; pozitia sa confirma sistemul de valori in care crede.

Obiectivitatea poate fi interpretata ca fiind distanta fata de eveniment, abandonarea prejudecatilor. Este, in fond, o problema de morala, de onestitate, de principii.

Elemente comune ale textelor informative

Toate textele jurnalistice informative au la baza aceleasi principii: trebuie sa aiba o idée, un mesaj de transmis si sunt si se realizeaza parcurgand aceiasi pasi in procesul de productie.

Relatia intre idee, subiect si selectia informatiei. Cei mai importanti factori care afecteaza alegerea subiectului (a ideii de subiect) sunt: a) valoare de informatie a faptelor, b) definitia publicului-tinta, c) cadrul legislativ, d) formatul publicatiei, e) caracteristicile pietei, f) factorii tipografici: pagina, rubrica, ambalajul grafic (coloane, titraj, secunde, etc.); g) elementele de stil si ton: informativ, explicativ, pedagogic, editorialist; h) caracteristicile de gen publicistic: stire, relatare, reportaj, interviu, etc.; h) unghiul de abordare, reprezentand perspectiva care sa lamureasca fondul problemei.

LUCRARE: Cinematograful danez LUCRARE: Lista Filmelor Romanesti din Toate Timpurile

Planul textului jurnalistic: reprezinta totalitatea elementelor care contribuie la redactarea propriu-zisa. Pentru a elabora un plan coerent, trebuie stabilite: obiectul materialului (tema), care trebuie rezumat prin mesajul esential (o informatie, o idee, un element de actualitate, de inedit, etc.); subiectul (unghiul din care este abordata problema): cutremur / ajutoare din strainatate; modul de ambalare a informatiei: in ce gen publicistic va intra (info / comentariul); distanta (desfasurarea in spatiu si timp).

Planul textului condenseaza “nucleul dur” al comunicarii si, daca este corect identificat, poate fi redus la un cuvant-cheie (catastrofa, cutremur, accident, etc.).

In practica profesionala, sunt cunoscute doua tipuri majore de planuri:

a) planul pentru redactarea simpla, care trebuie sa urmaresca identificarea in text a raspunsurilor la cele 6 intrebari (de exemplu, poate fi aplicat in cazul stirilor scurte, in cazul stirilor obisnuite si in cazul stirilor de tip-anunt). Planul de redactare simpla pleaca de la cateva linii la mai putin de o foaie, echivaland cu transmiterea unui minimum de informatie necesar intelegerii unui fapt, a unei idei (stirea). Uneori, pot fi utilizate cateva complemente circumstantiale ale mesajului. Acest tip de plan poate sa aiba titlu, dar nu este obligatoriu sa il contina.

b) planul pentru redactarea compusa presupune un tratament redactional si grafic complex (scriitura este mai elaborata, asa cum se intampla in cazul reportajului, portretului, anchetei, interviului, editorialului argumentativ si demonstrativ). Planul de redactare compusa poate fi aplicat in cazul materialelor mai ample, destinate unor spatii mai mari. Un astfel de plan are un titraj amplu (titlu, supratitlu, subtitlu, intertitlu), inceput si sfarsit; de asemenea, intre titlu si atac, poate sa existe sapou. Corpul textului poate fi ambalat grafic cu intertitluri, chenare, ilustratie.

Colectarea informatiei. Este o etapa comuna si obligatorie tuturor tipurilor de texte informative. In colectarea informatiei, interviul este una din cele mai eficiente metode. Cele mai cunoscute forme de intervievare sunt: a) prin telefon, dar aceasta trebuie aplicata doar in cazuri urgente; in situatia in care intervevarea se intampla prin telefon, este necesara identificarea reciproca a partenerilor de discutie si precizarea scopului demersului jurnalistic (opinie sau informatie); b) prin posta; c) direct (C. MacDougal, 1982, p.25).

Iata cateva sfaturi utile referitoare la etapa de colectare a informatiei (C. MacDougal, 1982, pp.31-36):

o       Informatiile off the record: sunt informatiile spuse, dar care nu trebuie publicate. Reporterul trebuie sa decida daca asculta informatia. Informatia respectiva poate fi, eventual, obtinuta de la altii, caz in care jurnalistul are drept de publicare; uneori, in functie de situatie, jurnalistul il poate avertiza pe detinatorul informatiilor (servicii secrete, informatii de razboi, informatii economice).

o       Reporterul nu este eficient daca depinde de sursa. Cea mai mare dilema a reporterului este de a mentine relatiile, dar a-si indeplini obligatiile de reporter.

o       Oricat de placut ar fi interlocutorul, informatia trebuie verificata.

