Retorica si comunicare - subiecte examen

RETORICA SI COMUNICARE - SUBIECTE EXAMEN

1. Dupa Aristotel, retorica are ca obiect domeniul adevarurilor

2. Retorica, in viziunea lui Aristotel, este facultatea de a cerceta

3. La Aristotel, dovezile extratehnice

4. La Arsitotel, dovezile tehnice au urmatoarele caracteristici:

1. sunt inventate de orator

2. sunt identificabile cu ethos, pathos si logos

3. exista inaintea discursului       4. sunt reprezentate de caracterul vorbitorului

5. Ethos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

1. dispozitia afectiva a auditoriului

2. caracterul vorbitorului

3. o dovada tehnica

4. o dovada extratehnica    5. discursul oratorului 6. sentimentele oratorului

6. Pathos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

1. dispozitia afectiva a auditoriului

2. o dovada extratehnica

3. caracterul oratorului    4. o dovada tehnica 5. discursul oratorului 6. caracterul auditoriului

7. Logos-ul, in cazul retoricii aristotelice, constituie:

1. caracterul auditoriului 2. sentimentele oratorului 3. o dovada tehnica 4. o dovada extratehnica

5. discursul oratorului     6. caracterul oratorului

8. Dupa Aristotel, demonstratia in cadrul discursului oratorului se obtine prin:

1. entimema 2. Exemplu 3. stil 4. corectitudine gramaticala 5. adecvare la context

9. Entimema, in retorica aristotelica, reprezinta:

1. o inductie 2. o deductie 3. un silogism 4. un paralogism 5. un rationament deductiv

10. Exemplul, in retorica aristotelica, reprezinta:

1. o inductie 2. o deductie 3. un paralogism 4. o dovada tehnica 5. o entimema 6. o dovada extratehnica

11. Genurile retoricii, dupa Aristotel, sunt:

1. poietic 2. Practic 3. Demonstrativ 4. Comunicativ 5. Deliberativ 6. judiciar

7. semantic

12. In cadrul retoricii aristotelice, genul demonstrativ are in vedere

13. In cadrul retoricii aristotelice, genul judiciar are in vedere

14. In cadrul retoricii aristotelice, genul deliberativ are in vedere

15. In cadrul retoricii aristotelice, genului demonstrativ ii sunt proprii

16. In cadrul retoricii aristotelice, genului juridic ii sunt proprii

17. In cadrul retoricii aristotelice, genului deliberativ ii sunt proprii

18. Partile necesare ale discursului, conform retoricii aristotelice, sunt

1.exordiu 2.afirmatia 3.naratiunea 4.confirmatia 5.peroratia 6.epilog

19. Potrivit retoricii aristotelice, naratiunea

20. Potrivit retoricii aristotelice, utilizarea corecta a limbajului din punct de vedere gramatical este un criteriu al

21. Inceputurile retoricii judiciare se leaga de

22. Primii profesori de retorica in Atena au fost

23. Acceptiunea negativa a termenului de sofist este proprie lui

1. Aristotel 2. Platon 3. Protagoras 4. Socrate 5. Isocrate

24. Printre acuzele aduse sofistilor in antichitatea greaca se numarau:

1. sofistica este o stiinta aparenta

2. sofistica este profesata cu plata

3. sofistica este un pericol pentru democratie

4. sofistica a contribuit la pierderea puterii de catre aristocrati

5. sofistica sprijina traditia religioasa

25. Maxima "omul este masura tuturor lucrurilor, a celor care exista, in ce fel exista, si a celor care nu exista, in ce fel nu exista", apartine lui:

26. Metoda argumentativa proprie lui Protagoras se sprijina pe urmatoarele teze:

1. sa pornesti intotdeauna argumentatia de la premise necesare

2. orice enunt trebuie sa se intemeieze pe date ale simturilor

3. cu privire la fiecare lucru exista doua rationamente, unul opus celuilalt

4. sa faci mai puternic argumentul mai slab in detrimentul celui mai puternic

27. Tehnica antilogiei, specifica sofistilor, consta in

28. Dupa Prodicos forta persuasiva a retoricii tine de

29. Dintre sofisti, cel care s-a ocupat cu studiul sensurilor cuvintelor si al sinonimiei a fost

30. Situarea retoricii, alaturi de politica, etica, limbaj sau educatie, printre temele dominante ale speculatiei sofiste se datoreaza in special

