Infiintarea serviciilor publice

INFIINTAREA SERVICIILOR PUBLICE

Infiintarea serviciilor publice se poate realiza prin acte de autoritate, ale Parlamentului, Guvernului, autoritatilor administrative autonome, autoritatilor locale si celorlalte autoritati publice care au ca atributii definirea interesului public.   

Recunoasterea unui serviciu public presupune reglementarea acestuia in sistemul juridic intern, in sensul precizarii bazelor acestora.

1. Constitutia ca baza privind infiintarea serviciilor publice

Mentionarea serviciilor publice locale in Constitutie reprezinta un aspect foarte important, conducand la obligativitatea asigurarii acestuia.

Constitutiile diferitelor tari din Europa dateaza din perioade diferite, in functie de care se pot distinge doua situatii:

- constitutii anterioare celui de al doilea razboi mondial care au ca obiect in primul rand reglementarea functionarii institutiilor politice. Aceste constitutii nu abordeaza decat in mod exceptional serviciile publice locale, precizand in primul categoriile de autoritati publice locale (cazurile Austriei, Finlandei si Irlandei).

- constitutiile posterioare celui de al doilea razboi mondial sunt marcate de ideologia interventionismului economic si social si recunoasterea drepturilor cetatenilor, altfel spus a activitatilor pe care cetatenii sunt in drept sa le solicite autoritatilor publice spre a fi furnizate.

Unele constitutii recunosc competenta de gestiune a serviciilor publice unei puteri descentralizate, astfel ca infiintarea sau desfiintarea unui serviciu se realizeaza in baza vointei acestor puteri descentralizate[1].

In Romania, Constitutia stabileste la art. 120 ca administratia publica din unitatile administrativ-teritoriale se intemeiaza pe principiile descentralizarii, autonomiei locale si deconcentrarii serviciilor publice.

O singura tara din Uniunea Europeana nu este formal dotata cu o constitutie: este vorba de Marea Britanie. Ordinea constitutionala interna se bazeaza pe cateva texte fondatoare, cea mai mare parte foarte vechi, si pe un ansamblu de cutume. Fiind vorba de texte cu o vechime considerabila, serviciile publice nu sunt reglementate. 

2. Legislatia ca baza privind organizarea serviciilor publice

In cea mai mare parte a tarilor europene, organizarea serviciilor publice se realizeaza prin intermediul legislatiei. Sunt legi care determina infiintarea serviciilor publice sau care determina regimul dupa care sunt organizate si functioneaza sau modalitatile de control.

In Romania, exista acte normative care sugereaza chiar prin titlul lor ca reglementeaza infiintarea, organizarea sau functionarea unor servicii publice. Pot fi amintite Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 88/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare pentru situatii de urgenta[2], Ordonanta Guvernului Romaniei nr. 84/2001 privind infiintarea, organizarea si functionarea serviciilor publice comunitare de evidenta a persoanelor[3], Legea nr. 241 din 22 iunie 2006 a serviciului de alimentare cu apa si de canalizare.[4]

3. Alte surse prin care se pot infiinta sau se organizeaza servicii publice

Organizarea serviciilor publice nu se realizeaza intotdeauna pe o baza legislativa. In foarte multe cazuri, ele se bazeaza pe libertatea acordata colectivitatilor locale de a asigura servicii pentru comunitate. Aceasta libertate este recunoscuta in majoritatea tarilor europene.

Aceasta inseamna ca autoritatile publice, confruntandu-se cu anumite probleme, pot decide infiintarea si organizarea anumitor servicii publice ale colectivitatilor locale, fara ca acest lucru sa fie expres prevazut de constitutie sau lege.

Franta ofera un bun exemplu pentru aceasta situatie. Daca anumite servicii publice sunt constituite pe baze legislative, statul sau colectivitatile locale sunt autorizate sa creeze noi activitati publice in conditii precizate de jurisprudenta jurisdictiilor competente: Consiliul Constitutional pentru legi, Consiliul de Stat si jurisdictiile administrative pentru reglementarile statului si deciziile colectivitatilor locale, cu conditia ca aceste interventii sa fie motivate de un interes national sau local si de situatii particulare.

Se poate observa in Franta ca unul din serviciile publice, distributia publica de apa potabila, s-a dezvoltat ca un serviciu public comunal fara ca vreun text sa prevada acest lucru.