Aparitia si evolutia relatiilor publice

APARITIA SI EVOLUTIA RELATIILOR PUBLICE

Dupa primul razboi mondial s-a constatat o apreciere crescanda a tehnicilor de informare publica, cu o dezvoltare puternica dupa al doilea razboi mondial. Relatiile publice au devenit o profesiune acceptata si recunoscuta si, in ciuda antagonismului si suspiciunilor manifestate de o parte a presei, serviciile de informare s-au dezvoltat rapid ca institutii.

Ca rezultat, cativa pionieri in consultanta de relatii publice au devenit rapid identificati cu programul de informare publica a marilor corporatii. Pot fi mentionati Ivy Lee, T.J. Ross, Edward L. Bernays, Carl Byoir, Earl Newson, James Selvage sau Pendleton Dueley. Iar multe corporatii si-au dezvoltat proprii experti de relatii publice: Arthur Page la AT&T si Paul Garrett la General Motors.

In prezent relatiile publice sunt o parte indispensabila din procesul de comunicare in masa, dar o intelegere totala a modului in care acest fenomen s-a dezvoltat necesita o intelegere a dezvoltarii tehnicilor de media, a procesului de comunicare si a opiniei publice, privita ca o combinatie de sentimente, ratiune, constiinta si efemer.

Si totusi termenul face obiectul unor neintelegeri, in special datorita faptului ca "relatiile publice " - ca functie si concept - se gaseste inca intr-o stare fluida, care nu a permis o definire satisfacatoare.

Oamenii definesc frecvent relatiile publice prin intermediul catorva dintre cele mai vizibile tehnici si activitati ale sale - articole intr-un ziar, int                                erviuri TV cu reprezentantii firmelor sau aparitia unor celebritati la evenimente speciale.

Relatiile publice au inregistrat, in cursul evolutiei lor, mai multe etape distincte:

◊ Etapa I (1900-1914)

In urma cercetarilor si dezvaluirilor facute de unii ziaristi privind cauzele coruptiei sau scandalurilor din viata politica si ale atacurilor vehemente la adresa politicii economice si sociale, apare in presa americana a acelor ani o tendinta de creare a imaginii 

marilor companii si de recastigare a creditului pierdut in fata opiniei publice.

In 1905 ia nastere primul birou de specialitate la caile ferate americane.

In 1906 companiile miniere adopta un program de relatii publice care are ca sarcina prezentarea transparenta, convingatoare si autorizata a activitatii lor.

In 1914 este adoptat primul act legislativ (Federal Trade Commision and Clayton Act) care a obligat companiile americane sa faca cunoscute opiniei publice o serie de date referitoare la activitatea pe care o desfasoara.

◊ Etapa II (1914-1919)

Primul razboi mondial a intrerupt dezvoltarea relatiilor publice in domeniul economic. Pe durata razboiului efortul de informare asupra celor petrecute in razboi se afla pe primul loc. Informatiile erau culese si difuzate de cluburi, organizatii, prin diferite mijloace, dar aveau un caracter dezorganizat, intamplator si un impact redus.

O prima incercare de coordonare a acestei activitati a avut loc in 1917 prin crearea lui "Committee of Public Information', organism plasat sub conducerea unui mare ziar, care asigura difuzarea informatiilor, dupa ce acestea erau triate si cuantificate.

◊ Etapa III (1919-1929)

Perioada caracterizata prin reorientarea activitatii economice din domeniul militar in cel civil. Relatiile publice erau axate pe crearea unei noi imagini in fata opiniei publice.

In 1919 s-a deschis la New York biroul Public Relations Counsellor, care s-a ocupat de instruirea diferitilor specialisti in relatii publice

In 1929 Bernays inaugureaza la Universitatea din New York primul curs de relatii publice. Astfel relatiile publice, care pana atunci constituiau doar mijlocul de a castiga bunavointa grupurilor sociale, au devenit o activitate de baza a managementului.

◊ Etapa IV (1929-criza economica)

Activitatea de relatii publice trece de la faza defensiva la faza ofensiva, in sensul remontarii psihicului publicului in urma recesiunii economice.

◊ Etapa V (1929-1945)

Eforturile relatiilor publice se canalizeaza spre refacerea economica si spre pregatirea celui de al doilea razboi mondial.

