Definitia si trasaturile functionarului public

DEFINITIA SI TRASATURILE FUNCTIONARULUI PUBLIC

Pornind de la continutul functiei publice executive putem defini functionarul public administrativ ca reprezentand persoana fizica ce face parte dintr-o autoritate sau institutie publica aflata in raporturi ierarhice si care a fost legal investita cu exercitiul unei functii publice executive, de regula, pentru o perioada de timp nedeterminata, fiind salarizata pentru activitatea depusa. Din aceasta definitie rezulta ca:

a) functionarul public administrativ trebuie sa faca parte dintr-o autoritate sau institutie publica, de regula administrativa sau executiva, intrucat functia se exercita in cadrul acestora, chiar daca unele efecte se produc si in afara ei, in raporturile cu tertii in care intra organul in cauza. Ratiuni practice pot determina ca in mod temporar - prin delegare sau detasare - o persoana sa-si exercite functia in cadrul unei alte autoritati sau institutii, decat cea din care face parte in mod obisnuit, ca o consecinta a modificarii vremelnice a raportului de serviciu in care se afla, dar si in acest caz functionarul se afla tot in cadrul unui organism determinat. Neapartenenta la un organ exclude posibilitatea valabilitatii juridice a manifestarilor de vointa intentionate, conducand la inexistenta actelor sale juridice lipsite de orice urma de legalitate (autenticitate sau oficialitate).

b) functionarul public trebuie investit cu exercitiul functiei sale, de regula, prin numire, mai rar prin alegere sau prin alte forme (desemnare)

c) investirea functionarului public administrativ si exercitiul functiei se fac, de regula, pe o perioada nedeterminata, ceea ce inseamna necunoasterea limitei maxime in timp pana la care opereaza exercitiul functiei, fara ca aceasta sa echivaleze cu o stare perpetua, pe viata, de inamovibilitate si care, dincolo de stabilitatea in functie (dreptul la cariera) nu exclude posibilitatea modificarii (prin delegare ori detasare) sau incetarii (prin demisie, eliberare sau destituire) a raportului de serviciu. Desigur, nu sunt excluse anumite limitari in timp care sa confere un caracter temporar exercitarii unei functii (cazul delegarii sau detasarii).

d) de regula, functionarul este salarizat pentru activitatea depusa, salariul reprezentand echivalentul banesc al functiei (pozitie si existenta sociala).

e) functionarul public administrativ, spre deosebire de parlamentar sau magistrat (judecator), se afla in raporturi ierarhice de supra si subordonare fata de inferiorul, respectiv superiorul sau ierarhic. Aceasta il obliga la executarea intocmai a dispozitiilor curente de serviciu ale superiorilor si, dupa caz, ii confera atributul de a emite, la randul sau, asemenea acte pe seama subordonatilor sai, inclusiv dreptul de a fi controlat sau de a putea verifica, precum si posibilitatea de a fi sau de a se substitui in atributii, in cazul exercitarii lor neconforme cu legea.

Statutul functionarilor publici a adoptat, din ratiuni specifice, o definitie si anumite criterii particulare in configurarea conceptului de functionar public

a) functionarii publici nemaiincheind contract individual de munca, conform legii, numai personalul salariat din aparatul propriu al autoritatilor si institutiilor publice, care efectueaza activitati de secretariat-administrative, protocol, gospodarire, intretinere-reparatii si de deservire, precum si alte categorii de personal care nu exercita prerogative de putere publica, este angajat cu contract individual de munca neavand calitatea de functionar public si aplicandu-i-se legislatia muncii.

De la prevederile Statutului mai sunt excluse si:

11    personalul salariat incadrat, pe baza increderii personale, la cabinetul demnitarului;

12    corpul magistratilor;

13    cadrele didactice.

Referitor la acest personal auxiliar trebuie sa aratam ca:

    acestui personal auxiliar i se aplica integral regimul juridic al dreptul muncii si la modificarea ori incetarea contractului de munca, precum si in materia litigiilor de munca (jurisdictiei muncii), pentru acest personal auxiliar, de deservire.

    o buna parte din aceste persoane au calitatea de functionari (secretar-dactilograf, curier, casier, bibliotecar), dar nu pe aceea de functionar public.

    nimic nu impiedica la ocuparea posturilor de catre cei in cauza sa opereze si o numire in functie, dublata de incheierea contractului de munca, mai ales daca se sustine un concurs de catre mai multi candidati.

b) functionarilor publici li se aplica prevederile din Legea privind Statutul functionarilor publici

14    aceasta lege este, conform Constitutiei, de natura organica, adoptata in conditiile angajarii raspunderii Guvernului fata de plenul parlamentului in sedinta comuna a camerelor sale, desi este discutabila modificarea aceluiasi act normativ prin ordonanta de urgenta a executivului.

