Drepturile si indatoririle care revin functiei publice

DREPTURILE SI INDATORIRILE CARE REVIN FUNCTIEI PUBLICE

Referitor la drepturile si indatoririle care revin functiei publice Statutul nu le prevede, mai ales drepturile, in mod amanuntit pornindu-se de la premisa ca ele oricum sunt evidentiate de statutele si regulamentele proprii, fiind detaliate prin fisa postului, diferentiindu-se de la o autoritate sau institutie publica la alta, dar si dupa cum functiile sunt de conducere ori de executie, ori fac parte din autoritatile centrale sau teritoriale ori locale, precum si dupa cum sunt vizate raporturile din interiorul autoritatii ori din afara acesteia.

Statutul functionarilor publici si Legea nr. 161/2003, a consacrat activitatile desfasurate de functionarii publici, care implica exercitarea prerogativelor de putere publica si anume:

a)     punerea in executare a legilor si celorlalte acte normative;

b)     elaborarea proiectelor de acte normative si a altor reglementari specifice autoritatii sau institutiei publice, precum si a asigurarea avizarii acestora;

c)     elaborarea proiectelor politicilor si strategiilor, a programelor, a studiilor, analizelor si statisticilor necesare realizarii si implementarii politicilor publice, precum si a documentatiei privind executarea legilor, necesare pentru realizarea competentei autoritatii sau institutiei publice;

d)     consilierea, controlul si auditul public intern;

e)     gestionarea resurselor umane si a resurselor financiare;

f)      colectarea creantelor bugetare;

g)     reprezentarea intereselor autoritatii sau institutiei publice in raporturile acesteia cu persoane fizice sau juridice de drept public sau privat, din tara si din strainatate, in limitele stabilite de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h)     realizarea de activitati in conformitate cu strategia de informatizare a administratiei publice.

Observam ca reglementarea legala nu disociaza aceste atributii in drepturi si obligatii si nici pe categorii de functii de conducere sau de executie.

A. Drepturile decurgand din functia publica

Dreptul de a decide sau de a hotari, de regula, apartinand functiilor de conducere (dar si unora de executie, inspector, agent) consta in facultatea legala de a dispune masuri juridice, concretizate in acte administrative (emitere, revocare, anulare) in general, dar si in acte concrete in special, de genul autorizarii, aprobarii, impozitarii, sanctionarii (amenda, confiscare), ceea ce genereaza, modifica si desfiinteaza raporturi juridice concrete in cazul actelor individuale, dar si intrari sau iesiri din vigoare (abrogari) in cazul celor normative.

Cum numerosi functionari publici, de executie, nu sunt factori de decizie, ci numai participanti in anumite etape ale procesului decizional (consilieri, experti, referenti) mai ales cei avand functii de executie, prezenta si activitatea lor se materializeaza in operatiuni (iar nu in acte sau in decizii) concretizate in:

dreptul de a informa si cel de a constata o anumita situatie sau stare, inclusiv dreptul de a controla executarea unei masuri concretizate in procese-verbale, referate si rapoarte inaintate conducerii pentru ca aceasta sa decida in deplina cunostinta de cauza;

dreptul de a propune factorilor de decizie solutii juridice, proiecte de acte juridice (propuneri) pentru solutionarea sau remedierea unor situatii;

dreptul de avizare a unor solutii, propuneri, proiecte de acte juridice, autorizatii, etc., prin prisma specialitatii proprii.

