Comunicarea interna
In cele ce urmeaza, ne propunem sa punem in evidenta
rolul structurii de relatii publice in constituirea cadrelor
comunicarii interne a unei organizatii si in optimizarea acestui
gen de comunicare.
Demersul nostru este in corelatie cu descrierile pe care le-am
facut cu privire la locul, rolul si functionarea structurii de
relatii publice.
Amintim ca, in viziunea pe care o sustinem, specialistii de
relatii publice nu sint persoane de decizie. Ei ii consiliaza pe
manageri, se implica in construirea mentalitatii personalului
organizatiei, dar nu sint factori cu putere de decizie.
In ceea ce priveste comunicarea interna, structura de
relatii publice va studia modalitatile si tehnicile de
organizare a fluxurilor de comunicare (de toate tipurile) din interiorul
organizatiei si-si va face o preocupare permanenta din
optimizarea acestora. Plecind de la principiul ca "schimbarea e ceva
sigur, progresul nu", se va avea in vedere adecvarea modalitatilor,
tehnicilor si canalelor de comunicare interna la specificul
organizatiei si la strategia generala a acesteia.
Comunicarea interna trebuie sa fie domeniu distinct de studiu in
cadrul comunicarii
organizationale, data fiind specificitatea ei si, mai ales,
data fiind importanta rolului ei. Prin comunicare interna, se
realizeaza fundamentele bunei functionari a intregii
organizatii, adica acele elemente fara de care
organizatia nu poate fi ceea ce este si nici nu poate progresa:
construirea si promovarea identitatii organizatiei, a
culturii organizationale (adica valori, traditii, moduri de
viata). Pe de alta parte, comunicarea interna este si
mod de implementare a strategiei manageriale, mod de rezolvare a nevoii de
apartenenta a membrilor organizatiei si cheie a
traversarii fara pierderi majore a momentelor dificile din
viata organizatiei. La fel ca si la alte niveluri, comunicarea
la nivelul organizatiei (comunicarea interna) are ca rol primordial
pe acela de liant social. Triada "comunicare-comuniune-comunitate" nu este doar
o structura omofona. Legatura semantica dintre cele trei
elemente ale triadei dezvaluie si modul nostru de existenta
ca fiinte sociale: prin comunicare, se negociaza o viziune
comuna asupra lumii si un fel asemanator de a percepe
viata, atingindu-se starea de comuniune; aceasta stare este baza
alcatuirii comunitatii, adica a vietii in comun
intr-un spatiu partajat si condusi de aceleasi aprehensiuni
asupra vietii si asupra universului. Fara negocire,
comuniunea n-ar putea fi atinsa si, deci, nici comunitatea nu s-ar
realiza. Or, negocierea este posibila doar prin comunicare. Desi aceste
lucruri par a fi prea generale, ele isi pastreaza valabilitatea
si in ceea ce priveste comunicarea interna: sentimentul
apartenentei la organizatie (comuniunea) ii confera
fiecarui membru al personalului organizatiei capacitatea de a-si
juca bine rolul in protejarea, dezvoltarea si promovarea organizatiei
(vazuta ca o comunitate) si, toate acestea, prin comunicare
(care, in acest caz, va fi comunicare interna). O metafora,
lansata de cunoscutul G. Hofstede, merita sa fie amintita:
comunicarea interna vazuta ca software organizational. Spune multe!
