Compunerea deplasarilor, rationamentul verbal și conservarea volumului

Compunerea deplasarilor, rationamentul verbal și conservarea volumului

In timp ce probele de conservare a cantitaților exploreaza trecerea de la stadiul preoperator la cel concret (dezvoltarea interstadiala),precum și substadiul concretului inferior,proba de compunere a deplasarilor ,de raționament verbal si de conservare a volumului dezvaluie modul de desavarsire a structurii operatorii concrete (dezvoltarea intrastadiala)și de pregatire a celei formale.

In funcție de nivelul psihogenetic al inteligenței sale ,subiectul poate rezolva in mod concret ,intermediar sau formal unele din probe tratate in acest paragraf.Astfel ,des compunerea deplasarilor este o proba formala ,ea poate fi rezolvata si la nivel concret.Daca in rezolvarea problemei subiectul pornește de la egalitatea/neegalitatea deplasarilor - "ipoteze" disjunctive - verificate prin coincidența /non-coincidența punctelor de plecare și de sosire ,atunci el va reține drept soluție doar una din aceste doua ipoteze. Prin urmare ,subiectul capabil de gandire ipotetico-deductiva sau ajuns in pragul acesteia ,de regula nu se intereseaza de "navetele"propriu-zise,prezentate doar pentru a-l "deruta" pe subiect.Insa la unii apar o serie de reacții de compunere a deplasarilor parțiale- punerea lor "cap la cap"- care vizeaza egalizarea de catre subiect a diferențelor constatate in traiectele prezentate.Unele din aceste reacții ajung chiar la o compunere exacta,corespunzind unui raspuns inițial corect.Spre deosebire de soluțiile formale ,argumentarea raspunsului inițial corect bazat pe egalizarea diferențelor nu implica revenirea la punctul de plecare și .prin urmare,nici informația esențiala privind coincidența sau non-coincidența punctelor de plecare si de sosire.

Reușita la proba de rationament verbal se bazeaza pe adiția unor relații asimetrice ,ale caror compuneri sunt trazitive (A<B și B<C implica A< C).Relațiile asimetrice denota existența unor diferențe ordonate intre termeni.Adunarea sau scaderea logica a diferențelor ordonate permite serierea elementelor șirului .Caracterul reversibil al serierii se manifesta prin reciprocitate,adica elementul B .de exemplu poate fi mai mare decat A, cat și mai mic decat C,pentru a fi astfel inseriat intre ele in cadrul șirului asimetric .Itemurile 1.1 , 1.2 ,și 2.1 , 2.2 sunt de natura concreta ,iar 3.1 și 3.2 - datorita inversiunii relațiilor asimetrice - sunt sarcini preformale sau chiar formale.

Conservarea volumului (itemurile 1 și 2 ) presupune identificarea logica a obiectului de-a lungul deformarii suferite de obiect.Reușita implica operații de clasificare ,seriere ,multiplicare ș.a. Itemurile 3 și 4 - disocierea greutații de volum-releva capacitatea de abstractizare ,adica operația multiplicarii; se cere excluderea unuia (greutatea)dintre cei doi factori,pentru a-l reține pe celalalt (volumul)drept cauza a deplasarii nivelului coloanei de apa.Deși cele 5 subprobe aparțin stadiului preformal,totuși conservarea și disociere lui de greutate pot fi realizate și prin operații concrete.

Testele operatorii formale

Spre deosebire de copilul cu gandire operatorie concreta ,adolescentul -aflat in stadiul operator formal- abordeaza datele reale ale oricarei probleme prin incercarea de a viza toate relațiile posibile.Printr-o combinare a analizei logice cu cea experimentala ,adolescentul desprinde din totalitatea relațiilor posibile pe acela care țin ,de fapt,de adevar.Astfel in contextul posibilitaților admisedrept ipoteze ,realitatea se considera doar un caz particular,ea fiind privita ca o parte existenta a totalitații care ar putea exista.Sarcina subiectului consta ,deci in descoperirea parții.In aceasta strategie de gandire realul devine un caz particular ,al posibilului ,și nu invers .Dupa J.Piaget ,orientarea spre posibil este acea proprietate generala a gandirii operatorii formale din care deriva toate celelalte proprietați ale ei(caracterul ipotetico-deductiv,cel propozițional ș.a).La varsta adolescenței ,schimbarea raportului dintre real si posibil determina reorientarea activitații cognitive a adolescentului .La randul ei,acesta reprientare cognitiva permite adolescentului sa imagineze tot ce poate exista (evident sau mascat)iar prin acesta activitate imaginativa el ințelege și mai bine datele reale ale problemei.