o       Vanatorii de publicitate sunt peste tot; de aceea, trebuie luate masuri de precautie, avand in minte calitatea si autoritatea sursei, proeminenta informatiei in raport cu interesul public, verificarea mesajelor publicate.

o       Conferinta de presa, ca loc de colectare a informatiei, are unele dezavantaje: a) informatia este comuna pentru toti jurnalistii; b) personalitatile pun conditii de publicare (“on the record”, “off the record”, “embargo”); c) accesul este uneori dificil, dar are si unele avantaje: a) mai multe intrebari aduc mai multe informatii; b) exista un timp de pregatire, de documentare.

o       Dreptul la replica: daca informatia publicata este eronata, atunci este o problema de deontologie si, in mod normal, trebuie acordat dreptul la replica; pentru prevenirea acestei situatii, care pune in discutie credibilitatea profesionala trebuie facuta inregistrarea informatiilor; regulile de baza in acest caz sunt: cunoasterea intervievatului, stapanirea subiectului, flexibilitate, bun-simt, etica, etc.

Tipuri de interviu (idem, p. 31)

Textele de presa scrisa nu exista pur si simplu. Pentru ca ziarele sa fie citite si sa se vanda cat mai bine, paginile lor sunt aranjate cat mai adecvat pentru o lectura usoara, rapida, coerenta. De aceea, se poate spune ca punerea in pagina este o stiinta care, uneori, se ridica la rangul de arta, avand regulile ei (L. Guery, 1990, pp. 217-255).

o       Principiile fundamentale ale punerii in pagina: selectivitatea si irerahizarea, contrastul si armonia, lizibilitatea.

o       Ordinea, ierarhizarea, prezentarea grafica; depind de public, de mijloacele tehnice ale publicatiei, de stil, de moda, etc.

o       Moduri de lectura: a) continua (romane, ancheta, reportaj); b) discontinua (anuare, cataloage, dictionare); in cazul jurnalelor: stiri, utilitare, flash; c) globala: se adreseaza emotiei, nu ratiunii. Aspect de vitrina, de afis. Un articol permite lectura la mai multe niveluri.

o       Elemente ale machetei: a) Text; b) Titluri; c) Ilustratia; d) Publicitatea; e) Blanc / Coloana.

o       Sfaturi pentru o relatie adecvata intre text si lizibilitate: evitarea unei mase mari, compacte de text.

o       Evitarea complicatiilor inutile (urmeaza in pagina x).

o       Intertitlurile usureaza lectura.

o       Frecventa alineatelor, evitarea paragrafelor lungi.

o       Textul subliniat este de preferat unuia scris cu un corp superior.

o       De evitat justificarile prea largi.

o       Corp de litera mai mare (8, 10, 12).

o       Pentru textele lungi, de evitat caracterele italice, bold, stranse.

o       Titlurile si intertitlurile: creeaza stilul publicatiei (prin formulare, prezentare, caractere).

o       Blancul: asigura echilibrul paginii.

Elemente ale textelor informative

a) Lead (introducere, atac, inceput, intro)

Este prima fraza sau primul paragraf al unui articol, cu rolul de a incita la lectura. In cazul redactarii simple, reia mesajul esential din titlu (in textul info) si informeaza asupra faptului caruia i se aplica opinia din titlu (in textul de opinie). In cazul redactarii compuse, da tonul textului, reia ideea mesajului esential, propus prin titlu si sapou, dar trebuie sa fie diferit de acesta. Cateva tipuri de atac: a) moment istoric; b) scena semnificativa; c) marturie elocventa; d) contur al protagonistului; e) imagine care introduce decorul; f) analogie care sugereaza o cheie de lectura; g) problema in atentia publicului; h) proverb; i) paradox.

Cel mai prost atac: cel care deschide mai multe porti.

Niciodata mai mult de 2 enunturi.

In reportaj: un atac care te face sa simti.

In interviu: un atac care te face sa intelegi.

In portret: un atac care te invita la povestire.

In ancheta: un atac care pune in evidenta.

In comentariu: un atac care te face sa reflectezi.

Nu exista reteta pentru a scrie o poveste. Aceeasi intamplare poate fi povestita in mod diferit, fara a se putea face diferenta.

Cei 5 W: este greu de determinat care este mai important. in functie de natura povestii.

Nu exista reteta pentru a scrie o poveste. Aceeasi intamplare poate fi povestita in mod diferit, fara a se putea face diferenta.

b) Dezvoltarea (corpul textului)

In cazul redactarii simple, sunt enuntate raspunsurile la 5-6 intrebari.