31.        Tetralogiile lui Antiphon oratorul cuprind urmatoarele momente:

32. Partile discurdului, dupa Antiphon oratorul, sunt:

1. exordiu 2. Digresiunea 3. pregatirea auditoriului 4. Naratiunea 5. Demonstratia 6. Probele 7.epilogul

33. Oratorul grec, ce este acuzat de impietate si este achitat in urma rostirii discursului "Despre Misterii", este

34. Singurul discurs judiciar rostit de Lysias in fata tribunalelor ateniene se numeste:

35. Discursul "Despre mostenirea lui Kiron", privitor la o afacere de succesiune, reprezinta capodopera oratorului grec

36. Urmatoarele discursuri apartin oratorului Isocrate:

1. Filipicele 2. Panatenaicul 3. Impotriva lui Eratostene 4. Areopagiticul 5. Olinticele 6. Panegiricul

37. Discursurile prin care Isocrate urmareste critica sofistilor sunt urmatoarele:

1. Panatenaicul 2. Elena 3. Busiris 4. Areopagiticul 5. Panegiricul

38. Discursul lui Isocrate intitulat Panegiricul are ca tema

39. Discursul Filipicele, indreptat impotriva regelui Filip al II-lea al Macedoniei, apartine oratorului grec

40. Discursurile grupate sub titulatura de Olinticele, avand ca subiect cetatea cu locuitori de neam grecesc, Olynthos, ce cazuse sub dominatia regelui Filip al II-lea al Macedoniei, apartin oratorului grec:

41. Discursul prin care Eschine, riposteaza la invinuirea ca ar fi tradat interesele Atenei cu prilejul activitatii ca ambasador la curtea regelui Filip al II-lea al Macedoniei se numeste

42. Discursurile prin care Demostene acuza iar Eschine se apara cu privire la partizanatul celui de-al doilea cu regele Filip al II-lea al Macedoniei, se intituleaza identic, numindu-se

43. Cel mai important discurs ramas de la oratorul grec Hiperide se numeste

44.        Discursul intitulat "Impotriva lui Leocrate", prin care sunt criticate moravurile decazute si sunt aparate legile, apartine oratorului grec

45. Stilul oratoric asianist este:

46. Stilul oratoric aticism este:

47.        Denumirea directiei oratorice elborate de Cicero, ca sinteza a asianismului si a aticismului, este:

48.        Dupa Cicero partile elocintei sunt:

1. exordium 2. Inventio 3. Dispositio 4. Argumentatio 5. Elocutio 6. Memoria 7. pronuntiatio

49. Discursurile intitulate Filipicele, indreptate impotriva lui Marcus Antonius, apartin lui

50. Urmatoarea lucrare retorica nu apartine lui Cicero

51. In dialogul De oratore, Cicero accentueaza necesitatea corelarii oratoriei

52. In tratatul Brutus Cicero polemizeaza cu stilul oratoric

53. Tratatul lui Cicero intitulat Orator evidentiaza:

1. modelul ideal al oratorului

2. importanta filosofiei in formarea oratorului

3. critica asupra asianistilor si neoaticistilor

4. importanta dovezilor tehnice in discurs

54. Cele trei stiluri de elocinta evidentiate de Cicero in tratatul Orator sunt:

1. epideictic

2. inalt sau sublim

3. mediu sau temperat

4. simplu

5. demonstrativ 6. Deliberativ 7. juridic

55. Conform tratatului Orator al lui Cicero, functia tripartita a discursului oratorului se refera la:

56. Lucrarea Institutio oratoria apartine lui

57. In lucrarea ce nu s-a pastrat, De causis corruptiae eloquentiae, Quintilian incearca sa explice

58. In cartea I a lucrarii Institutio oratoria Quintilian evidentiaza

59. Motivele decadentei oratorice relevate de Tacitus in Dialogul despre oratori sunt:

1. opozitia dintre filosofie si retorica

2. lipsa unei culturi adevarte 3. depravarea sociala 4. existenta unui regim politic autoritar