15    terminologia specifica legii si anume aceea de Statut. Aceasta denumire reflecta intr-un prim sens specificul reglementarii si anume acela de a grupa principalele probleme pe care le presupune situatia juridica a functionarilor publici, precum si ansamblul normelor esentiale aplicabile tuturor acestora sau majoritatii lor, constituind dreptul comun in materie. In acest sens trebuie sa remarcam faptul ca prin legea de modificare nr. 251/2006 prevederile Statutului au fost extinse si asupra functionarilor publici ai autoritatilor ai administratiei publice centrale autonome. Totusi, trebuie sa remarcam faptul ca Statutul in cauza are un continut mult mai larg deoarece ea reglementeaza si organizarea functiei publice, abordand probleme de genul Agentiei Nationale a Functionarilor Publici, de management a functiilor publice si functionarilor publici.

Pe de alta parte, desi dispozitiile Statutului in cauza se aplica tuturor functionarilor publici, inclusiv celor care au deja statute proprii (aprobate prin legi speciale), aceasta are loc numai in masura in care respectivele statute nu dispun altfel. Aceasta idee calauzeste, in mod derogator nu numai reglementarile deja existente in temeiul legilor speciale dar si cele viitoare, cazul militarilor, militarizatilor, a celor din transporturi (feroviar, naval, aerian) sau invatamant, etc. Pot beneficia de statute speciale functionarii publici care desfasoara activitati in cadrul unor servicii publice cum ar fi: structurile de specialitate ale Parlamentului, Administratiei Prezidentiale, Consiliul Legislativ, serviciile diplomatice si consulare, autoritatea vamala, politia si alte structuri ale Ministerului Administratiei si Internelor precum si alte servicii publice stabilite prin lege.

Denumirea de Statut reflecta, in al doilea sens, insasi natura situatiei functionarului sau conditia juridica a acestuia. Intr-adevar, calitatea de functionar nu este aceea de simplu subiect sau parte intr-un raport juridic concret, titular de drepturi si/sau obligatii, ci este cazul unei situatii sau pozitii intr-un ansamblu de raporturi juridice, adica un statut personal.

c) functionar public este numai persoana numita intr-o functie publica, ceea ce exclude de la bun inceput toate persoanele alese (primari, viceprimari si consilieri in cazul autoritatilor locale) sau desemnate (cazul premierului si a intregului guvern votat de parlament). Trebuie mentionat ca:

1       numirea provine de la conducatorul autoritatii sau institutiei publice, cu respectarea dispozitiilor din Statut, indiferent de locul ocupat de cel in cauza in ierarhia interna a organului din care face parte (director, sef serviciu, inspector, referent, deci persoane de conducere sau de executie).

2       numirea in functii de conducere din cadrul autoritatii sau institutiei publice care, credem, ca revine conducatorului autoritatii sau institutiei ori conducerii supraordonate ierarhic eventual cu respectarea unor formalitati de genul acordului, avizului, propunerii etc. (de exemplu, propunerea prefectului la numirea sau eliberarea din functie a conducatorilor serviciilor publice deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe centrale din unitatile administrativ-teritoriale ( a se vedea noua lege a institutiei prefectului).

d) nu intra in categoria functionarilor publici, in sensul Statutului, sau mai precis nu se aplica prevederilor acestuia persoanelor numite sau alese in functii de demnitate publica, cum ar fi, de exemplu, membrii guvernului, etc., neexistand inca o lege proprie pentru aceasta categorie, exceptand-o pe aceea a responsabilitatii ministeriale nr. 115/1999 sau a Legii nr. 161/2003.

e) acolo unde prevederile statutare sunt neindestulatoare ele se completeaza, in masura in care nu contravin, cu prevederile legislatiei muncii, cu ale legislatiei pensiilor si asigurarilor sociale, Legii contenciosului administrativ etc..

Numarul total al persoanelor care indeplinesc functiile prevazute in statul de functiuni formeaza efectivul de personal al respectivei autoritati sau institutii. In baza statului de functii si a efectivului de personal se obtine statul de personal care cuprinde diviziunile sau structurile nominalizate (denumite), functiile ce fac parte din ele si numarul posturilor pentru fiecare functie cu numele persoanelor care ocupa fiecare post. Statul de plata sau de salarii este o reflectare a statului de personal cu specificarea drepturilor banesti (salariale) cuvenite, in principal, pentru munca depusa, si a obligatiilor corespunzatoare decurgand din aceste drepturi, fie in baza legii (impozitul pe salar, contributia la asigurari sociale, de exemplu), fie a unor titluri de creanta (imputatii si retineri pentru plata unor pagube sau datorii, plata pensiei de intretinere, etc.).

Totalitatea functionarilor publici din autoritatile si institutiile publice din administratia publica centrala si locala constituie corpul functionarilor publici