In aceasta perioada relatiile publice se integreaza in politica intreprinderilor si se repercuteaza printr-un ansamblu complex de contracte la diferite nivele, adresandu-se unor categorii diverse de public, intr-un limbaj pe care acesta il intelege. Apar astfel specializari stricte in interiorul relatiilor publice, cum ar fi: relatiile cu angajatii, relatiile cu actionarii, relatiile cu consumatorii, relatiile cu distribuitorii, relatiile cu presa, etc.

◊ Etapa VI (dupa 1945)

Relatiile publice pot fi definite si ca proces, respectiv ca o serie de actiuni, transformari sau functii ce genereaza un rezultat.

O modalitate populara de a descrie procesul si de a retine componentele sale este de a folosi acronimul RACE (in engleza), mentionat pentru prima data de John Marston in cartea 'Natura relatiilor publice'. In esenta, RACE contine 4 elemente cheie ale procesului relatiilor publice:

Cercetare - care este problema?

Actiune si planificare - ce se va face?

Comunicare - cum i se va spune publicului?

􀁹Evaluare - a fost atinsa audienta si care a fost efectul?

Exista numeroase dovezi ca, de-a lungul timpului, relatiile publice au devenit, intr-adevar, o afacere profitabila. In prezent s-a ajuns la un volum al cheltuielilor afectat acestor activitati de 9 miliarde dolari anual, cu o rata medie anuala de crestere de 20%. De mentionat faptul ca aproximativ jumatate din aceasta suma se cheltuieste prin agentii specializate in domeniul relatiilor publice.

O alta abordare se refera la vizualizarea acestui proces ca un ciclu fara sfarsit in care 6 componente sunt unite intr-un lant:

Procesul relatiilor publice poate fi de asemenea conceptualizat dupa cum urmeaza:

Nivelul 1

A. Personalul specializat in relatii publice intelege problema pe baza folosirii mai multor surse de informare.

B. Personalul specializat in relatii publice analizeaza aceste intrari si face recomandari conducerii.

C. Conducerea ia decizii privind politicile si actiunile de intreprins.

Nivelul 2

D. Personalul specializat in relatii publice duce la indeplinire un program de actiune.

Eseu: Echipa de proiect Proiect: Managementul emotiilor

E. Personalul specializat in relatii publice evalueaza eficienta acestei actiuni.

Pasul A este alcatuit din intrari care determina natura si gradul problemei relatiilor publice. Aceste intrari pot include feedback-ul de la public, raportarile media si comentariile editoriale, analiza datelor sau alte forme de cercetare, experienta proprie si reglementarile sau presiunile guvernului.

In pasul B personalul specializat in relatii publice evalueaza aceste intrari, stabileste obiectivele si programul de activitate si transmite recomandarile conducerii. Este pasul care reprezinta rolul de consilier al relatiilor publice.

Dupa ce conducerea ia deciziile in pasul C, personalul specializat in relatii publice duce la indeplinire programul de actiune in pasul D, prin mijloace precum lansari de stiri, publicatii, discursuri sau sprijinirea comunitatii.

In pasul E efectul acestor eforturi este masurat prin feedback-ul primit de la componentele care au alcatuit pasul A.

Relatiile publice joaca doua roluri distincte in acest proces:

La nivelul 1, relatiile publice interactioneaza direct cu surse externe de informatie, incluzand publicul, media si guvernul si transmite aceste intrari conducerii impreuna cu recomandarile de rigoare.

La nivelul 2 relatiile publice devin un vehicul prin intermediul caruia conducerea ajunge la public cu mesajele potrivite.

Relatiile publice sunt o filozofie a managementului comunicarii. Crearea si promulgarea unei filozofii de management implica atat politica, cat si practica. Esential pentru specialistul in relatii publice este acceptarea faptului ca practica nu se abate de la politica. Procesul de relatii publice presupune studierea, evaluarea si in final comunicarea, iar profitul organizatiilor nu se diminueaza prin cheltuieli de relatii publice.

Persoanele specializate in relatii publice au menirea de a se afla mereu la mijloc, intre clienti si public. Ei trebuie sa fie conectati la gandirea si nevoile organizatiilor pe care le servesc, in caz contrar nu le vor servi corespunzator. Ei trebuie sa fie conectati la dinamismul si nevoile publicului astfel incat sa poata explica clientilor lor comportamentul publicului, precum si invers.