Numeroase sunt drepturile decurgand din raporturile interne ierarhice, de supra si subordonare care se stabilesc intre functionarii superiori si cei inferiori, intre cei de conducere si cei de executie, precum:

dreptul de numire, revocare si suspendare din functie a personalului propriu din subordine, inclusiv delegarea, detasarea, transferarea, pensionarea, eliberarea din functie;

dreptul de recompensare, sanctionare si evaluare a personalului;

dreptul de control si de indrumare obligatorie a acestuia, inclusiv emiterea de dispozitii privind atributii de serviciu;

Document online: Test grila management Document online: Managementul inovarii, spiritul de initiativa si de intreprinzator

dreptul de anulare, modificare si suspendare a actelor si masurilor subordonatilor, concomitent cu emiterea actelor proprii ce dispun o atare operatiune;

dreptul de substituire sau inlocuire in atributiile si a subordonatilor de catre superiorul ierarhic prin actele proprii, etc.;

dreptul la protectia legii in exercitarea atributiilor de serviciu prin asigurarea si apararea functionarului impotriva amenintarilor, violentelor, faptelor de ultraj carora le-ar putea fi victima in exercitarea functiei sau legat de aceasta, in care scop administratia va solicita sprijinul organelor abilitate potrivit legii.

Exista si drepturi care se manifesta nemijlocit in relatia functionarului cu autoritatea sau institutia din care face parte acesta si care ii sunt opozabile acesteia precum:

dreptul de a beneficia gratuit de uniforma obligatorie pentru anumite categorii de functii, dar si obligatia de a o purta pe durata exercitiului functiunii;

dreptul la despagubirea suportata de autoritatea sau institutia din care face parte functionarul si din a carei culpa a suferit un prejudiciu material in timpul indeplinirii atributiilor de serviciu;

dreptul la stabilitate in functie, un adevarat principiu legal formulat conditie inerenta bunei functionari a serviciului public, garantat si care permite celui inlocuit, transferat, destituit, demis, etc., sa se adreseze instantei de contencios pentru valorificarea si apararea acestei prerogative legale;

dreptul de a promova, adica la accesul in functiile superioare, prin indeplinirea conditiilor legale de ocupare a posturilor vacante, respectiv de a accede in clasa si in gradul profesional si de a avansa in treptele de salarizare;

dreptul de a fi informat cu privire la deciziile care il vizeaza in mod direct.

In privinta drepturilor decurgand din functie se impun urmatoarele precizari cu caracter general-valabil in orice sector al administratiei publice.

- exercitarea acestor drepturi fata de cei administrati se face in limitele competentei legale ce revine autoritatii executive din care face parte functionarul, neputandu-se exercita alte drepturi sau drepturi specifice altor organe decat cele expres conferite de propria lege de organizare, de regulamentele speciale proprii, de dispozitiile ierarhice, etc., in caz contrar suntem in prezenta unor ilegalitati, abuz in serviciu, etc.

- functionarul exercitand un drept legal conferit, cealalta parte a raportului juridic de functiune trebuie sa urmeze, ca titular al obligatiei, o conduita conforma interesului ocrotit juridic, in caz contrar suportand consecintele nerespectarii legii.

- fata de lege si de alte reglementari, respectivele drepturi au un caracter obiectiv, decurgand din norme si apartinand functiei, iar nu functionarului, neavand un caracter subiectiv, lasate la aprecierea titularului functiei, motiv pentru care ele sunt si adevarate indatoriri pentru functionar care este obligat sa-si exercite competenta, neavand - in cele mai multe cazuri - nici macar libertatea de apreciere in conduita pe care o adopta si pe care o urmeaza. Dimpotriva, neexercitarea drepturilor legal conferite ori exercitarea lor abuziva, necorespunzatoare, ca si impiedicarea exercitarii lor sunt sanctionate in persoana celui vinovat, fie el titularul functiei, superior sau subordonat ierarhic, fie terta persoana intrata in raportul juridic, ca abateri de serviciu sau in legatura cu serviciul, ori alte abateri ce afecteaza grav drepturile participantilor la raportul administrativ, sub forma raspunderii disciplinare, contraventionale, penale si patrimoniale.

B. Indatoririle ce decurg din functia publica

In privinta indatoririlor ce decurg din functia publica vom remarca faptul ca unele au un caracter onerativ (activ) in altele unul prohibitiv (pasiv) pentru titularul lor, in raport cu conduita prescrisa acestuia.

Daca avem in vedere continutul acestora, unele tin de profesionalismul exercitarii functiei, altele de loialitatea functionarului, unele de confidentialitate, iar altele de responsabilitate, etc.

