Publi redactionalul - tehnica subtila de relationare publica

Una dintre tehnicile subtile de relationare publica prin care se poate construi imagine si face valva in jurul a ceva sau a cuiva (companie, eveniment, om politic, autor, carte, artist, pictura, film, spectacol, interpret, sportiv etc.) este „publi‑redactionalul”. Onest sau perfid, dupa circumstante, acesta ia forma unei actiuni publicitare mascate, deghizate, inserate discret in materialul redactional curent sau intr‑o rubrica de specialitate. Publi‑redactionalul este un instrument echivoc de comunicare publica. El se afla la intersectia drumurilor dintre textul redactional curent, cronica si recenzia de specialitate, reportajul in teren, comunicatul de presa si anuntul publicitar. Este cate ceva din toate instrumentele mentionate, dar nici unul anume in mod explicit. Publi‑redactionalul este greu de incriminat si usor de crezut, tocmai prin faptul ca, la prima vedere, nu pare sa aiba nimic partizan. El formeaza opinii si atitudini, protejat de „voalul” mai mult sau mai putin (i)maculat al materialului redactional curent.

De‑a lungul anilor, in presa de afaceri, cu precadere in Monitorul, am strecurat sute de tablete persuasive, tipice pentru ideea de publi‑redactional. Marturie stau exemplele care urmeaza.

Exemplul 1: Ne intalnim „LA MATALE”

• cum se da nume unei afaceri?

Un prieten al meu, consilier juridic la BRD, a fost intr‑o zi subiectul unei patanii cu talc. Pe la amiaza, a vorbit la telefon cu o cunostinta care lucreaza la ziarul Evenimentul din Iasi. Cum nu se poate rezolva totul prin telefon, si‑au dat intalnire.

„Unde si cand?”, a intrebat juristul de la banca.

„Pai, hai sa ne vedem «LA MATALE», dupa program”, a propus interlocutorul sau de la ziar.

Lucrurile au ramas clare. Dupa program, prietenul meu de la banca si‑a aranjat biroul ca sa‑si primeasca musafirul. A trecut sfertul de ceas de gratie, dar musafirul nici gand. „Eh, asta‑i civilizatia noastra balcanica!”, si‑a zis juristul. Dupa inca zece minute, a hotarat sa treaca el pe la ziar sa vada ce si cum. Ajuns acolo, a gasit secretara.

„Da unde‑i domnul?”, a intrebat el.

„Pai, are o intalnire cu cineva, «LA MATALE»”.

„Pai, nu stiti? Este un restaurant care se cheama asa, aici in spate la Arta Modei, jos, sub scari.”

Pana la urma, cei doi s‑au intalnit in restaurantul „LA MATALE” si s‑au inteles la un pahar. Daca ne dam intalnire la matale, acasa sau la birou, oare dumneata ai sa ma astepti tot acolo? Daca auzi o data numele politicos si familiar, nu mai uiti intimul local cu una, cu doua. Ei bine, ceea ce vreau sa spun de fapt este ca un nume destept ajuta mult o afacere.

Americanii pun mare pret pe alegerea numelui firmei, marcii si produsului. Ei respecta cateva reguli simple:

• sa fie distinctiv si unic,

• usor de pronuntat, memorat si reamintit,

• scurt si simplu, sa sugereze actiune si ambianta placuta,

• sugestiv pentru produse, servicii si avantaje oferite,

• familiar, cald, politicos, prietenos, sa placa clientelei.

Daca asta poate ajuta pe careva, sa auzim de bine.

(publicat in Monitorul)