Comunicarea verbala

a. Comunicarea verbala (sau "lingvistica") se realizeaza prin intermediul limbilor naturale, care constituie cel mai complex limbaj, deoarece ele indeplinesc toate functiile posibile ale acestuia: cognitiva, comunicativa, reprezentativa, expresiva, persuasiva, reglatorie, ludica si dialectica.

Prin intermediul limbajului verbal, persoana atrage atentia asupra sa, se impune, influenteaza si primeste influente. Interinfluentarea variaza dupa gradul de intensitate. Sub acest raport, se pot distinge:

a' Comunicarea verbala simpla: transmiterea anumitor informatii in vederea coordonarii conduitei unui individ (sau grup) cu conduita altor indivizi (grupuri), precum si cu actiunea unor factori sociali externi. Comunicarea simpla nu are ca finalitate o influenta importanta asupra psihicului si conduitei partenerului, cum ar fi modificarea orientarilor, perceptiilor sau deprinderilor de gandire).

a'' Convingerea: o forma care implica restructurari de montaj psihic: informatia transmisa determina aparitia unui nou sistem de principii si orientari al receptorului sau le influenteaza esential pe cele anterioare. Convingerea se formeaza pe doua cai:

- calea demonstratiei logice, care presupune atitudinea constienta a receptorului;

- calea exemplificarii, care poate fi abstracta sau concreta (semi-intuitiva); cea abstracta presupune si ea atitudinea constienta.

a''' Sugestia: o forma care presupune si ea restructurari de montaj psihic, dar care se bazeaza pe receptarea necritica a mesajului si implica incapacitatea receptorului de a controla constient fluxul informatiei primite. Sugestia poate cunoaste mai multe variante:

- increderea nelimitata in sursa informatiei,

- asa-numita "hipnoza in masa",

- mecanismele psihologice proiective (de la proiectia de tip narcisist, in care eu-l receptorului 'coloreaza' mesajul, pana la schema raportarii la "grupurile de referinta", asupra careia vom zabovi in capitolul V, paragraful 1).

Sugestia utilizeaza cu precadere functiile expresiva si persuasiva ale limbajului, din care cauza comunicarea devine un schimb de informatie emotionala. Spre deosebire de a' si a'', unde avem de-a face cu o retroactiune dezvoltata (a' - schimb reciproc de informatii; a'' - dezbaterea, disputa, lupta de opinii), in cazul lui a''' avem o retroactiune rudimentara, mesajul impunandu-se de pe pozitii "autoritare".

b. Comunicarea non-verbala (sau "pre-lingvistica) foloseste ca instrumente aparenta fizica, mimica sau gestul, care nuanteaza mesajul, ajuta emitatorul sa se exprime:

aparenta fizica (imbracaminte, aspect fizic etc.) transmite mesaje adevarate sau inselatoare cu privire la statutul emitatorului;

gestul indica natura psihofiziologica, sociala si culturala a persoanei-emitator, fiind o cale de cunoastere a intentiilor acesteia;

- mimica expliciteaza intentia si nuanteaza mesajul verbal (atunci cand nu-l inlocuieste cu altul).

Cele trei instrumente comunica mesajele pe calea perceptiei interpersonale. Comunicarea devine perceptie, iar perceptia devine comunicare. Aceasta forma de comunicare depinde foarte mult de ceea ce psihologii numesc "relatii perceptive".

c. Comunicarea paraverbala (sau "paralingvistica), in care mesajul nu se transmite prin intermediul cuvintelor, dar nici nu s-ar putea transmite in absenta vorbirii. Dupa unii autori "subsistemul paraverbal" este format din urmatoarele elemente:

- intonatia; - volumul vocii;

- intensitatea vocii; - ritmul vorbirii;

- tonalitatea; - folosirea pauzelor;

- dictia si accentul;      - timbrul vocii.