Specialistii in relatii publice joaca un dublu rol. Pe de o parte, ei sunt consilieri si consultanti ai conducerii. Pe de alta parte, ei joaca deseori rolul tehnicienilor, folosind o gama larga de tehnici de comunicare (lansari de stiri, evenimente speciale, etc.) pentru a vorbi publicului despre deciziile si actiunile echipei manageriale. Persoanele care lucreaza in acest domeniu definesc relatiile publice prin intermediul activitatilor pe care le desfasoara in mod regulat.

Functiile relatiilor publice la nivelul firmei

Specialistii in relatii publice lucreaza in diverse domenii si cauta sa ajunga la sute de categorii de public. Sarcinile lor sunt aproape infinite ca varietate. Cineva poate urmari obtinerea cresterii informarii consumatorilor cu privire la un pericol major pentru sanatatea lor, cum ar fi bolile de inima, in timp ce sarcina altui specialist se poate referi la informarea consumatorilor in legatura cu un nou produs lansat pe piata. Altii pot lucra in domeniul comunicarii cu angajatii unei firme sau pot recruta voluntari pentru o actiune de strangere de fonduri.

Teoretic, toate organizatiile comerciale si necomerciale care se adreseaza publicului, de la producatorii de calculatoare la spitale si muzee, au nevoie de relatii publice pentru orientarea activitatii lor.

Domeniile principale ale functiilor relatiilor publice corporative sunt urmatoarele:

1. Protejarea si cresterea reputatiei

Activitatea de relatii publice are in vedere construirea si conservarea reputatiei unei companii prin demonstrarea faptului ca firma este un producator eficient de produse bine realizate, un vanzator cinstit de produse si servicii, un angajator corect si echitabil si un cetatean institutional responsabil. Aceasta functie include:

a. protejarea companiilor impotriva atacurilor

b. relatarea propriei declaratii atunci cand apar controverse

c. initierea de programe care sa explice obiectivele si politica companiei

d. identificarea din timp a problemelor astfel incat compania sa le poata rezolva rapid

e. manifestarea de interes pentru problemele mediului

f. protejarea si promovarea marcii si logo-ului

g. manifestarea de interes pentru bunastarea angajatilor sai

Pentru aceasta se folosesc o varietate de instrumente de comunicare care au ca obiectiv crearea unei imagini pozitive a companiei. Notiunea de imagine folosita in acest sens se refera la personalitatea sau caracterul companiei care apare in fata publicului.

2. Furnizarea de informatii

Crearea reputatiei se datoreaza in parte rolului relatiilor publice de furnizare a informatiilor de catre o varietate de categorii de public. Un domeniu important il constituie relatiile cu media. Companiile trimit materiale informative in mass media cu scopul informarii publicului despre veniturile, achizitiile, noile produse ale companiei, etc. De asemenea, ele tin conferinte de presa si aranjeaza interviuri cu conducerea companiei, care trebuie sa raspunda intrebarilor consumatorilor, distribuitorilor, oficialilor guvernamentali, etc.

3. Comunicatiile de marketing

Aceasta functie corporativa importanta se refera la introducerea noilor produse pe piata si la crearea de campanii care sa aduca un suflu proaspat vanzarilor produselor, prin inserarea de articole referitoare la produsele unei companii, relatari cum poate fi folosit un produs si interviuri cu persoanele care au realizat produsele. Specialistii in relatii publice lucreaza indeaproape cu departamentul de marketing pentru a elabora aceste materiale.

Foarte aproape, dar din nefericire legat de publicitatea produsului, o reprezinta si problema retragerii produsului de pe piata. Companiile se lovesc de aceasta problema cand un defect descoperit impune retragerea produsului.

Cand calitatea si siguranta produsului unei firme sunt supuse unor critici severe, reprezentantii relatiilor publice trebuie sa utilizeze o gama larga de tehnici, fie pentru a insoti retragerea produsului, fie pentru a convinge publicul ca produsul este sigur si retragerea nu este necesara.

4. Relatiile cu investitorii

Aceasta functie corporativa se refera in esenta la oferirea de informatii persoanelor care detin actiuni sau au un anumit interes in companie. Actionarilor li se trimit in mod regulat rapoarte anuale si rapoarte trimestriale, impreuna cu situatia dividendelor si alte materiale.

5. Relatiile financiare

O functie paralela a relatiilor cu investitorii o reprezinta oferirea de informatii detaliate comunitatii financiare. Analistii burselor, bancile si alte institutii similare cantaresc informatiile si fac aprecieri asupra puterii financiare si a perspectivelor unei companii.