Toate aceste indatoriri decurg, in ultima instanta, din principiul care fundamenteaza orice serviciu public, inclusiv cel administrativ, si anume ca autoritatile si institutiile executive sunt in serviciul exclusiv al cetatenilor, pentru satisfacerea cerintelor vietii sociale prin aplicarea corecta a legilor si a celorlalte dispozitii legale sau, dupa caz, prin organizarea aplicarii lor.

Astfel, de profesionalismul functionarilor - care reprezinta indatorirea de indeplinire a atributiilor ce le revin, potrivit functiei ocupate in vederea realizarii sarcinilor serviciului public si servirii binelui comun sau public - tin urmatoarele:

indeplinirea cu profesionalism, impartialitate si in conformitate cu legea a indatoririlor de serviciu;

conformarea fata de dispozitiile superiorilor ierarhici;

indatorirea rezolvarii lucrarilor repartizate de conducatorul compartimentului in care functioneaza in termenele stabilite care corespund functiei si postului titularului, apreciem noi;

indatorirea perfectionarii pregatirii profesionale fie in cadrul organului din care face parte, fie urmand cursuri de perfectionare organizate in acest scop si ale caror rezultate vor fi avute in vedere la evaluarea anuala a activitatii acestora si, implicit, la avansarea lor.

Loialitatea presupune indeplinirea corecta, la timp, intocmai si in mod constiincios a sarcinilor de serviciu, dar, in acelasi timp, ea mai presupune si initiativa in exercitarea atributiilor, intr-ajutorarea in realizarea lor, inclusiv suplinirea reciproca in serviciu in cadrul specialitatii lor.

Corectitudinea presupune respectarea intocmai a legislatiei, regulamentelor si dispozitiilor aplicabile in domeniu, exercitarea cu buna credinta a atributiilor, furnizarea informatiilor cerute de public in cadrul serviciului cu respectarea prevederilor privind apararea secretului de serviciu, asigurand transparenta necesara activitatii desfasurate.

Tot o indatorire, cu caracter activ, este si aceea ca functionarul sa prezinte, in conditiile legii, la numirea si la eliberarea sa din functie, o declaratie de avere conducatorului autoritatii sau institutiei publice din care face parte si care se reactualizeaza anual.

In sfarsit, functionarul are obligatia de a purta uniforma in timpul serviciului, potrivit legii.

Desigur, profesionalismul se manifesta pe multiple planuri si anume in relatiile de serviciu, cu colegii din compartiment si din institutie, fata de superiorii si subordonatii ierarhici, dar si in exteriorul acesteia cu persoanele fizice ori juridice cu care autoritatea vine in contact, inclusiv respectul de sine sau relatia cu sine insusi conform pozitiei si prestigiului conferit de functia ocupata si a asteptarilor celorlalti, receptivitate si operativitate in indeplinirea sarcinilor.

O mare grupa de indatoriri au caracter pasiv, constituind interdictii legale menite a proteja functia si titularul ei, asigurandu-i prestigiul, consideratia si increderea, obligandu-l pe cel in cauza sa se abtina de la acte si fapte de natura a compromite pozitia oficiala detinuta in care sens acesta trebuie:

sa se abtina de la orice fapta care ar putea sa aduca prejudicii persoanelor fizice sau juridice ori prestigiului functionarilor publici;

sa nu primeasca cereri a caror rezolvare intra in competenta sa - daca nu i-au fost repartizate de superiorii ierarhici - sau sa discute direct cu petentii, cu exceptia celor care au asemenea atributii, ori sa intervina pentru solutionarea acestor cereri;

sa pastreze secretul de stat si secretul de serviciu, in conditiile legii, nedivulgand si neneglijand pastrarea acestora, inclusiv a documentelor si suporturilor care contin astfel de informatii cu exceptia informatiilor de interes public, aparand secretul fata de orice divulgare sau scurgere;

sa pastreze confidentialitatea in legatura cu faptele, informatiile sau documentele de care iau cunostinta in exercitarea functiei;

sa nu solicite sau sa nu accepte, direct sau indirect; pentru ei sau pentru altii, in considerarea functiei lor publice, daruri sau alte avantaje

sa se abtina de la exprimarea sau manifestarea publica a convingerilor si preferintelor politice, sa nu favorizeze vreun partid politic si sa nu participe la activitati politice in timpul programului de lucru;

functionarii publici nu pot face parte din conducerile partidelor politice, iar daca fac parte din conducerile organizatilor sindicale, raporturile de serviciu in care se afla, se suspenda.