In cazul redactarii compuse, textul este rezultatul unui plan care contine fapte, marturii, argumente. Lizibilitatea textului tine de: coerenta, interes, accesibilitate. Trebuie sa urmeze un scop impus: sa informeze, sa povesteasca, sa explice, sa deschida un dosar, sa prezinte aspectele unei probleme, sa dezbata aspecte controversate, sa convinga.

Are ca scop restituirea faptelor in amploarea lor, detalierea acestora.

Corenta se obtine mai ales prin folosirea cuvintelor de legatura. Este o metoda de obtinere a unitatii retorice a textului (“cu exceptia”, “totusi”, “ca si”, “deja”).

c) Incheierea

Este ultimul paragraf, pot fi ultimele cuvinte sau ultima fraza.

De regula, pentru o stire: ultima fraza este ultima informatie; pentru un reportaj: poate fi un decor, un moment, o imagine; in cazul interviului: reprezinta cuvintele interlocutorului; pentru ancheta: este o concluzie clara; pentru un comentariu: ideea, sentimentul, opinia semnatarului.

Nu poate fi, in nici un caz, morala, lectie de istorie, etc.

Este important ca articolul sa se termine pe o idee forte, care sa lase impresia cititorului ca tot ce a citit este un ansamblu coerent, ca este mai informat decat inainte, pe scurt, ca nu si-a pierdut timpul. Toate aceste lucruri trebuie indeplinite de paragraful final.

De aici incovenientele “piramidei inversate”, care se termina cu informatii putin importante; deci, un astfel de text da impresia ca informatia scapa printre degete, fara sa dea cititorului sentimentul “rotundului”.

Oricum, finalul este dezirabil si posibil, in functie de talent, originalitate.

c) Semnatura materialului

Presupune asumarea responsabilitatii.

Exercitii:

1)      Cititi cu atentie stirile de pe prima pagina a unui mare cotidian. Identificati leadurile acestor stiri si analizati-le. Rescrieti-le pe acelea pe care le considerati neinspirat redactate

2)      Redactati un text informativ de 15-20 de randuri pornind de la: a) povestea “Alba ca Zapada si cei sapte pitici”, b) o poveste din cadrul emisiunii “Din dragoste”; c) un roman politist; d) modul in care s-a desfasurat primul an de facultate. Elaborati cate 2-3 variante de lead pentru fiecare din textele pe care le faceti

3)      Care este cel mai potrivit mod de a redacta un lead pentru un cotidian comercial de tip “Libertatea”, dintre variantele propuse mai sus? Argumentati-va alegerea

4)      Leadul este un text, un principiu de redactare sau echivalentul primei fraze dintr-un text jurnalistic? Comentati.

Organizarea informatiei

Trei modele majore:

Naratiunea, descrierea, argumentarea: sunt modurile esentiale de expunere intr-un discurs organizat.

Modurile de expunere sunt parte a unei strategii care are ca obiect persuasiunea.

Convingerea si adeziunea publicului se obtin in conditiile organizarii materialului.

Obiectivele expunerii: a informa, a clarifica, a explica, a instrui.

Modele consacrate de organizare a informatiei

Organizarea informatiei este un efort care se materializeaza chiar din momentul colectarii faptelor.

Experienta are un rol important.

Studii numeroase, dupa al doilea razboi mondial, despre modul in care se organizeaza o poveste jurnalistica.

Atentie mare acordata modului in care povestea poate fi citita mai usor.

Concluziile au aratat ca cei 5 w s-au dovedit constanti in problemele privind lizibilitatea textului. Adica, indiferent de natura povestii, oamenii vor sa stie raspunsurile la cei 5 w.

Piramida inversata

Este un mod de organizare a faptelor, ierarhizate in ordinea descrescatoare a importantei lor.

Nasterea sa: in Razboiul Civil (SUA), cand corespondentii au folosit pentru prima data telegraful. Pentru ca nu functiona tot timpul, ei transmiteau ce era mai important cand prindeau momentul. Agentiile de stiri au perfectat sistemul. La jumatatea secolului al XX-lea, o data cu aparitia telecopiatorului, au fost transmise in 2-3 reprize, la intervale de cateva zile, cu alte lead-uri, inserturi, completari.

Argumentele folosirii acestui tip de text: a) usureaza cititul (presiunile de timp si spatiu); b) satisface curiozitatea; nu creeaza asteptari sau frustari inutile. Ex: o stire despre inecarea lordului X nu va incepe niciodata cu pregatirile acestuia despre plecarea la mare; c) usureaza reorganizarea (abonatii pot publica o parte din poveste, fara a-i afecta fondul); d) usureaza scrierea titlului; daca este corect scrisa, editorul de titlu nu trebuie sa citeasca intregul prim paragraf ca sa vada ce se intampla.

