Imagologia
- o disciplina in expansiune
Initial, problematica imagologiei s-a
manifestat, in filosofie, literatura, arta, in vechile epopei sau povesti
etc.In anul 1938, Abel Miroglio a infiintat la Le Havre Centrul de
cercetari si studii de psihologia popoarelor si de sociologie
economica fondand, astfel, cercetarea imagologica. Una din
definitiile imagologiei a formulat-o, in anul 1969, Guy Michaud, in "Revue
de Psychologie des Peuples", nr. 2: "acea
ramura a literaturii comparate care studiaza, prin intermediul
documentelor scrise, reprezentarile pe care popoarele si le fac unele
despre altele." (apud Sireteanu, 2005, p. 17). In timp, abordarea imagologica
a fost asumata si de istorici, de psihologi, antropologi, politologi,
specialisti in stiintele comunicarii s. a.,
conturandu-se, astfel, o disciplina complexa, aflata in plin
proces de constituire.
Fenomenul
globalizarii impune, tot mai mult, demersul imagologic in sferele
socialului, economicului, politicului si in spatiul canalelor de
comunicare in masa. In politica, de asemenea, este foarte
importanta promovarea prin demersuri imagologice; sloganul, sigla,
programul sunt esentiale in impunerea partidelor in campaniile electorale,
iar imaginea liderului este creata, sustinuta si
promovata de echipe intregi de consilieri, psihologi, sociologi.
Ziaristii, scenaristii, regizorii de
film si de teatru, persoanele publice, educatorii de toate gradele sunt
producatori de imagini. (Sireteanu, 2005,
p. 14). Institutele de infrumusetare si de moda,
evenimentele artistice si stiintifice sunt intreprinderi de
imagologie. Stiinta impunerii marcii firmei, cu tot cortegiul de
intreprinderi imagologice: prospectari manageriale, statistici
comparative, sondaje, publicitate, este esentiala pentru succesul
financiar pe piata concurentiala de desfacere.
Rafinarea valorilor
sociale si multiplicarea status-urilor
(pozitia pe care o ocupa o persoana sau un grup in societate; in
functie de aceasta pozitie, se activeaza o retea de
contacte si de schimburi reale sau posibile cu alte personae sau grupuri
aflate fie la acelasi nivel social, fie in ierarhia sociala, intr-o
pozitie inferioara sau superioara), dar si a rolurilor sociale (ansamblurile de
comportamente pe care, in mod legitim, il asteapta ceilalti de
la individual care ocupa o pozitie social determinata, un status social; astfel, o vanzatoare
de magazin, o functionara de la banca se supun rolului si
statutului social invatate si, implicit, unui proces imagologic
cu anumite feluri de conduite competent legate de relatiile cu publicul)
au determinat configurarea imagologiei ca disciplina ce studiaza imaginea, in diversitatea naturii,
formelor si manifestarilor ei (de ex. imaginea de sine, alteritatea,
etno imaginea).
In
sinteza, atuurile imagologiei sunt urmatoarele (Iacob, 1996, p. 52):
(1) posibilitatea transformarii subiectivitatii in avantaj;
demersul imagologic valorifica dimensiunile specifice de receptare a unei
realitati de catre individ sau de catre colectivitate; (2) oportunitatea aplicarii metodei
comparative in analiza unor autoimagini sau heteroimagini din epoci diferite
sau din aceeasi arie socio-culturala; (3) posibilitatea
dezvoltarii cercetarii cu privire la universul reprezentarilor
sociale, aflat in expansiune; (4) dezvoltarea analizei diverselor ipostaze ale
distinctiei ego - alter.