Reglementari speciale pot prevedea si alte categorii de indatoriri specifice unor functii publice cum ar fi, de exemplu, programul de lucru cu publicul, paza sediului si a documentelor secrete, portul si uzul de arma, programul de instruire fizica si trageri cu arma de foc, alarmare, etc.

De asemenea, functionarii au obligatia sa respecte intocmai regimul juridic al conflictului de interese si al incompatibilitatilor, stabilite potrivit legii.

Evident ca incalcarea acestor indatoriri atrage raspunderea functionarului vinovat de abaterile comise, mai ales daca avem in vedere obligatia executarii ordinelor si dispozitiilor superioare.

O prima situatie este aceea in care functionarul primeste o dispozitie de la un superior indirect pe linie ierarhica. In acest caz executarea se va face numai dupa incunostintarea prealabila a superiorului direct si in mod cu totul exceptional fara aceasta incunostintare, daca exista o imposibilitate practica de a o realiza, iar executarea ordinului nu sufera amanare, dar si in acest caz, dupa indeplinirea ordinului executantul il va instiinta, de indata, pe superiorul sau direct.

O a doua problema are in vedere existenta mai multor dispozitii ierarhice, succesive sau simultane, cu caracter contradictoriu, care trebuie puse in executare. In acest caz daca ele au aceeasi forta juridica, provenind de la aceeasi autoritate sau functionar ierarhic, se va executa ultima dispozitie, desigur in masura in care prima sau primele nu au fost deja puse in aplicare. In situatia in care contrarietatea vizeaza doua sau mai multe dispozitii provenind de la autoritati sau functii ierarhice diferite se va executa ordinul cu forta juridica superioara, de regula, provenind de la treapta ierarhica cea mai inalta.

O a treia problema, care se ridica in aceasta materie, vizeaza situatia in care ordinul ierarhic ce se cere a fi executat este apreciat ca ilegal si cand nu mai opereaza obligatia de conformare fata de dispozitia superiorului ierarhic.

Desigur, daca este de principiu ca legea si dispozitiile intemeiate pe ea trebuie executate, tot de principiu este si faptul ca o dispozitie (vadit) ilegala, nu trebuie executata, caci, altfel, va antrena si raspunderea executantului alaturata autorului ei.

Intr-o astfel de situatie functionarul va refuza, in scris si motivat, aplicarea ordinului, incunostintand, persoana imediat superioara celui care a dat un astfel de ordin.

Daca emitentul ordinului, pretins ilegal, staruie in executarea lui, va trebui sa-l formuleze in scris, ceea ce obliga la indeplinirea lui de catre cel care l-a primit, mai ales daca aplicarea dispozitiei nu sufera nici o amanare, cu exceptia cazului cand acesta este vadit ilegal, incunostintandu-l pe superiorul ierarhic al autorului ordinului.

Aceste dispozitii legale se coreleaza si cu dispozitiile Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care prevad ca actiunile in justitie impotriva actelor si faptelor administrative care au vatamat drepturi recunoscute de lege se vor putea formula si personal impotriva functionarului care a elaborat actul sau care se face vinovat de refuzul rezolvarii sau de nerezolvarea in termen a cererii, daca se solicita plata unor despagubiri. Persoana astfel actionata poate chema in garantie si pe superiorul sau ierarhic de la care a primit ordin scris sa semneze actul a carui ilegalitate este supusa judecatii ( art. 16 alin. 2 din Legea nr. 554/2004).