In rezolvarea "ideala " a oricarei probleme ,adolescentul poate sa procedeze in felul urmaator:

Organizarea datelor problemei(cu ajutorul gruparilor de operații concrete)exprima elementele organizate sub forma de afirmatii sau propoziții ,care apoi pot fi combinate in diverse moduri

Izoleaza toate variabilele și relațiile posibile (prin analiza combinatorie)

Considera drept ipoteze toate combinațiile posibile

Controleaza (confirma sau infirma)ipotezele prin investigații experimențiale(J.Piaget)

Pornind de la teoria Piagetiana analiza modului de rezolvare a problemelor operatorii pune in evidența nivelul psihogenetic al inteligenței subiectului.Dar care este criteriul de conduita menit sa lamureasca  daca in rezolvarea sarcinilor experimentale un subiect se limiteaza doar la structura cognitiva preoperatorie ,in timp ce un altul - de aceeași varsta sau chiar mai mic -utilizeaza deja operații concrete ; cum se poate stabili daca un subiect rezolva problema doar prin jocul operațiilor concrete,in timp ce un altul rezolva aceeași problema prin intermediul operațiilor formale ?

Pentru a stabili natura concreta sau formala a operațiilor mintale - mobilizate de subiect pentru a rezolva o problema - se compara intre ele toate recțiile ,afirmațiile și acțiunile unuia și aceluiași subiect.Numai astfel se releva daca in activitatea sa mintala,subiectul se limiteaza doar la o simpla inregistrare a datelor concreate ,a rezultatelor experimentale brute ,realizand doar o clasificare ,o seriere ș.a. a lor,considerand ca aceste operații de gradul intai sunt suficiente pentru a rezolva problema,ori daca el izoleaza și extrage toate variabilele "posibile"din situația -problema .Operațiile din urma atesta o gandire ipotetico-deductiva și combinatorie.

Diagnosticul se precizeaza in urma analizei psihologice a argumentelor elaborate de subiect pentru a-și justifica afirmațiile .Daca justificarile nu depasesc nivelul faptelor perceptibile al corespondențelor empirice (intuitive)ș.a. atunci nu avem motive sa presupunem prezența unor mecanisme mintale mai complexe decat cele ale gandirii operatorii concrete.In concluzie toate reacțiile subiectului se explica in termeni de operații concrete.Dar ,pe de alta parte ,daca subiectul "interpreteaza " o corespondența empirica sau un fapt perceptibil dat ca rezultat combinarilor "posibile "ale variabilelor anterioare epistate - ceea ce il determina pe subiect sa-și verifice ipotezele prin observarea consecințelor acestor combinații teoretice -atunci vom ști cu certitudine ca in astfel de reacții sunt implicate intotdeauna operații propoziționale (formale)adica operații de gradul al doilea .Deci ,trecerea de la operațiile concrete la cele formale se exprima,de fapt ,prin trecerea subiectului de la metode mai empirice la metode mai științifice de analiza și rezolvare a problemelor (J.Piaget.)

Criteriul cel mai valid al diagnosticarii inteligentei este performanta intelectuala ,care exprima ''capacitatea de a face'' ceva. Acest ''savoir faire'' este un aspect esential al inteligentei.Dar cunoasterea modului de functionare a inteligentei -intr-un anumit moment al dezvoltarii sale-presupune cautarea unei explicatii a performantelor intelectuale.

La toate varstele conduita ''inteligenta '',''neinteligenta se realizeaza prin actiunea subiectului .Dar in functie de etapa psihogenetica in care se afla subiectul ,actiunea lui poate imbraca forme si moduri de realizare diferite .

La aceste probe ,cu cat subiectul obtine un puctaj mai mare subiectul prezinta o dezvoltare mintala normala,iar daca obtine un puctaj cat mai scazut acesta prezinta o intarziere in dezvoltarea sa mentala.