6. Relatiile cu comunitatea

Organizatia este un cetatean in cadrul unei comunitati locale, iar acest lucru genereaza anumite obligatii. Incurajarea angajatilor sa faca activitati voluntare, oferirea de ajutor comunitatii locale, participarea conducerii la consiliile civice reprezinta cateva dintre aspectele pe care o companie le poate initia.

7. Relatiile cu angajatii

Un flux deschis de informatii de la conducere la angajati si de la angajati la conducere este recunoscut ca fiind esential de catre majoritatea companiilor. Pentru a atinge acest obiectiv, departamentul de relatii publice colaboreaza cu departamentul de resurse umane sau personal. Printre actiunile pe care le realizeaza pot fi enumerate:

- publicarea unui ziar sau revista pentru angajati;

- realizarea unei brosuri care sa explice politicile companiei si avantajele acestora;

- pregatirea de materiale audiovizuale in scopuri de instruire si transmitere a politicii companiei;

- programarea intalnirilor si a seminariilor;

Conjunctura actuala a societatii contemporane pune in evidenta o serie de factori ce favorizeaza cresterea rolului actiunilor de relatii publice specifice diverselor organisme economice, sociale sau politice. Intre acestia cei mai semnificativi se refera la:

a. Diversificarea pietelor bunurilor de larg consum.

Productia de masa a devenit in prezent un fenomen care tine de istorie.

Oamenii s-au schimbat, fapt ce a generat modificari in activitatea de marketing, dorintele publicului sunt tot mai sofisticate, punandu-se totodata accentul pe calitate si diversitate. Consumatorii actuali sunt tot mai putin fideli unor anumite produse, tocmai pentru ca au la dispozitie o oferta extrem de bogata. Gradul de sofisticare al consumatorilor a ajuns la un asemenea nivel incat ei nu mai receptioneaza la fel si nu mai au aceeasi incredere in ceea ce se comunica prin mesajul publicitar. In aceste conditii, datorita credibilitatii de care se bucura, relatiile publice sunt in masura sa se adreseze unei populatii eterogene, ce se diferentiaza in permanenta, constituind un mijloc ideal de cucerire a consumatorului modern.

b. Explozia tehnologica si a sistemului informational.

Societatea actuala este considerata tot mai mult o 'societate informationala', iar inovatiile din domeniul comunicational si al tehnologiei computerelor vor permite sa se elimine timpul in care mesajul se afla in interiorul canalului de comunicatie, intre sursa si destinatar. Tehnologia moderna nu numai ca a permis ca activitatea de relatii publice sa devina mai importanta, dar ea a revolutionat si modul in care relatiile publice sunt practicate. Numarul telefoanelor, incluzandu-le pe cele fara fir sau pe cele celulare s-a dublat in ultimii 20 de ani, ele fiind instalate peste tot, de la masina personala la avionul de pasageri. In prezent sunt in functiune aproape 8 milioane de faxuri, ce pot transmite instantaneu mesaje si informatii in orice loc de pe glob unde se gaseste un astfel de aparat. Computerele pot transmite nu doar mesaje ci si imagini, aparatura video a permis controlul asupra a ceea ce se doreste sa se urmareasca, iar televiziunea prin cablu permite receptionarea stirilor timp de 24 de ore pe zi. Noile media au oferit relatiilor publice o mai mare oportunitate de a atinge pietele vizate, mult mai repede si cu un impact mult mai mare.

c. Cresterea competitiei.

Cresterea competitiei a schimbat profund modalitatile de desfasurare a afacerilor. Multe companii sunt capabile sa creeze sau sa imite produse de succes, oferind consumatorilor mult mai multe alternative decat pana in prezent. In zilele noastre, pentru a fi profitabila, o companie trebuie sa foloseasca toate mijloacele, inclusiv relatiile publice, in cadrul activitatilor desfasurate.

d. Declinul publicitatii prin retelele de televiziune

Desi este inca cel mai persuasiv medium publicitar disponibil, televiziunea trece prin transformari radicale si rapide. Canalele de televiziune traditionale, prin care se transmiteau mesajele publicitare, inregistreaza o diminuare a audientei publicului, in favoarea noilor televiziuni comerciale si a posturilor independente de televiziune prin cablu, care au reusit in ultimii ani sa inregistreze o crestere a audientei (in perioadele de maxima audienta) de pana la 20%.