Nu conteaza stilul; cel mai important este sa comunici ceva. Cuvintele scurte, paragrafele nu pot valoriza detaliile care tin de munca jurnalistica. Deci, conteaza mesajul.

Lead-ul in piramida inversata

Este utilizat de mai bine de o jumatate de secol.

Este primul paragraf care contine toate elementele (5w + 1H) necesare unei relatari complete a principalelor fapte.

In efortul de a creste lizibilitatea, anumite ziare au denumit lead prima propozitie, continand fapte.

Exemplu

O fetita de 7 ani a fost rapita, violata si batuta pana a murit. Ea era fiica lui Ann Roberts din Baltimore.

Tatal ei era judecator si lider al partidului x. Politia a gasit trupul intr-un camp.

Trupul era dezgolit si plin de vanatai.

Mama copilului raportase diparitia la ora 1.10 a.m.

A durat 4 ore si 10 minute pana cand trupul a fost gasit de politie.

In textul de mai sus este greu de identificat lead-ul sau unitatea care poate fi astfel denumita.

Dar se pot defini calitatile unui lead bun: indiferent de structura lui, trebuie sa raspunda la cat mai multe intrebari, sa trezeasca interesul, sa fie atractiv.

Alte modele de text (C. MacDougal, 1982, p. 106)

o       Secvential: fapte in ordine cronologica, atentia este mensinuta pana la sfarsit, poate avea un lead “news”.

o       Interesul Crescut: metoda serializarii (episoade), informatiile sunt date pe masura desfasurarii evenimentului.

o       Interes in suspans: la final se ajunge pas cu pas, se mentine interesul cu cateva detalii neclare, importante.

o       Adresarea directa: “Nu-i asa ca va e frica de doctori, copii ? Relaxati-va …”

Texte informative frecvent intalnite in presa scrisa:

Exercitii

1)      Lecturati cu atentie un cotidian central si incercati sa identificati genurile jurnalistice de pe prima pagina. Argumentati.

2)      Alegeti la intamplare cateva texte informative din presa centrala, regionala sau locala si analizati in ce masura acestea indeplinesc exigentele specifice de redactare fiecarui tip de text in parte. Argumentati.

3)      Selectati un eveniment care se regaseste in mai multe ziare importante si comparati textele care au rezultat in urma procesarii informatiei de catre jurnalisti. Argumentati.

4)      Alegeti cateva cotidiane centrale (Adevarul, Romania Libera, Evenimentul Zilei, National, Libertatea, etc.) si identificati elementele care dau formatul repectivelor publicatii. Argumentati.

5)      Alegeti un cotidian si incercati sa identificati publicul-tinta al acestuia. Argumentati.

6)      Lecturati, timp de o saptamana, acelasi cotidian. Care este, in mare, structura informationala a ziarului? (rubrici, domenii, genuri, etc.).

7)      Cititi cu atentie 10 stiri din mai multe ziare. Identificati elementele comune care au stat la baza elaborarii acestora.

8)      Alegeti cateva texte informative scurte pe care le considerati slab redactate. Rescrieti-le.

9)      Identificati, dupa un exercitiu sistematic de lectura a presei cotidiane, erorile frecvente din stiri. Elaborati o lista in care sa apara: numele publicatiei, titlul, eroarea constatata si corectura efectuata.

10)   Dati definitia reporterului si pe cea a specialistului de relatii publice. Identificati si comentati elementele comune si elementele diferite intre activitatea cotidiana a reporterului si cea a PR-istului.

11)   Participati la un eveniment (Salonul Auto Bucuresti, TIB, Targ de Carte, etc.). Elaborati o stire pentru un cotidian central si un comunicat de presa destinat televiziunilor centrale.

12)   Cititi cu atentie stirile de pe prima pagina a unui mare cotidian. Identificati leadurile acestor stiri si analizati-le. Rescrieti-le pe acelea pe care le considerati neinspirat redactate.

13)   Redactati un text informativ de 15-20 de randuri pornind de la: a) povestea “Alba ca Zapada si cei sapte pitici”, b) o poveste din cadrul emisiunii “Din dragoste”; c) un roman politist; d) modul in care s-a desfasurat primul an de facultate. Elaborati cate 2-3 variante de lead pentru fiecare din textele pe care le faceti.

14)   Care este cel mai potrivit mod de a redacta un lead pentru un cotidian comercial de tip “Libertatea”, dintre variantele propuse mai sus? Argumentati-va alegerea.

15)   Leadul este un text, un principiu de redactare sau echivalentul primei fraze dintr-un text jurnalistic? Comentati.

16)   Identificati si comentati relatia intre publicul-tinta al unui cotidian central si o companie multinationala (Mobifon, Unilever, Procter & Gamble, Coca-Cola, etc.).