60. Vizand vechiul ideal retoric, intruchipat de Cicero in primul rand, Tacitus propune in Dialogul despre oratori

61. Considerarea sofistilor ca falsi educatori este facuta de

62. In dialogul Euthydemos, Platon incearca sa demonstreze cu privire la contradictie, caracteristica metodei sofistilor,

63. In dialogul Gorgias, retorica este considerata de catre Platon ca fiind

64. In dialogul Gorgias, Platon considera ca, spre deosebire de filosofie care apeleaza la ratiune, retorica apeleaza la

65. In dialogul Phaidros, Platon apreciaza ca fundamentul adevaratei retorici trebuie sa fie

66.        In dialogul Phaidros, Platon considera ca pentru a obtine persuasiunea, retorica trebuie sa se bazeze pe

67. Dupa Platon, sofistica si retorica se ocupa de

68. Definirea sofistului, de catre Platon ca "negutator cu privire la invataturile sufletului", apare in dialogul

69.        Definirea sofistului, de catre Platon, ca "traficant de invataturi", apare in dialogul

70.        Singurul dialog in care Platon considera ca retorica poate ajunge la adevar, dar numai prin intermediul filosofiei, este

71.        Conceptul de situatie retorica se refera la

72. Discursul politic corespunde

73.        Discursul epideictic este sinonim cu

74. Dispositio se refera la

75. Inventio se refera la

76. Narratio reprezinta partea discursului care se refera la

77.        Confirmatio reprezinta partea discursului care se refera la

78. Reprehensio reprezinta partea discursului care se refera la

79.        Elocutio se refera la

80. Partitio reprezinta partea discursului ce se refera la

81.        Genurile retorice ilustrate de activitatea lui Antim Ivireanul sunt:

1. genul demonstrativ 2. genul deliberativ    3. genul judiciar

82. Prima lucrare de retorica romaneasca apartine lui

83.        In lucrarea lui Ioan Molnar Piuariu, retorica este considerata

84. In lucrarea sa Ioan Molnar Piuariu, fixeaza terminologia retoricii utilizand procedeele:

1. deductiei 2. Adaptarii 3. Imprumutului 4. inductiei

85. Principalul autor din care Ioan Molnar Piuariu s-a inspirat in scrierea lucrarii sale de retorica este

86. Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru inventio este

87.        Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru dispositio este

88. Termenul lui Ioan Molnar Piuariu pentru elocutio este

89. Cea de-a doua lucrare de retorica romaneasca apartine lui

90. Principalii autori pe care Simeon Marcovici ii citeaza in lucrarea sa de retorica sunt:

1. Cicero 2. Tacitus 3. Quintilian 4. Platon 5. Socrate

91. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a desemna genul demonstrativ este

92. Termenul utilizat de Simeon Marcovici in lucrarea sa de retorica pentru a desemna genul deliberativ este

93. Lucrarea "Ritorica romana pentru tinerime" apartine lui

94. Figurile de stil sunt definite de cei mai multi dintre autorii moderni ca

95.        Sursele expresiei sau cuvantului figurat sunt:

1. insistenta 2. Simetria 3. Entimema 4. Ambiguitatea 5. Plasticitatea 6. deductia

96. Insistenta si simetria in cadrul figurilor retorice sunt realizate prin:

1. economie a expresiei 2. Repetitie 3. Substitutie 4. amplificare

97.        Ambiguitatea in cadrul figurilor retorice este realizata prin:

1. economie a expresiei 2. Repetitie 3. Substitutie 4. amplificare

98. Plecand de la reperele tehnice la care se rezuma esenta vorbirii si scrierii figurate, figurile de stil sunt clasificate in patru grupe, trei dintre ele fiind reprerzentate de figurile repetitiei, figurile ambiguitatii si figurile plasticitatii, iar cea de-a patra de

99. Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice, figuri semantice si figuri de gandire, permutarea sau inversiunea apartine

100.      Conform clasificarii figurilor de stil in figuri de sunet, figuri sintactice, figuri semantice si figuri de gandire, tropii de un singur cuvant sau de mai multe cuvinte apartin