Un canal care transmite stiri 24 de ore din 24 este un instrument ideal pentru a difuza stiri de actualitate. Canalul Lifetime se adreseaza unui public feminin si transmite programe despre sanatate, stiinta si diferite moduri de a imbunatati calitatea vietii. Entertainment and Sports Programming Network (ESPN) satisface acea parte a populatiei masculine care este amatoare de programe sportive. Black Entertainment Television ajunge la populatia de culoare. The Silent Network se adreseaza surzilor si persoanelor cu deficiente auditive, in timp ce C-SPAN se adreseaza politicienilor si celor care doresc sa urmareasca politica Congresului american.

Multiplicarea acestor canale de televiziune nu numai ca ofera consumatorilor un spectru larg de oferte, dar pun la dispozitia agentiilor de publicitate noi cai prin care pot fi atinse mult mai eficient segmente clar conturate de public. Programele de stiri, sport, arta, stiinta, cele distractive si muzicale au o audienta bine definita din punct de vedere socio-demografic. Dar, desi unele costuri s-au redus, tocmai multitudinea posibilitatilor oferite face dificila alegerea. Desigur, pentru multe firme ele raman inca inaccesibile din punct de vedere financiar. La toate acestea se adauga faptul, demonstrat de studiile unor firme de specialitate, ca datorita numarului mare de mesaje publicitare care sunt transmise (anual, in medie, 50.000 mesaje pe familie), telespectatorii folosesc tot mai mult telecomanda pentru schimbarea programelor, evitand astfel acest 'bombardament' publicitar.

Studiile au aratat ca in randul posesorilor de aparate TV dotate cu telecomanda s-a inregistrat o crestere a cautarii posturilor dorite cu aproape 75 de procente. Aceste date statistice ii fac pe anuntatori sa considere ca telespectatorii sar peste o parte dintre anunturile TV (sau chiar peste toate anunturile), fapt ce reduce impactul publicitar asupra intregii audiente pentru care au platit.

Evitarea spoturilor si scaderea audientei sunt doua aspecte legate intre ele si care ii preocupa pe specialistii in marketing si pe cei in planificare media de mai bine de 30 de ani. Iar odata cu dezvoltarea rapida a tehnologiei problema zappingului a devenit tot mai pregnanta.

Termenul zapping a fost in multiple feluri utilizat, pentru a defini "cautarea de canale", "eliminarea reclamelor in curs de difuzare" sau "derularea rapida a casetelor video ce contin anunturi publicitare". Cea mai utilizata definitie este cea conform careia zappingul reprezinta fenomenul in cadrul caruia persoanele ce urmaresc programele de televiziune schimba des canalele, fenomen cu largi implicatii asupra activitatii promotionale in general si a publicitatii in special.

Fenomenul poate influenta eficienta publicitatii in doua moduri. In primul rand, daca intr-o locuinta se schimba un program in momentul pauzei publicitare, anunturile nu vor avea impact deoarece ele nu vor fi vazute. In cea de a doua situatie, doar o parte a anunturilor este vizionata, peste restul acestora sarindu-se.

Majoritatea studiilor efectuate pana acum de catre agentii de publicitate, firme de cercetare si editori de publicatii, s-a concentrat doar asupra fenomenului in sine doar in ultimul timp acordandu-se atentie descrierii modelului comportamental de cautare a canalelor si a profilului telespectatorului predispus la zapping.

Studiile au indicat in mod frecvent ca exista o discrepanta sensibila intre marimea audientei unui program si cea a pauzelor publicitare existente in cadrul programului respectiv. Iar cu timpul anuntatorii au inceput sa isi dea seama ca investesc inutil sume mari de bani, deoarece audienta scade ca urmare a fenomenului zapping. Se apreciaza astfel ca aproape o treime din sumele investite in publicitatea TV se concretizeaza in anunturi transmise unor incaperi goale.

Acest lucru deoarece datele arata ca 17,9% din zapperi sunt extrem de decisi a schimba canalele de televiziune, ei facand acest lucru mai des de o singura data la fiecare doua minute.

35% din zapperi sunt moderati, in sase minute ei cautand programe de cel mult trei ori. Zapperii moderati reprezinta 46.3% din telespectatori si schimba canalul o singura data in 20 de minute. Membrii familiilor cu veniturile cele mai ridicate (dorite a fi atinse de mesajele publicitare), fac parte din categoria zapperilor inraiti, iar persoanele cu venituri medii schimba canalul TV la fiecare 3 minute si 42 secunde.

In locuintele unde exista telecomanda fenomenul se petrece la fiecare 3 minute si 26 secunde; in apartamentele fara telecomanda cautarea se face la interval de 5 minute si 15 secunde; cei racordati la reteaua de cablu fac acest lucru din 3 in 3 minute, iar cei care nu sunt racordati la fiecare 5 minute si 52 secunde.

Schimbarea canalelor este efectuata cel mai mult in primele cinci minute si in ultimele cinci minute ale programelor, iar ponderea femeilor este mai mare decat cea a barbatilor in randul celor care genereaza fenomenul.

Efectul tuturor acestor transformari este acela ca retelele de televiziune ca suport al publicitatii nu mai pot fi considerate, pentru mult timp, ca singura si cea mai buna modalitate de a transmite mesaje consumatorilor.

e. Impactul aparaturii video

Numarul familiilor care detin aparatura de redare video este in continua crestere, fapt ce a determinat o diminuare a timpului alocat vizionarii programelor de televiziune, in favoarea programelor inregistrate. Desi s-a incercat o contracarare a acestui fenomen, prin introducerea de mesaje publicitare pe casetele video, aproape doua treimi din posesorii de aparatura video obisnuiesc sa 'sara' peste aceste mesaje (zipping). In plus, tehnologia actuala permite cu usurinta acest lucru: din anul 1990, Mitsubishi Electric Corporation comercializeaza un tip de aparat video care elimina automat (prin derulare rapida) mesajele publicitare incluse pe casetele video.

f. Cresterea costurilor publicitatii la televiziune

Situatia de incertitudine din cadrul retelelor de televiziune, din punctul de vedere al publicitatii, s-a accentuat concomitent cu cresterea costurilor de difuzare a spoturilor publicitare. In prezent, costul mediu al difuzarii unui spot publicitar de 30 secunde este de 185.000 USD. Acest fapt a condus la reducerea duratei spoturilor pana la 15 secunde, diminuand efectul mesajului publicitar. Si daca in 1990 bugetul considerat suficient pentru o campanie de publicitate desfasurata prin televiziune era de 2 milioane USD, in prezent suma poate ajunge pana la 10 milioane dolari. Aceeasi tendinta de crestere s-a inregistrat si in domeniul productiei de spoturi publicitare, costul acestora triplandu-se in ultimii zece ani. Aceasta veritabila bulversare inregistrata in domeniul publicitatii efectuata prin televiziune a creat uriase facilitati pentru utilizarea tehnicilor de relatii publice care, prin specificul lor, pot vehicula mult mai multe informatii, comparativ cu un spot de 30 secunde.

g. Facilitatile oferite de televiziune si radio

Fragmentarea audientei la televiziune, datorita numarului tot mai mare de posturi de emisie, are consecinte insemnate pentru activitatea de relatii publice, intrucat a generat o modificare a structurii programelor. Tot mai multe canale de televiziune transmit emisiuni care au la baza stiri din diferite domenii, cu o larga audienta la public;in medie, in cursul unei zile, in cadrul programelor specializate de televiziune, se mentioneaza 818 denumiri de firme si produse.

In programele de radio se includ tot mai mult emisiunile informative, cele sportive si mesele rotunde, in cadrul carora se mentioneaza nu numai denumiri de produse, dar se fac cunoscute si diversele actiuni de promovare pe care le desfasoara tot mai mult diferitele firme.

h. Facilitatile oferite de presa

Tendintele inregistrate in cadrul presei scrise ofera posibilitati sporite pentru activitatea de relatii publice. In prezent creste numarul publicatiilor care apar la sfarsit de saptamana, care sunt citite in special de cei care nu cumpara in mod frecvent cotidienele. Intrucat aceste publicatii contin multa publicitate, ele au posibilitatea sa creasca numarul de pagini si sa includa astfel articole specifice activitatii de relatii publice. La aceste tendinte se adauga si explozia revistelor cu un anumit profil, ce contin, in majoritatea lor, articole de prezentare a unor produse sau firme, permitand cititorilor sa fie in permanenta informati in legatura cu noile produse, metode sau tehnologii.